Decizia civilă nr. 2122/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 2122/R/2011
Ședința publică din data de 14 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 147 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) precum și recursul C.ui Local al M. B. M., privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pârâta intimată Ș. CU C. I - V. „. I. C. - G. CU P. P. (...)A M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar întâmpinare, formulată de reclamantul intimat la data de 30 mai 2011.
Având în vedere că recurenții prin memoriul de recurs și intimatul prin întâmpinarea formulată au solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242
C.proc.civ., Curtea o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 147 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții: C. Local B. M., P. municipiului B. M.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu cls.I-V. „. I. C. B. M. - G. cu program prelungit nr.29 B. M., C. Local B. M., I. P. orașului B. M. și în consecință a fost obligată pârâta: Ș. cu cls.I-V. „. I. C. B. M.-G. cu program prelungit nr.29 B. M., să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: D. O. V.,M. I. A., N. M. E., O. I. E., A. G. F., B. G. M., L. N. M., F. G. D. D., D. G. M., V. V. A., S. L. A. A., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de L. nr.118/2010, iar pârâții C. Local B. M., I. P. orașului B. M. să asigure sumele necesare efectuării plății, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, raportat la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M. și P. M. B. M., că sunt nefondate întrucât, chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, au obligația legală de acuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din L. 84/1995, art. 4 din OG 22/2002, iar conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din L. 215/2001 P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Pe fondului cauzei, tribunalul a constatat că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice la unitatea școlară pârâtă iar pentru anul școlar 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. 128/1997, personalul didactic beneficiază de
„. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008 - 2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...)0.
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școlară, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008
- 2009, indemnizația plătită efectiv fiind diminuată cu 25%.
D. întâmpinarea pârâtei s-a reținut că această diminuare a fost aplicată în conformitate cu L. 118/2010.
Potrivit acestui act normativ, la art. 1 se prevede că: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a u- nor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.";
L. 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010, după modalitatea de calcul a acesteia, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii 118/2010 cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. municipiului B. M. și C . Local al municipiului B. M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensulrespingerii acțiunii față de aceștia, considerându-se că în mod nelegal au fost respinse excepțiile lipsei capacității și a calității procesuale pasive.
Prin recursul declarat de pârâtul P. municipiului B. M. s-a arătat că potrivit prevederilor art.77 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată „P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";, astfel încât nu are capacitate procesuală pasivă.
De asemenea, au fost citate prevederile art. 21 din L. 215/2001.
Prin recursul declarat de pârâtul C. local al municipiului B. M. s-a arătat căîn conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul
31/1954 și art. 21 din L. 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești. Sunt citate, de asemenea, dispozițiile art. 21 din L. 215/2001, republicată și ale art. 20 din aceeași lege.
C. Local este, potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, o autoritate cu caracter deliberativ
(hotărăște, avizează, aprobă etc., conform art.36 L. nr.215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție („… pune în aplicare hotărârile consiliului local…"; cf. art.61 din L. nr.215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
Apoi, pârâtul a fost chemat în judecată în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din L. nr.215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.63 alin.1 lit.c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al municipiului B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. municipiului B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare în data de (...),solicitând respingerea recursurilor.
În motivare citează dispozițiile art. 41 alin. 1 și 42 C.proc.civ., citând din doctrină definiții ale capacității procesuale în general și a celei de folosință, respectiv de exercițiu, dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a și art. 63 alin. 4 lit. a și b din L. nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 167 alin. 2 și 4 din L. învățământului nr. 84/1995 și art. 4 din O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile poartă exclusiv asupra modului de soluționare în primă instanță a excepțiilor lipsei capacității procesuale pasive și a celei a calității procesuale pasive a pârâților recurenți.
Sunt neîntemeiate aceste motive de recurs.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C.ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Toate acestea conturează cadrul legal care conferă calitate procesuală pasivă acestor pârâți, raportat la petitele acțiunii.
Nu poate fi admisă nici excepția lipsei capacității procesuale a pârâților, având în vedere că deși este cert că personalitate juridică are unitatea administrativ teritorială, în acord cu prevederile art. 21 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliul local nu a fost chemat în judecată pentru plata drepturilor litigioase, ci pentru a asigura sumele necesare plății, deci pentru a face demersurile care îi sunt atribuite prin lege, conform textelor citate mai sus, în vederea asigurării la bugetul local a acestor sume. Or, în calitatea sa de autoritate publică deliberativă, poate sta în judecată raportat la modul de îndeplinire a atribuțiilor sale legale, astfel fiind de altfel practica constantă a instanțelor de contencios administrativ.
Faptul că sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, de la bugetul de stat (potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din L. nr. 11. privind bugetul de stat pe anul 2010, ale H.G. nr. 1618/2009) nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile implicate în procedura administrativă de asigurare de la bugetul de stat a sumelor necesare în acest scop (guvernul, directorului direcției generale a finanțelor publice județene etc.), pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Chemarea în judecată a primarului și a consiliului local nu s-a făcut în considerarea calității acestora de angajatori, ci raportat la atribuțiile legale privitoare la asigurarea fondurilor din care se achită salariile, petitul formulat împotriva acestora având un caracter subsecvent celui prin care se solicită obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale datorate, prin acest petit urmărindu-se a se asigura caracterul eficient al sentinței. Chiar dacă raporturile juridice în care sunt implicate organele autorității publice locale nu sunt cele specifice dreptului muncii, ci unele de drept administrativ, trebuie acceptată aplicarea prevederilor art. 17 C.proc.civ., conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, neîndoios, petitul formulat împotriva acestor organe ale administrației publice locale este unul accesoriu, care astfel atrage competența de soluționare a instanței de conflicte de muncă, vizavi de natura juridică a raporturilor ce fundamentează petitul principal, formulat în contradictoriu cu angajatorul.
Pentru aceste considerente Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin.
(1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de P. M. B. M. și C. Local al M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 147 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 14 iunie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.C. M.
| ← Decizia civilă nr. 3866/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 489/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
