Decizia civilă nr. 2134/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2134/R/2011
Ședința publică din data de 14 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă S. T. SA împotriva sentinței civile nr. 683 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat M. I. C., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente - avocat I. I. M. din cadrul Baroului C. și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar o adeverință de la I. T. de M. C. cu privire la situația actuală a angajaților societății, Hotărârea C. Local al Municipiului Dej nr. 39 din 21 mai 2009 și comunică un exemplar al acestor înscrisuri reclamantului.
I se comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării formulate la data de 7 iunie 2011 și cauza este lăsată la o strigare ulterioară pentru ca părțile să ia cunoștință de cuprinsul actelor comunicate.
La reluarea cauzei se arată de reclamant și reprezentanta pârâtei că nu mai sunt cereri de formulat în probațiune. Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată în ambele stagii procesuale. Susține că desființarea postului a avut o cauză reală, serioasă și a fost efectivă. Din actele depuse la dosar rezultă că în perioada anului 2009 a fost angajată o singură persoană înainte de data concedierii reclamantului, iar după concedierea acestuia nu a fost vorba de noi angajări ci de prelungirea unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată.
Interpelată de președintele completului de judecată de ce s-a preferat desfacerea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și prelungirea unor contracte încheiate pe perioadă determinată, reprezentanta recurentei răspunde că această soluție a fost considerată oportună. Totodată învederează că nu poate preciza dacă la nivelul lunii august 2009 Consiliul de
A. al societății avusese în vedere dificultățile de natură economică.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat. A. că în mod nelegal a fost concediat și este de neînțeles prelungirea din 3 în 3 luni a unor contracte pe perioadă determinată ale altor angajați în vreme ce postul său, după 40 de ani de muncă, a fost desființat fără altă alternativă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 683 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamantul M. I. - C. în contradictoriu cu pârâta S. T. S. Dej și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 216/(...) emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu (...) și până la reintegrare.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 216/(...) s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, încadrat la pârâtă pe postul de controlor de bilete, în temeiul art.65 și 51 din Codul muncii.
În motivarea deciziei de concediere s-a reținut că desființarea locului de muncă al reclamantului are loc ca urmare a restrângerii activității cauzată de dificultățile economico-financiare, a reorganizării activității, așa cum rezultă din noua organigramă aprobată prin D. C. de administrație nr.97/(...).
Potrivit contractului de muncă nr.212/(...), reclamantul a fost încadrat pe postul de controlor de bilete, pentru o normă întreagă, lucrând inițial la R.
Dej, la data concedierii ocupând, de asemenea, postul de controlor de bilete.
Pentru a se reține caracterul legal și temeinic al concedierii în cazul reorganizării activității societății prin desființarea postului ocupat de salariat, în condițiile prev. art. 65 al. 1 C. muncii, este necesar ca desființarea postului să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Or, astfel cum reiese din înscrisurile de la fila 50 vol. I, f. 196-204 vol. I, pârâta a angajat în lunile iulie și august 2009 patru controlori de bilete iar în lunile noiembrie 2009 și ianuarie 2010 doi controlori de bilete. Prin urmare, prin angajarea a șase controlori de bilete după concedierea reclamantului, se dovedește că desființarea postului reclamantului nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.
În mod judicios s-a hotărât în practica judiciară că nu se poate justifica desființarea locului de muncă și salariatul nu poate fi concediat dacă angajatorul încadrează ulterior, la un interval scurt, un salariat pentru a ocupa un post similar.
Desființarea postului reclamantului nu a răspuns, deci, unei necesități economice reale și serioase, pârâta neputându-se în realitate dispensa de serviciile prestate anterior de către reclamant, prin urmare concedierea reclamantului a fost nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. T. S. Dej solicitândmodificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că în realitate, cauzele care a determinat concedierea reclamantului sunt dificultățile de natură economică generate de lipsa fondurilor necesare de la bugetul local Dej, uzura fizică și morală a parcului auto existent, diminuarea constantă a numărului de călători, cheltuielile legate de mentenanța parcului auto, creditele bancare restante, datoriile la buget imense coroborate cu sechestrele instituite de creditorii bugetari asupra activelor societății.
Situația economică-financiară a S. T. S. Dej la nivelul anului 2009 era critică; potrivit adresei nr.913/(...), la data de (...) societatea avea datorii în cuantum de 789.498 lei și urma să încaseze de la Primăria Dej (acționarul unic) doar 256.625 lei, deci avea în total un pasiv cert de peste 500.000 lei.
Pe lângă celelalte masuri de diminuare a costurilor, a fost aprobată și reducerea în cele din urma a unor posturi, ca o măsură temporară de neevitat, până la redresarea economică și financiară a societății.
Potrivit procesul verbal nr.97/(...), anexat la dosar, activitatea curentă a societății pârâte s-a redus cu peste 20%, iar consiliul de administrație a aprobat reducerea a 6 posturi (controlor bilete 2 posturi, impiegat 1 post, muncitor necalificat 1 post, mecanic auto 1 post, economist 1 post).
Numărul salariaților la S. T. S. Dej a fost de 89 de persoane când reclamantul a fost concediat, iar după măsurile luate de societatea pârâtă numărul salariaților este de 81 de persoane, așa cum reiese din organigramele depuse la dosar.
Sindicatul salariaților a înțeles situația extrem de dificilă a societății și s-a implicat în găsirea unor soluții alternative de păstrare a locurilor de muncă, iar nominalizarea postului de controlor bilete, ocupat anterior de către reclamant, și care urma să se desființeze, a aparținut în întregime sindicatului, iar nu conducerii societății care doar a identificat pozițiile unde se impunea luarea unor asemenea măsuri.
Potrivit organigramei S. T. S. Dej nr. 657/(...) în cadrul compartimentului BIROU ADM, PAZĂ, SSM, PSI, Controlori erau angajate următoarele persoane: TESA tehnician - 1; Impiegat - 1; Pază - 5; Personal întreținere - 2; Controlori - 9.
În urma reorganizării și desființării unor posturi, potrivit organigramei
S. T. S. Dej nr. 931/(...) în cadrul compartimentului BIROU ADM, PAZĂ, SSM, PSI, Controlori erau angajate următoarele persoane: TESA tehnician - 1; Impiegat - 1; Pază - 5; Personal întreținere - 1; Controlori - 7.
În cadrul acestui departament, 2 persoane, Covaciu Niță și Enciu G., care erau angajate în funcția de controlor bilete cu normă întreagă, au solicitat modificarea contractului individual de muncă în sensul modificării timpului de muncă la 4 ore - normă parțială, în vederea salvării unui loc de muncă. În funcția de controlor de bilete au rămas aceleași persoane, contrar celor susținute de către instanța de fond. În esență nu au avut loc noi angajări ci o modificare a clauzelor contractului de muncă. Persoanele angajate pe post de controlori de bilete au fost angajate anterior emiterii deciziei de concediere, iar în unele cazuri persoanele angajate au optat pentru alte funcții decât cea de controlor. În realitate nu a fost vorba de nici o angajare nouă.
Instanța de fond a analizat în mod superficial probatoriul administrat și a interpretat greșit contractele individuale de munca, precum și registrul salariaților depuse în dosar, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 iunie 2011 reclamantul asolicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare reclamantul a invocata excepția nulității recursului ca fiind introdus de o persoana care nu are calitatea de reprezentant legal.
Potrivit art.143 indice 2 din Legea nr.31/1990 consiliul de administrație, prin președintele său, reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție, iar conform art.45 reprezentanții societății sunt obligați să depună la R. C. semnăturile lor în termen de 15 zile de la alegere pentru a asigura opozabilitatea față de terți. În cazul în care societatea nu a cerut înregistrareamențiunilor privind numirea altor persoane în aceste funcții, propria culpă nu poate fi invocată pentru a susține calitatea de reprezentant al unei alte persoane decât cele menționate în registru.
Mandatul conferit directorului general, ing. C. L., este unul general, care nu îl îndreptățește să promoveze acțiuni în instanță. Potrivit Certificatului constatator nr.131843/(...), eliberat de O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, d- l. ing.C. L. nu este trecut la rubrica „. Î. să reprezinte față de terți și injustiție S. T. S.
Pe fond, reclamantul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că desființarea locului de muncă nu a avut o cauză reala și serioasă.
Prin notele de ședința depuse la termenul din (...), S. T. S. recunoaște că a făcut majorări salariale (pe motiv că salariații care au beneficiat de aceste majorări au fost marginalizați de către vechea conducere) și că a făcut angajări atât anterior deciziei de încetare a contractului de munca cât și ulterior.
Reducerea activității nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat, urmată de încadrarea altora din afara societății; în aceste condiții, reorganizarea societății comerciale nu este reală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Raportat la excepția invocată prin întâmpinare, aceasta nu este întemeiată, întrucât, așa cum chiar intimatul reclamant invocă, potrivit procesului verbal nr. 94/(...) pct. 5 de pe ordinea de zi (fila 19 dosar recurs), A.G.A și Consiliul de administrație au delegat conducerea societății d-lui ing. C. L. L., cu funcția de director general.
Or, potrivit art. 143 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale „consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general";. Art. 143 ind. 1 statuează că „directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor";.
Art. 143 ind. 2 statuează: „(1) Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său. (…) (4) În cazul în care consiliul de administrație deleagă directorilor atribuțiile de conducere a societății în conformitate cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparține directorului general. (…) (5) Consiliul de administrație înregistrează la registrul comerțului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menționând dacă ele acționează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerțului specimene de semnătură";.
Art. 45 statuează: „(1) Reprezentanții societății sunt obligați să depună la oficiul registrului comerțului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, daca au fost numiți prin actul constitutiv, iar cei aleși în timpul funcționării societății, în termen de 15 zile de la alegere";, în timp ce art. 50 indică situația neurmării acestor formalități: „(1) Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afara de cazul în care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau";.
Or, se constată din modul de invocare a excepției că reclamantul intimat cunoștea faptul că directorului general îi fusese delegată atribuția de conducere a societății, situație în care, conform art. 50 din Legea nr. 31/1990citat mai sus, nu poate invoca neefectuarea publicității acestei delegări de atribuții în sensul că i-ar fi inopozabilă.
Pe fond, recursul este neîntemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță, faptul angajării de noi persoane pe posturi similare cu cel deținut de reclamantul concediat aneantizează încercarea societății angajatoare de a dovedi caracterul efectiv al desființării locului de muncă, situație în care, nefiind astfel întrunite condițiile cumulative impuse de art. 65 alin. 2 Codul muncii pentru legalitatea acestui gen de concediere, consecința este nulitatea absolută a măsurii contestate.
Recurenta prezintă sub formă de tabel situația contractelor individuale de muncă succesive încheiate cu numiții B. A. A., D. D. C. și V. I., din care reiese că fiecare a încheiat cu societatea contracte individuale de muncă în lunile ianuarie, aprilie, iulie și august 2009, concluzia fiind în sensul că au fost încheiate pe durate determinate cel puțin primele 3 din cele 4 contracte individual de muncă încheiate de fiecare. De asemenea, a fost prezentată similar situația numitului P. C., singura diferență fiind încheierea contractelor individuale de muncă în lunile iulie și noiembrie 2009, respectiv ianuarie și august 2010.
Or, concedierea reclamantului a fost dispusă la data de (...), în baza hotărârii C. de administrație din data de 24 septembrie 2009 (filele 22-27 dosar fond). Apoi, adresa trimisă de societate P. mun. Dej la data de (...) (filele 28-31 dosar fond) cuprinde referiri clare la datele economice la care recurenta face trimitere pentru a justifica măsura concedierii reclamantului, reieșind cu claritate că cel târziu la acea dată se cunoștea de către conducerea societății situația economică a acesteia.
În această situație, a decide la datele de 26, 27, 28 august 2009 angajarea unor persoane pe posturi similare celui al reclamantului, iar apoi, în încercarea de a redresa situația economică a societății, a face demersuri la data de 27 august 2009 pe lângă autoritățile locale, iar după o lună a desface contractul individual de muncă al reclamantului, încheind un nou contract individual de muncă cu o altă persoană, pe un post similar, la data de 3 noiembrie 2009, dovedește faptul că desființarea locului de muncă al reclamantului nu a fost efectivă.
În mod cert, la nivelul societății trebuie să existe o previzibilitate a situației economice de mai lungă durată, cum de altfel reiese din cuprinsul adresei nr. 856 din (...), astfel încât dacă în raport de această situație economică s-a impus încheierea de 3 noi contracte individuale de muncă, nu se poate accepta caracterul efectiv al desființării locului de muncă al reclamantului raportat la aceleași date financiar-economice, o lună mai târziu.
Nu se poate considera legală desfacerea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată și angajarea în aceeași perioade a unor foști angajați pe durată determinată, întrucât situația echivalează cu îndepărtarea angajatului pe durată nedeterminată pentru a face loc celor ce anterior avuseseră contracte pe durate determinate.
Dispozițiile art. 86 Codul muncii, care impun ca referitor la condițiile de angajare și de muncă, salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată să nu fie tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, nu pot fi interpretate în sensul de a se desface un contract individual de muncă pe durată nedeterminată și a se încheia în loc contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată cu salariații angajați anterior pe durată determinată și cărora le expirase durata contractului, întrucât ar însemna a se acorda un tratament preferențial nelegal acestora din urmă și în fapt, a se efectuaconcedieri nelegale, considerându-se desființate locuri de muncă în fapt existente și pe care sunt angajați aceste persoane care după încetarea duratei contractului individual de muncă nici nu mai aveau calitatea de angajați.
Încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu un fost angajat pe durată determinată nu poate fi considerată o simplă modificare a unei clauze a contractului inițial, întrucât acea clauză, anume, cea referitoare la durata contractului, are relevanță pentru chiar existența contractului, în situația în care acesta este încheiat pe durată determinată (art.
56 lit. j) Codul muncii) astfel încât „modificarea"; acestei clauze nu se poate face decât în cuprinsul unui nou contract, ce echivalează cu o angajare propriu-zisă. Încetând contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată, pentru a se continua raporturile juridice este necesară încheierea unui nou contract individual de muncă, părțile putând opta, după dorință și în conformitate cu prevederile legii, pentru durata determinată sau nedeterminată a contractului. Ca urmare, se constată că prima instanță a interpretat corect actele juridice relevante pentru soluționarea cauzei.
Față de aceste considerente, urmează a fi respins recursul formulat, apărând ca superfluu a se cerceta celelalte motive de recurs, în situația în care condițiile de legalitate a concedierii dispuse în baza art. 65 Codul muncii sunt cumulative, astfel încât neîntrunirea uneia singure este îndestulătoare pentru a se constata nelegalitatea concedierii.
Avându-se în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. T. S. împotriva sentinței civile nr. 683 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 14 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. I.P.
N. N.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 4417/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 153/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
