Decizia civilă nr. 153/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 153/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1030 din 15 iunie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată C. D., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată personal, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 11 noiembrie 2010 reclamanta intimată a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare pe care aceasta prezentă la dezbateri arată că înțelege să o susțină.
Curtea pune în discuția reclamantei oportunitatea de a se efectua o adresă la societate pentru a i se solicita să precizeze dacă în perioada (...) - (...) a mai avut și alți salariați, numele și funcțiile acestora și dacă aceștia au avut încheiate contracte individuale de muncă.
Reclamanta arată că societatea a avut încă doua salariate, numele unei persoane fiind M. R. iar al alteia E. neputându-i pronunța numele maghiar. Acestea au fost vânzătoare, ca și reclamanta, lucrând în două schimburi și nu au avut încheiate contracte individuale de muncă. Doar în ceea ce o privește pe reclamantă patronul ar fi promis carte de muncă și salariu de 700 lei lunar.
Față de precizările intimatei și motivele de recurs, instanța nu mai consideră necesară efectuarea unei adrese în cauză societății.
Nefiind alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, cu 250 lei cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport la instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1030 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. D., împotriva pârâtei S. C. S. B. M., și consecință constatat că intre reclamantă, în calitate de salariată, și pârâtă, în calitate de angajator, a intervenit un raport de muncă desfășurat în perioada (...)-(...), salariata fiind angajată pe postul de vânzătoare, cu un salariu de bază net lunar de 700 lei, fără a i se încheia contract de muncă în formă scrisă.
S-a dispus completarea carnetului de muncă al reclamantei cu perioada
(...)-(...) în care a prestat activitate remunerată în favoarea pârâtei în baza unui raport de muncă.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei net cu titlu de indemnizație de concediu.
Pârâta a fost obligată să plătească pentru reclamantă contribuțiile legale aferente perioadei (...)-(...) la constituirea fondurilor C.A.S., C.A.S.S. și șomaj, raportat la salariul lunar net de 700 lei.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la întocmirea dosarului de șomaj.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că între reclamantă și pârâta S. C. S. raportul de muncă s-a născut la data de (...), reclamanta prestând activitate de vânzătoare în perioada (...) -(...) în profitul pârâtei și conform programului de lucru stabilit de aceasta, cu un salariu negociat de 700 lei net lunar.
Potrivit susținerilor necontestate ale reclamantei, la începutul anului
2010 i s-a adus la cunoștință intenția pârâtei de a înceta raportul de muncă din cauza dificultăților financiare ale societății, iar în perioada (...)-(...) i s-a acordat concediu de odihnă, însă indemnizație aferentă, de 300 lei net, nu i-a fost plătită.
Pârâta nu a făcut dovada plății acestei indemnizații de concediu, corespunzător prevederilor art. 163 coroborat cu art.145 Codul Muncii.
Ca urmare, instanța, în temeiul dispozițiilor legale evocate, a art. 16 din Codul muncii, a constatat că între reclamantă, în calitate de salariată, și pârâtă, în calitate de angajator, a intervenit un raport de muncă desfășurat în perioada (...)-(...), salariata fiind angajată pe postul de vânzătoare, cu un salariu de bază net lunar de 700 lei și a obligat pe pârâtă la plata în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei net cu titlu de indemnizație de concediu.
În baza art. 11 din Decretul 92/1976 , instanța a dispus completarea carnetului de muncă al reclamantei cu perioada (...)-(...) în care a prestat activitate remunerată în favoarea pârâtei în baza unui raport de muncă.
Conform art. 22 ² din Legea 19/2000 calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații persoane care își desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă și de angajatorii acestora se face lunar de către angajatori.
De asemenea, potrivit art. 257 din Legea 95/2006, asigurații au obligația de a plăti o contribuție bănească sub forma unei cote de 5,5% care se aplică asupra veniturilor din salarii, obligația virării acestor contribuții lunare în Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate revenindu-i persoanei juridice sau fizice care plătește asiguraților veniturile respective( art. 257 al. 5 din legea 95/2006).
În speță, pârâta nu a dovedit plata, în calitate de angajator, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului asigurărilor sociale de sănătate pentru perioada în litigiu și ca urmare, în temeiul dispozițiilor legale evocate, a obligat pe pârâtă să plătească pentru reclamant contribuțiile legale aferente acestei perioade la constituirea fondurilor C.A.S., C.A.S.S. și șomaj.
Instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la întocmirea dosarului ei de șomaj, având în vedere că, potrivit art. 38 din Legea
76/2002, indemnizația de șomaj se acordă la cerere, dreptul și obligația de a efectua demersurile în acest scop revenindu-i în exclusivitate reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C. S. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare cu respingerea cererii reclamantei.
În motivarea recursului a arătat între pârâtă și reclamantul nu există raporturi juridice de muncă care să o îndreptățească la pretențiile formulate.
Societatea deține în folosință pe bază de contract de închiriere un spațiu în care își desfășoară activitatea, în luna octombrie 2008 intervenind o convenție cu reclamanta prin care societatea a acceptat să-și comercializeze mărfurile sale, dar nu în baza unui raport de muncă și în baza acestei convenții.
Mai arată că reclamanta nu a primit nici o sumă de bani cu titlu de drepturi salariale cu care să figureze în statul de plată și față de care societatea să aibă obligația achitării sumelor aferente fondurilor solicitate prin acțiune.
Consideră să instanța a admis pretențiile reclamantei doar pe baza susținerilor acesteia și a declarației unui martor care nu a fost angajatul societății lipsind recurenta de posibilitatea de a se apăra.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata concediului, arată că nu există nici o dovadă a existenței acestui drept, chiar dacă reclamanta avea calitatea de angajată a societății, pentru o lună și jumătate din anul 2010, aceasta nu avea un drept de concediu de odihnă de două săptămâni cum a reținut instanța și a obligat societatea la plată.
Prin întâmpinare (f.9), reclamanta C. D. a solicitat respingerea recursului
și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea,deliberând, reține următoarele:
Un principiu fundamental al procesului civil, garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum aceasta este circumscris inclusiv de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, presupune egalitatea de arme a părților în fața instanței de judecată.
Punerea în aplicare a acestui principiu presupune obligația instanței de judecată de a analiza în egală măsură susținerile reclamantului și apărările pârâtului.
În cauza dedusă judecății Curtea a reținut că apărarea fundamentală a pârâtului, în special cea făcută în mod calificat prin intermediul unui avocat, a vizat natura juridică a contractului care se susține a fi încheiat în cauză. Prin întâmpinarea depusă pârâtul recurent a susținut că prestația reclamantei nu s-a făcut în temeiul unui contract de muncă, ci ca urmare a unei convenții în temeiul căruia a pus la dispoziția reclamantei un spațiu comercial unde aceasta a vândut marfa fiicei sale.
Curtea nu va analiza în acest stadiu procesual natura juridică a acestei convenții, nici valabilitatea sa din punct de vedere al normelor imperative ale dreptului muncii, ci reține doar că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui aspect, ce a constituit de altfel singura apărare formulată în cauză, respingând și probele solicitate de pârâtă în susținerea apărărilor sale.
Mai mult, în fața instanței de recurs reclamanta a arătat că societatea recurentă avea angajate încă două salariate, astfel încât Curtea consideră că - chiar dacă ar fi clarificată natura juridică a convenției dintre părți - nu au fost administrate suficiente probe pentru a se lămuri toate aspectele cauzei, în special cele referitoare la programul de lucru al reclamantei. Curtea apreciază că ar fi cu deosebire utilă și necesară unei corecte și complete lămuriri a situației de fapt completarea probațiunii testimoniale, în special cu audierea celorlalte salariate ale societății, cele mai în măsură să releve aspecte concretecum ar fi cele legate de încheierea contractului între părți, modalitate de în care a fost prestată activitatea sau programul de muncă al reclamantei.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, impunându-se respectarea în mod efectiv a dreptului la apărare a recurentei pârâte precum și completarea probațiunii, Curtea, în temeiul art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin.3 și 5 C.pr.civilă, va admite recursul declarat de pârâta SC C. S. împotriva sentinței civile nr. 1030 din 15 iunie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va casa în tot și va trimite cauza spre rejudecare către Tribunalul Maramureș, ce va ține seama de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC C. S. împotriva sentinței civile nr.
1030 din 15 iunie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare către Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
G. N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
Jud. fond:G. B; C. V.,
| ← Decizia civilă nr. 2134/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4117/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
