Decizia civilă nr. 2092/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2092/R/2011
Ședința publică din data de 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
G. : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. M. împotriva sentinței civile nr. 151 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. V. A. B. M. și Ș. CU C. I-V. D. C. B. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 30 mai
2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 151 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții: C. Local B. M., P. municipiului B. M., Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M..
S-a admis acțiunea formulată de S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu cls. I-V. "V. A."; B. M., Ș. cu cls. I-V. "D. C."; B. M., C. local B. M.,
P. municipiului B. M., Ministerul Finanțelor Publice în consecință pârâții: Ș. cu cls. I-V. "V. A."; B. M., Ș. cu cls. I-V. "D. C."; B. M., C. local B. M., P. municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: K. E., ș.a., tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea 128/1997 începând cu (...) până la (...), actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr. 128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că Ministerul
Finanțelor Publice în virtutea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M. și P. M. B. M., T. a reținut că sunt nefondate întrucât, chiar dacă, nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, C. local al M. B. M. și P. M. B. M. au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din Legea 84/1995, art. 4 din OG 22/2002, în ceea ce privește C. local al
M. B. M.
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Pentru aceste considerente excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M. și P. M. B. M., au fost respinse ca nefondate.
Pe fond, tribunalul a constatat că potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea
128/1997 privind Statutul personalului didactic „Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30,35 și la peste
40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din OG nr.15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Aceasta ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din
Legea 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin. 2 din OUG 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr. 3. și a prevederilor punctului 6 din Notă la A. II a L. nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, până la data de (...), respectiv, apariția L. cadru 284/(...).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. B. M., C.
LOCAL B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. B.
M. și P. M. B. M.
Prin recursul său P. M. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nelegal a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a P.ui.
Cum între reclamantul S. în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul primarul nu există nici un raport juridic de angajat-angajator, rezultă faptul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale, în speță a tranșei suplimentare de vechime, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
Pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Cum între reclamantul S. în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul C. local nu există nici un raport juridic de angajat-angajator, rezultă faptul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale, în speță a tranșei suplimentare de vechime, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În consecință nu există absolut nicio prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că tranșele de vechime aferentă unui an școlar se plătește de către C. local, astfel cum a fost formulată acțiunea și cum este obligat prin dispozitivul sentinței atacate.
În conformitate cu art.41 coroborat cu prev. art.26 alin.1 din Decretul
31/1954 și art.21 din Legea 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
C. local este, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale , în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție.
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării M.F.P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant. I. lipsa calității procesuale pasive a M. F. P., întrucât această instituție nu are raporturi juridice cu reclamanții.
În motivarea recursului a arătat că rolul esențial în procesul bugetar și execuția bugetară revine Guvernului, respectiv P. potrivit art.17 alin.1 din
Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Admiterea cererii formulate împotriva M. F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații săi.
Obligarea pârâtului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.17-20) a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite,potrivit dispozițiilor L. nr. 221/2008, drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 221/2008, începând cu data de (...)
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemenicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
În ceea ce îl privește pe recurentul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că , în conformitate cu art.40 din H.G. 2192/2004, d upă aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B. , prin hotărâre și cu a sistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului
școlar, repartizează unităților administrativ -teritoriale sumele defalcate din u nele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din i mpozitul pe venit la dispoziția acestora.
Astfel, nu se poate reține că recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la virarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire
(fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a J. B.-N. îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 221/2008, începând cu data de (...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat aceste instituții la virarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale la care este îndreptățit reclamantul, pentru ca acesta să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unității de învățământ pârâte.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ.,urmează să se respingă recursul formulat de pârâții C. local al municipiului B. P.municipiului B. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. M. B. M., C. LOCAL B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 151 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
Red.DCG/ 6 IUNIE 2011
Dact.SzM/2ex.
G. N. N.
| ← Decizia civilă nr. 1070/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3086/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
