Decizia civilă nr. 2343/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2343/R/2011
Ședința 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA împotriva sentinței civile nr. 7. din 07 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. D. N., B. G., B. P., F. A., L. I. M., M. V., M. F. V., M. T., P. I., P. C., P. E. M., B. V., C. I., C. V., C. I., C. P., D. V., G. I., G. I., G. M. I., H. T., L. C., L. I., M. F., M. D. I., M. G. A., M. S., B. V., P. I. 2, P. I., P. E. D., R. S. C., S. G., S. I., S. I., S. S. C., T. A., T. L., V. I., V. C. A., Z. G., prin reprezentant legal S. T. D. D. DE C. C.-N., și pârâta intimată R. DE T. F. DE C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat B. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 iunie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentantul reclamanților intimați a depus la dosar întâmpinare.
Curtea constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă S. N. de T.
F. de C. "C. C." SA s-au invocat două aspecte punctate cu privire la excepția de necompetență teritorială și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce îl privește pe reclamantul intimat S. S. S. C., însă instanța consideră ca fiind prioritară excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că în prezenta cauza s-a pronunțat o sentință irevocabilă cu privire la reclamantul S. S. S. C., și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului, ca nefondat, iar pe cale de consecință menținerea în totalitate a sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat în ceea ce îl privește reclamantul S. S. S. C., reprezentantul reclamanților intimați arată că acest reclamant intimat și-a schimbat domiciliul ceea ce nu înseamnă că trebuie să beneficieze de două soluții ale instanței de fond.
Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 70 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. „. C. SA.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. și excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește obligarea pârâtei la plata: premiului pentru „. C."; pentru anii 2007, 2008 și 2009; ajutorului material pentru P. 2009; salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, excepții invocate de pârâta S. N. de T.
F. de C. „. C. S. B. și în consecință:
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții B. T. N., B. C., B.
E., F. A., L. I. M., M. A., M. F. V., M. T., P. I., P. I., P. M. M., B. V., C. I. I., C. A., C. I I., C. E., D. V., G. T. I., G. I. I., G. T. I., H. T. T., L. A., L. I., M. D. F., M. I. I., M. G. A., M. I., B. V., P. I. II, P. S., P. E. D., R. A. C., S. G. G., S. F., S. I., S. S. C., T. P. A., T. E., V. A., V. S. A., Z. I. G., toți reprezentanți de S. T. D. D. C. C.-N. împotriva pârâtei R. de T. F. de C. „. C. SA ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții B. T. N., B. C., B. E., F. A., L. I. M., M. A., M. F. V., M. T., P. I., P. I., P. M. M., B. V., C. I. I., C. A., C. I I., C. E., D. V., G. T. I., G. I. I., G. T. I., H. T. T., L. A., L. I., M. D. F., M. I. I., M. G. A., M. I., B. V., P. I. II, P. S., P. E. D., R. A. C., S. G. G., S. F., S. I., S. S. C., T. P. A., T. E., V. A., V. S. A., Z. I. G., toți reprezentanți de S. T. D. D. C. C.-N. împotriva pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. și în consecință:
A fost obligată pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. să plătească reclamanților B. T.-N., B. C., B. E., M. T., P. I., P. I., P. M.-M., B. V., C. I. I., C. A., C. I I., C. E., D. V., G. T. I., G. I. I., G. T. I., H. T. T., L. A., L. I., M. D. F., M. I. I., M. G. A., B. V., P. I. II, P. S., P. E. D., R. A. C., S. G. G., S. F., S. I., T. P. A., T. E., V. A., V. S. A., Z. I. G. suma ce reprezintă diferența dintre cuantumul unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare și suma de 100 lei, cu titlu de premiu pentru „. C."; 2007, sumă actualizată cu rata inflației la data plății precum și salariul suplimentar aferent anului 2007, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2007.
Au fost respinse cererile formulate de reclamanții F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., M. I., S. S. C. având obiect plata premiului pentru „. C."; 2007 precum și plata salariul suplimentar aferent anului 2007, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2007, ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. să plătească reclamanților B. T.-N., B. C., B. E., M. T., P. I., P. I., P. M.-M., B. V., C. I. I., C. A., C. I I., C. E., D. V., G. T. I., G. I. I., G. T. I., H. T. T., L. A., L. I., M. D. F., M. I. I., M. G. A., B. V., P. I. II, P. S., P. E. D., R. A. C., S. G. G., S. F., S. I., T. P. A., T. E., V. A., V. S. A., Z. I. G. și M. I. premiul pentru „. C."; 2008, echivalentul unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare sumă actualizate cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. să plătească reclamanților B. T.-N., B. C., B. E., M. T., P. I., P. M.-M., B. V., C. I. I., C. A., C. I I., C. E., D. V., G. T. I., G. I. I., G. T. I., H. T. T., L. A., L. I., M. D. F., M. I. I., M. G. A., B. V., P. I. II, P. S., P. E. D., R. A. C., S. G. G., S. F., S. I., T. P. A., T. E., V. S. A., Z. I. G., F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., M. I., S. S. C. salariul suplimentar aferent anului 2008 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2008.
Au fost respinse cererile formulate de reclamanții F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., S. S. C. având obiect plata premiului pentru „. C."; 2008.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanții P. I., V. A., având obiect plata salariul suplimentar aferent anului 2008.
Au fost respinse cererile tuturor reclamanților împotriva pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. având obiect plata premiului pentru „. C."; 2009, plata salariului suplimentar aferent anului 2009 și plata ajutorului material de paște pentru anul 2009 ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. să plătească reclamanților 650 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat parțial.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. B., este neîntemeiată întrucât raporturile de muncă s-au stabilit între fiecare reclamant, în calitate de angajat și S. N. de T. F. de C. „. C. S. B., în calitate de angajator.
Contractul individual de muncă s-a încheiat de directorul R. de T. F. de
C. „. C. S. C., în baza delegării de competență dată de directorul general al
Societății Naționale de T. F. de C. „. C. S. B., așa cum rezultă din dispoziția nr.7/2001(f.232)
Întrucât doar pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. are calitatea de angajator, împrejurare atestată în final și de pârâtă prin notele de ședință depuse la dosar (f. 53), numai acesteia îi incumbă obligația executării dispozițiilor ce decurg din lege, contractul individual sau colectiv de muncă, pârâta fiind în același timp și semnatara contractului colectiv de muncă pe anii
2007-2008 invocat de reclamanți în susținerea dreptului pretins, precum și a actelor adiționale la acesta,încheiate în anii 2009 (f.202-205) și 2010(f.100).
În schimb, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. „. C. S. C. a fost apreciată ca fiind întemeiată întrucât calitatea de angajator o are pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. și nu regionala, ce reprezintă în fapt o sucursală fără personalitate juridică.
Desigur, având organe proprii de conducere, regionala poate fi parte în proces în calitate de pârâtă conform art. 41 C.proc.civ.
Însă, datorită lipsei calității sale de angajator, pretențiile reclamanților, care decurg din raporturile lor de muncă, nu se pot îndrepta împotriva sa, regionala nefiind persoană obligată în raportul juridic dedus judecății.
Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților referitor la obligarea pârâtelor la plata premiului pentru „. C."; pentru anii 2007, 2008 și
2009; ajutorului material pentru P. 2009; salariului suplimentar aferent anilor
2007 și 2008, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă.
Referitor la salariul suplimentar (aferent fiecărui an), tribunalul a reținutcă, din cuprinsul contractului colectiv de munca la art.32 alin.1 ce reglementează „salariul suplimentar"; reiese cu certitudine că acesta este un drept salarial, fiind folosit de părțile contractante termenul de „. și observând că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie din cadrul fondului de salarii (art.32 alin.3), se deduce că sumele cerute prin acțiune au fost calificate de contractanți ca având caracter salarial astfel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii și termenul în care se poate solicita astfel de drepturi este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. În cauză, acest termen a fost respectat întrucât în același contract colectiv de muncă se prevede că salariul suplimentar se primește după expirarea anului calendaristic în care a fost prestată munca de salariat.
Prin urmare, pentru anul 2007, termenul începe să curgă la începutul anului 2008 și se împlinește la începutul anului 2011 iar, pentru anul 2008 primul termen se situează la începutul anului 2009 și se sfârșește la începutul anului 2012. Or, acțiunea de față s-a formulat înăuntrul termenului, fiind înregistrată la data de 2 aprilie 2010(f.1 dosar inițial, al Tribunalul Cluj).
Cu privire la acordarea premierii anuale de „. ceferiștilor"; pentru anii (...) și a „ajutorului material pentru P. 2009";, excepția prescripției dreptului la acțiuneeste de asemenea neîntemeiată.
Ambele categorii de drepturi se încadrează în categoria de adaosuri lasalariul de bază , ce intră în componența noțiunii de salariu (art.155 Codul muncii), motiv pentru care tribunalul constată că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c Codul muncii astfel că prezentul conflict este un conflict de drepturi, ivit între reclamanți și pârâtă, prin care cei dintâi urmăresc valorificarea unui interes personal și nu unul colectiv al tuturor salariaților din unitate, așa încât dreptul material la acțiune nu este susceptibil a fi prescris în termenul de 6 luni stipulat în art.283 alin.1 lit. e din Codul munci și acțiunea poate fi formulată în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Cererea introductivă s-a promovat la data de 2 aprilie 2010, deci în termenul de prescripție prevăzut de lege.
Așa fiind tribunalul a examinat acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. S. B., pe fondul pretențiilor formulate.
În ce privește cererea având obiect obligarea pârâtei la plata premiuluipentru „. ceferistului"; pentru anii 2007, 2008 și 2009 tribunalul a reținut:
Plata acestui premiu a fost solicitat de reclamanți în temeiul dispozițiilor art.69 din contractul colectiv de munca pe anii 2007-2008, aflat în extras la filele 83-89.
Conform acestui articol, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. de un ajutor material bănesc iar, pentru „. Ceferiștilor"; de o premiere, ambele stabilite cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Așa cum susține pârâta ziua ceferistului este în data de 23 aprilie a fiecărui an, iar pentru anul 2007 pârâta a acordat cu titlu de premiere pentru această zi doar suma de 100 lei și nu la nivelul clasei I de salarizare iar pentru anul 2008 nu a fost acordată nicio sumă datorită situației financiare , care nu permitea acordarea acestui drept iar, în anul 2009, pentru că nu era contractul colectiv de muncă în vigoare la data de 23 aprilie 2009.
Apărările pârâtei, în privința drepturilor bănești aferente anilor 2007 și
2008 nu sunt întemeiate întrucât, potrivit dispozițiilor art.69 din CCM, acordarea premiului anterior nu este condiționată de aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, fiind prevăzut un nivel minim al acestuia. Necesitatea consultărilor dintre Consiliul de A. și delegații aleși ai sindicatelor este reglementată doar în vederea efectuării de diferențieri între salariați, peste nivelul minim de premiere.
Cum în anul 2007 nu s-a acordat premiul la nivelul clasei I de salarizare ci doar suma de 100 lei iar pentru anul 2008 pârâta nu a acordat nicio sumă, având în vedere că potrivit art.40 alin.1 lit.c Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și constatând că pretențiile reclamanților sunt fundamentate pe o prevedere din contractele colective de muncă legal încheiate la nivelul pârâtei pentru anii și 2007-2008, tribunalul apreciază că,pentru anul 2007, reclamanții, cu excepția reclamanților F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., M. I., S. S. C., care nu au avut calitatea de angajați ai pârâtei în anul
2007(fiind angajați doar în anul 2008) sunt îndreptățiți să beneficieze, de sumace reprezintă diferența dintre cuantumul unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare și suma de 100 lei, cu titlu de premiu pentru „. C."; 2007 iar pentru anul 2008, reclamanții , cu excepția reclamaților F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., S. S. C., care au fost angajați în anul 2008 după data de 23 aprilie
2008, sunt îndreptățiți să beneficieze de suma ce reprezintă unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare reprezentând premiu pentru „. C."; 2008.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Legii nr.130/1996 art.1 și 30 conform cărora „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariații reprezentați prin sindicate, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă salarizarea, precum și alte drepturi și obligațiile ce decurg din raporturile de muncă"; și cum executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părții aflate în culpă.
Potrivit art.1084 Cod civil, creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, în speța aceasta fiind reprezentată de premiu neîncasat ce reprezintă un drept salarial, cât și beneficiul de care a fost lipsit și, în acest sens se impune actualizarea sumelor datorate de pârâtă cu indicele de inflație, de la data la care obligațiile de plată au devenit exigibile în anii
2007 și 2008 și până la data efectivă a plății.
Așa fiind, pentru anul 2007, au fost admise cererile reclamanților B. T.- N., B. C., B. E., M. T., P. I., P. I., P. M.-M., B. V., C. I. I., C. A., C. I I., C. E., D.
V., G. T. I., G. I. I., G. T. I., H. T. T., L. A., L. I., M. D. F., M. I. I., M. G. A., B. V., P. I. II, P. S., P. E. D., R. A. C., S. G. G., S. F., S. I., T. P. A., T. E., V. A., V. S. A., Z. I. G. și a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia suma ce reprezintă diferența dintre cuantumul unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare și suma de 100 lei, cu titlu de premiu pentru „. C."; 2007, sumă actualizată cu rata inflației la data plății și vor fi respinse ca neîntemeiate cererile reclamanților F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., M. I., S. S. C. P. anul 2008 vor fi admisă cererile reclamanților a căror cerere a fost admisă și pentru anul
2007 la care se adaugă și reclamantul M. I. , care avea calitatea de salariat la
23 aprilie 2008, a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia premiul pentru „.
C."; 2008, echivalentul unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare sumă actualizate cu rata inflației la data plății și au fost respinse cererile reclamanților F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., S. S. C., care au fost angajați în anul 2008 , după data de 23 aprilie 2008.
Referitor la premiul pentru „. C."; , pentru anul 2009, tribunalul a reținutcă Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 a fost înregistrat sub nr.
1625 din data de 29 martie 2007 (f. 83), astfel că în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, dispozițiile sale se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, contractul colectiv de muncă se încheie pe durată determinată, care nu poate depăși 12 luni, părțile semnatare putând hotărî prelungirea aplicării în continuare a contractului colectiv de muncă, în condițiile în care acesta a fost încheiat sau în alte condiții ce vor fi convenite.
În considerarea acestor dispoziții legale, prin actul adițional nr. 1753/26 martie 2008, părțile semnatare au convenit prelungirea valabilității contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008 până la data de 31 ianuarie
2009 și ulterior prin actul adițional nr. 473/(...), părțile au convenit prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008 pe perioada 1 ianuarie 2009 - 28 februarie 2009 (f.89-92). Începând cu data de 1martie 2009, la nivel de unitate nu a mai existat contract colectiv de muncă până la data de 4 iunie 2009 , când s-a înregistrat contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 sub nr. 2572/(...).(f.202 și f.93).
Potrivit procesului verbal încheiat de părțile semnatare ale actului adițional, la finalul negocierilor purtate, 2 iunie 2009, s-a convenit de părțile semnatare ca acordarea premiului pentru Z. C., precum și a ajutorului material pentru P. doar începând cu anul 2010(f.203).
Întrucât dispozițiile contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008 au încetat la data expirării termenului stabilit - (...), rezultă că la data de 23 aprilie 2009 când s-a sărbătorit Z. C. nu mai exista temei legal pentru acordarea vreunui premiu cu ocazia acestui eveniment, în lipsa unui contract colectiv care să reglementeze acest drept, astfel că cererile tuturor reclamanților având obiect plata premiului pentru Z. ceferistului din anul 2009 vor fi respinse ca neîntemeiate.
Referitor la cererile având obiect obligarea pârâtei la plata salariuluisuplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009 tribunalul a reținut următoarele.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul C. C. pentru anii 2007-
2008 a fost înregistrat sub nr. 1625 din data de 29 martie 2007 și prelungit prin actele adiționale nr.1753/26 martie 2008, nr.437/(...) și nr.1708/(...)(f.100), astfel că în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, dispozițiile sale se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007.
Potrivit art.32 alin.1 din acest contract colectiv de munca, „. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.. …
(3) D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul de salarii realizat lunar"; iar, potrivit art.33 din același contract colectiv de muncă, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din A. nr.6. Conform acestei anexe, salariul suplimentar se acordă salariaților pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic, fără ca aceștia să fie sancționați cu retrogradarea din funcție, desfacerea disciplinară a contractului de munca, retragerea disciplinara pe o perioada de
1-6 luni din funcții care concură la siguranța trenurilor, înlocuirea disciplinară din funcții, pentru absențe nemotivate, etc.
D. coroborarea acestor dispoziții, rezultă că pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății beneficiază de un ajutor material bănesc al cărui cuantum este echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, la nivelul clasei I de salarizare cu condiția să nu fi fost sancționați disciplinar prin aplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor prevăzute la pct.2 lit.a si b, respectiv, retragerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10% și reducerea salariului de bază și/sau, după caz a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%.
Prin articolul 32 alin.1 și 3 se creează între contractanți drepturi și obligații corelative prin norme cu caracter imperativ de la care părțile nu pot abzice, iar pârâta este ținută cu obligativitate să-și îndeplinească obligația, cu atât mai mult cu cât aceste categorii de drepturi se încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază , ce intră în componența noțiunii de salariu conform art.155 Codul muncii și art.7 din contractul colectiv de muncă.
Apărarea în sensul că nu s-au constituit fondurile respective nu constituie impediment în obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar. D. s-a instituit obligația de constituire a fondului în procentul arătat, pârâta trebuia să o îndeplinească și să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum prevede și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
P. anul 2007, cu excepția reclamanților F. A., L. I.-M., M. A., M. F.-V., M. I., S. S. C., care nu au avut calitatea de salariați ai pârâtei, pretențiile celorlalți reclamanți sunt întemeiate și au fost admise și a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant salariul suplimentar aferent anului 2007, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2007.
P. anul 2008, cu excepția reclamaților P. I., V. A., care au fost sancționați disciplinar și nu îndeplinesc condițiile prevăzute de A. 6 la CCM, ceilalți reclamanți sunt îndreptățiți să beneficieze de acest supliment salarial, urmând ca pentru cei care au fost angajați în cursul anului 2008 pârâta să stabilească proporțional suma cuvenită în funcție de timpul lucrat, astfel că acțiunea lor a fost admisă. Cererea reclamanților P. I., V. A. a fost respinsă ca neîntemeiată.
P. salariul suplimentar aferent anului 2009, acțiunea tuturor reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât acest salariu trebuia să fie plătit în cursul anului 2010 or, potrivit actului adițional la contractul colectiv de muncă nr.1708/2010 (f.100) dispozițiile art.32 nu se aplică în anul
2010, urmând a se aplica doar începând cu (...), astfel că nu există temei pentru obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul
2009 .
Referitor la plata ajutorului material pentru P. aferent anului 2009, tribunalul a constatat că cererile tuturor reclamanților sunt neîntemeiate și au fost respinse având în vedere că și în privința acestui adaos dispozițiile CCM nu se aplică în anul 2009, așa cum anterior s-a reținut, atunci când a fost analizată cererea privind plata premiului pentru Z. ceferistului din anul 2009, deoarece la data de 19 aprilie 2009, când a fost sărbătoarea P.lui, deci când s-a născut dreptul, nu mai exista temei legal pentru acordarea acestei prime, în lipsa unui contract colectiv care să reglementeze acest drept.
Ca atare, pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, neavând la bază vreun act (contract individual de muncă, contract colectiv sau lege) care să recunoască acest drept pe anul 2009.
Proporțional cu cererile admise pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. a fost obligată să plătească reclamanților 650 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat parțial, din cel total de 1.000 lei (f.194).
Asistenții judiciari participanți și-au exprimat votul consultativ în același sens cu judecătorul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SNTFC SA B. - R. DE T. F. DE C. C. C. C. solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingeriiacțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății Naționale de T. F. de C. „. C. SA, excepție întemeiată pe faptul că nu are calitate de angajator a membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii de Z.
C. pe anii 2007 și 2008 și a salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, drept căruia în opinia recurentei îi este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. (1) lit.e) din Codul muncii, dispoziție legală pe care instanța de fond a aplicat-o greșit (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).
S-a mai arătat că sentința recurată în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pe anul 2008 membrului de sindicat S. S. S. C. a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă), întrucât acesta are domiciliul în județul C., iar Tribunalul Cluj s-a pronunțat deja în dosarul nr. (...) cu privire la acordarea salariului suplimentar pentru acest membru de sindicat.
Referitor la fondul cauzei s-a invocat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât salariul suplimentar s-a prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2007-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. Or, având în vedere dispozițiile OUG 79/2008 recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor
2007-2009, aprobate prin acte normative, iar fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut, care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă s-a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele, respectiv să se constate că recurenta s-a aflat în imposibilitate financiară de a constitui fondul de salarii.
Recurenta a precizat că în mod neîntemeiat instanța de fond a acordat membrului de sindicat B. E. P. prima de Z. C. pe anii 2007 și 2008 și salariul suplimentar pe anul 2007, întrucât acesta a fost angajat la R. C. în data de (...).
S-a mai criticat sentința de fond și din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că un onorariu de avocat de 650 lei este prea mare în raport de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, criterii prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA, se apreciază că deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, are calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 22 alin 1 din HG nr. 581/1998 potrivit cărora :"; C. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor."; De asemenea, recurenta a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. S. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin.(3) din HG 584/1998 are statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art.43 din Legea 31/1990. În plus, conform art.6 pct.10 din același act normativ S. N. de T. F. de C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații salariului suplimentar este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind acordarea premierii de Z. C. pe anii 2007 și 2008 și a salariului suplimentar aferent anilor 2007 și
2008, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
P. aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Criticile hotărârii instanței de fond cu privire la membrul de sindicat S. S. S. sunt întemeiate însă nu sub aspectul excepției necompetenței teritoriale a instanței de fond, ci din perspectiva excepției autorității de lucru judecat, excepție invocată din oficiu și care are prioritate.
Așa cum corect a arătat recurenta, Prin Sentința civilă nr. 3595/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) (filele 17-23), irevocabilă prin D. civilă nr. 1320/(...) a Curții de A. C. , a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de și de reclamantul S. S. S. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. S. și R. DE T. F. C. C. și au fost obligate pârâtele să plătească în solidar următoarele: premiul pentru „. feroviarului"; aferent anului 2007, la nivelul clasei 1 de salarizare, în favoarea reclamanților care aveau calitatea de angajați ai S. C. C. S. la data de (...), potrivit tabelelor anexate cererii; premiul pentru „. feroviarului"; aferent anului 2008, la nivelul clasei 1 de salarizare, în favoarea reclamanților care aveau calitatea de angajați ai S. C. C. S. la data de (...), potrivit tabelelor anexate cererii; salariul suplimentar pentru anul 2006, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, în favoarea membrilor de sindicat care nu au fost sancționați disciplinar în anul menționat, potrivit tabelelor atașate de pârâte; salariul suplimentar pentru anul 2007, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, în favoarea membrilor de sindicat care nu au fost sancționați disciplinar în anul menționat; salariul suplimentar pentru anul 2008, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, în favoarea membrilor de sindicat care nu au fost sancționați disciplinar în anulmenționat. Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere de acordare în favoarea membrilor de sindicat a premiului pentru „. feroviarului"; aferent anului 2009 și a ajutorului material de P. pentru anul 2009.
Drept urmare, constatând că în ceea ce îl privește pe membrul de sindicat S. S. S. există identitate de părți, obiect și cauză între prezentul dosar și cauza menționată anterior, în temeiul art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă se va admite excepția autorității de lucru judecat (invocată din oficiu) și, în consecință, se va respinge acțiunea formulată în numele salariatului S. S. S..
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
P. aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește OUG 79/2001 și OUG 79/2008, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale
(adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii), nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De altfel, se reține că recurenta nu a probat în cauză că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata primelor solicitate prin acțiune, deși, potrivit art.21 din Contractele colective de muncă invocate în cauză, și-a asumat această îndatorire,de a constitui fondurile necesare plății drepturilor negociate.
Angajatorul avea obligația să respecte contractele colective de muncă aplicabile și nu poate să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care îi incumbă din executarea acestora. Recurenta avea posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constata că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2007 și 2008 este de natură a evidenția culpa angajatorului, deoarece acesta putea anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuia să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.
Criticile hotărârii instanței de fond cu privire la membrul de sindicat B. E. P. sunt corecte. Constatând că acesta a fost angajat la R. S. de T. F. de C. C. începând cu data de (...), instanța de recurs apreciază că drepturile solicitate de acesta i se cuvin numai de la data dobândirii calității de salariat, astfel încât în mod eronat instanța de fond a obligat pârâții la plata salariului suplimentar pentru Z. F.ului 2007, 2008, respectiv salariul suplimentar aferent anului
2007.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei, Curtea apreciază în raport de criteriile legale prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă că un onorariu de avocat de 650 lei (care a fost diminuat ca urmare a admiterii în parte a acțiunii reclamanților) nu este prea mare față de obiectul cauzei deduse judecății (acordarea a trei drepturi de natură salarială pentru 41 de membrii de sindicat) și munca îndeplinită în concret de avocat.
P. aceste considerente de fapt și de drept în temeiul art. 3041, 304 pct. 9
și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA împotriva sentinței civile numărul 70 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte, în sensul că se va înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantului B. E. P. premiul pentru Z. F.ului 2007, 2008, respectiv salariul suplimentar aferent anului 2007.
Se va admite excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, se va respinge acțiunea formulată în numele salariatului S. S. S..
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței de fond care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 276 Cod procedură civilă se va obliga recurenta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA să plătească intimatului S. T. D. D.
DE C. C.-N. suma de 970 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat diminuat ca urmare a admiterii în parte a recursului.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA împotriva sentinței civile numărul 70 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligațiapârâtei de a plăti reclamantului B. E. P. premiul pentru Z. F.ului 2007, 2008, respectiv salariul suplimentar aferent anului 2007.
Admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință respinge acțiunea formulată în numele salariatului S. S. S..
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurenta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA să plătească intimatului S. T. D. D. DE C. C.-N. suma de 970 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2011.
PT.PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
S. D. PT. D. G. L. D.
În C.O. semnează În C.O. semnează V ICEPREȘED.TELE INSTANȚEI VICEPREȘED.TELE INSTANȚEI A . A. I. A. A. I.
PT. GREFIER, C. M.
În C.O. semnează P RIM - GREFIER T. M.LENA R ed.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B. R.-I.
| ← Decizia civilă nr. 173/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4146/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
