Decizia civilă nr. 4417/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. Nr. 4417/R/2011
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 1803 din 15 martie 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta F. N. F. M. C. în numele membrilor de sindicat C. A. A., D. F. C., M. M., D. C. S., M. M. V., C. A. I., B. C. O., G. A., B. I. și P. I., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că s-a solicitat judecata în lipsă, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1803 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca nefondata excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F. N. F. M. C., excepție invocata de pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
A fost respinsă ca nefondata excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente anilor 2006-2007, excepție invocata de S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
A fost respinsă ca nefondata excepția lipsei dovezii de reprezentant a reclamantei F. N. F. M. C., excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
A fost respinsă ca nefondata excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. V. și C. V., excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C.
M. SA.
A fost respinsă ca nefondata excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile, excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
A fost respinsă ca nefondata excepția perimării cauzei, excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
A fost respinsă ca nefondata excepția necompetentei teritoriale a instanței pentru judecarea cererilor referitoare la F. F. și S. I., excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. A. I., excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA, sens în care respinge cererea acestuia.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. F. C. pentru drepturile aferente anului 2007, excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
A fost admisă excepția necompetentei teritoriale a instanței pentru judecarea cererilor referitoare la D. C. și B. C., excepție invocata de parata S. N. de T. F. de M. C. M. SA, și în consecința s-au disjuns cererile acestora și le-a declinat T. C. spre competenta soluționare.
Au fost admise cererile precizate formulate de C. A. A., M. M., M. M. V.,
G. A., B. I. și P. I., și în consecința obliga parata sa plătească fiecăruia dintre aceștia drepturile bănești cuvenite cu ocazia Zilei F., respectiv 330 lei pentru anul 2006, 307 lei pentru anul 2007, și 500 lei pentru anul 2008, în sume brute, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data cuvenirii.
A fost admisă în parte cererea formulata de reclamantul D. F. C., și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite cu ocazia Zilei F., respectiv 500 lei pentru anul 2008, în suma bruta, suma ce va fi actualizata în raport cu rata inflației de la data cuvenirii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând acțiunea prin prisma motivației expusă de contestatoare, raportat la probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței , s-a constatat că acțiunea a fost fondată, motiv pentru care s- a admis, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția perimării acțiunii, instanța a respins-o, având în vedere că la data de (...) instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 155(1) din Codul de P. C., iar cererea de repunere pe rol a fost formulata în data de (...), termenul de un an, prevăzut de art. 248 Cod de P. C. calculat conform art. 101 alin. 3 Cod P. C. nefiind depășit.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta a fost neîntemeiată în condițiile în care art. 28 alin. 2 din Legea nr. 5. a sindicatelor prevede că „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor (f. 41-74).
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii (...) a fost respinsa pentru următoarele considerente:
Legea nr. 168/1999 și Codul muncii actual utilizează terminologia
„conflict de muncă";, după caz, „ de drepturi"; și „de interese";.
Obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din
Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art. 155 Codul muncii se compune din salariul de bază., indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Ori câtă vreme premiul de Z. F. este prevăzut în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani prevăzută de art. 283 lit. c din Codul muncii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța o va respinge, având în vedere că potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncăpentru anii 2005-2006 și 2007-2008 comisiile mixte patronat-sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii precum și hotărârile pronunțate nu pot aduce atingere competenței instanței de judecată, fapt prevăzut și în art. 109 din contractele de muncă menționate anterior și prelungite prin acte adiționale. În conformitate cu prevederile Capitolului X al Contractului colectiv de munca, părțile au stabilit constituirea unei comisii mixte patronat -sindicate cu atribuții de constatare și analiza a încălcărilor prevederilor contractului.
Prin aceste prevederi (art. 109 Contract colectiv de munca) părțile au stabilit o eventuala modalitate alternativa de soluționare a litigiilor rezultând din încălcarea prevederilor Contractului colectiv de munca fără a aduce
„atingere competentei instanței de drept comun";. Reiese astfel ca aceste comisii mixte urmăresc, în principal, propunerea cercetării celor vinovați, urmând ca, pentru obținerea unei hotărâri de respectare a prevederilor contractului, instanța de dreptul muncii să aibă plenitudine de competenta.
În privința excepției competenței teritoriala a instanței, instanța reține faptul că potrivit art.284 alin 2 din Codul muncii instanța competentă să judece litigiile de muncă este tribunalul în a cărui circumscripție își are reclamantul domiciliul sau reședința.
În consecință excepția a fost admisă pentru reclamanții B. C. și D. C. S. deoarece aceștia au domiciliul în județul C. (f.281) dar a respins-o ca nefondată față de F. F. și Ș. I. deoarece aceștia nu au calitate de reclamanți în prezentul dosar.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuală activă a reclamantului C. A. I. deoarece acesta a avut calitatea de salariat al pârâtei din data de (...), deci ulterior datelor la care trebuie acordate drepturile salariale.
Excepția a fost admisă pentru același motiv în parte față de reclamantul
D. F. C. pentru drepturile aferente anului 2007 dar a fost respinsă față de C. V.
și C. V. deoarece aceștia nu au calitate de reclamanți în prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. N. DE T. F. DE M. „. M., având contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
De la intrarea în vigoare a contractului individual de munca, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau sa beneficieze de ajutor pentru Z. F., în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare , respectiv
330 lei (cuantum ce rezulta din anexa la contractul colectiv de munca).
Pentru anul 2007 s-a acordat un ajutor material în suma fixa de 100 lei pentru fiecare salariat, deși potrivit anexei 1 la contract colectiv de munca
2007-2008 suma ce trebuia acordata era de 407 lei.
În ceea ce privește pretențiile aferente anului 2008, instanța a constatat că suma ce trebuia acordată cu titlu de ajutor pentru ziua feroviarului era de
500 lei, conform actului adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr. 2093/2008 la D. de M. și P. S. B.
Art.244 Codul muncii prevede ca pe parcursul executării contractului colectiv de munca, clauzele pot fi modificate în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Pârâtele nu au făcut dovada modificării CCM la nivel de unitate prin acordul părților, în sensul neacordării ajutorului material de Z. F. pentru anii
2005 și 2006 sau a diminuării acestui ajutor la 100 lei brut pentru anul 2007.
Este adevărat ca potrivit actelor normative invocate în recurs pârâta trebuia sa se încadreze într-un anumit fond de salarii, însa pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea C.
Prevederile art.64 alin.2 din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. F. se va acorda salariaților un ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare";.
Din redactarea textului rezulta faptul ca acordarea acestui ajutor material nu este condiționata de criteriile financiare ale Companiei sau performantelor economice ale acesteia. Redactarea textului nu folosește sintagma „poate"; acorda ajutorul material salariaților. Redactarea textului convenit de ambele părți folosește sintagma „se va acorda";, ceea ce arata caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale C.
Acest ajutor material trebuia acordat de Z. F.
În concluzie, ajutorul de ziua feroviarului nu a fost plătit decât parțial în anul 2007 și nu a fost plătit deloc în anii 2006 și 2008, pârâta făcându-se vinovata de încălcarea prevederilor contractului colectiv de munca, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de munca aplicabil și din contractul individual de munca"; .
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din codul muncii potrivit cărora ";salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor";, salariul cuprinzând salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din codul muncii.
In acest fel, a produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea ajutorului material de ziua feroviarului.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora
„angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul"; instanța a obligat pârâta sa acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de ziua feroviarului pe anii (...).
Potrivit art. art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel ca pârâta avea obligația sa respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate. Prin urmare, respectarea CCM este obligatorie pentru părți.
În speța, din probele administrate rezulta ca pe anul 2006 ajutorul material pentru Z. F. nu a fost acordat, iar pentru anul 2007 ajutorul material pentru Z. F. nu s-a plătit în cuantumul prevăzut prin CCM la nivel de unitate, plătindu-se un ajutor material în cuantum mai mic decât cel negociat, respectiv de 100 lei.
În consecința, instanța a apreciat ca dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2007 -2008, nu pot exonera angajatorul de obligația de plata a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca.
Instanța a dispus plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de devalorizare de la data fiecărei scadente și până la plata efectiva, reclamanții neputând fi puși în situația de a suporta consecințele deprecierii monetare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „.- M. S. B. solicitând admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea cererii formulate de F. N. F. M. C. (F.), în numele membrilor de sindicat ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a invocat dispozițiile art. II.
304. pct. 6 Cod P. C.; Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Instanța de fond, prin dispozitivul hotărârii atacate „admite acțiune a precizată formulată de reclamanții ... și obligă pârâta și la plata în favoarea fiecărui reclamant a primelor ocazionate de Z. F., pentru anul 2006, 2007 și
2008, fără a ține cont că pentru anul 2007 s-a acordat o premiere în cuantum de 100 lei.
Arată instanței de recurs următoarele:
Reclamanții, prin F. au depus la dosarul cauzei, cereri precizatoare ale acțiunii, astfel:
• O cerere la (...), prin care arată că solicită obligarea S. la plata primei ocazionate de Z. F., retroactiv pentru perioada 2006-2008 cu mențiunea că aceștia au beneficiat de o premiere în cuantum de 100 Ron pentru anul 2007, fără a se mai solicita actualizarea în raport de rata inflației din ziua plății;
• F., prin cererea de repunere pe rol a dosarului nr.(...), depusă la data de (...) prin serviciul de registratură al T. S., a precizat, prin tabel, salariații- membrii de sindicat pe care înțelege să-i reprezinte, precum și sumele pe care le solicită fiecare dintre aceștia.
Învederează instanței că reclamanții C. A. A., D. F., D. C., C. A. I. și B. C. nu se regăsește în tabelul aflat la punctul nr. 3 din cererea de repunere le rol, de unde reiese că petentul nu mai este reprezentat de F. în prezenta cauză.
De asemenea, reclamanții mai sus enumerați nu se regăsesc nici în tabelele nominale atașate cererii de repunere pe rol și care cuprinde adresele și semnăturile membrilor de sindicat ai F., salariați ai C. M., care sunt de acord să promoveze acțiunea în instanță cu pricire la acordarea drepturilor aferente Zilei F.
I. Art. 304 pct. 8 Cod P. C.; Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, asimilând plata unor ajutoare bănești - prima de Z. feroviarului - ca fiind de natură salarială.
Pârâta arată instanței că cererea este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în CCM aplicabile în perioada 2006 - 2008 (art. 67 din CCM pe anii 2005-2006, respectiv art. 64 din CCM pe anii 2007-2008), ori, în acest caz, este clar că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. « e» din Codul Muncii, care prevăd că : cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Faptul că statutul premieri de Z. F. este acela de ajutor financiar, fiind o libertate a S. C. M. SA în raport cu angajații săi și are caracter de platăaleatorie în condițiile financiar-economice stabilite de C. de A. al societății, rezultă chiar din faptul că acest ajutor este inclus în capitolul din CCM referitor la protecția salariatului (capitolul VI - Protecția salariaților) și nu la salarizare (capitolul II - S.ul de salarizare).
A., art. 64 din CCM aplicabile pe anii 2006 - 2008, care face referire la aceste ajutoare prevede că: „În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii,salariații vor mai beneficia de următoarele ...";.
Deci, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații C. M. pot beneficia
și de un ajutor financiar numit premiere pentru « Z. F.», iar acordarea acestora se stabilește de C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor și sunt condiționate de conduita salariaților în anul respectiv.
Menționează că termenul de premiere, așa cum se regăsește în art. 64 din CCM face referire la o acțiune ce nu are caracter obligatoriu.
Mai arată că deși valoarea acestui ajutor este stabilită la nivelul unui salariu de bază, nu înseamnă în mod automat că acest ajutor este de natură salarială.
Mai mult, această premiere/ajutor nu are caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul C. M. SA.
Menționează că salariul, ca element esențial al contractului individual de muncă, reprezintă un raport între efortul depus și câștigul obținut ca determinare a utilității muncii, iar dacă aceste sume s-ar asimila veniturilor salariale, în conformitate cu art. 154 alin. 1 din Codul muncii, ele ar trebuie să reprezinte contra prestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă (bazat pe principiul reciprocității și echivalenței prestațiilor), or, acestea nu fac obiectul contractelor individuale de muncă.
Având în vedere prevederile art. 155 din Codul Muncii, potrivit cărora
„Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alteadaosuri"; învederează instanței că ajutorul material de Z. feroviarului, așa cum este el stipulat în CCM aplicabile, nu reprezintă un adaos la salariu, cu atât mai puțin un spor.
Dimpotrivă, din redactarea textului din contractele colective de muncă rezultă că aceste ajutoare materiale, nu pot fi asimilate unor drepturi de natură salarială, iar simpla cuantificare prin raportare cel puțin la nivelul clasei I de salarizare, nu îi poate conferi natura juridică a unui drept salarial.
Din economia textelor de lege raportat la obiectul cererii, respectiv obligația noastră de a respecta clauzele contractelor colective de muncă, este indubitabil că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art.283(1) lit. e
Codul Muncii.
A., arată că dispoziția cuprinsă în textul art. 283 alin. 1 lit. e, din Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă în art. 283 alin 1 lit. c din Codul muncii.
Mai mult, este necesar să se facă distincția între contractul colectiv de muncă și cel individual sub aspectul caracterelor distincte ale acestora.
Contractul colectiv de muncă este un contact cu caracter general, permanent și obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, perioadă determinată, care în cazul particular tratat este de un an. A., orice conflict colectiv în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, ca și conflict de drepturi, este în strânsă legătură cu perioada de valabilitate, termenul legal de prescripție al dreptului la acțiune fiind determinat și prin prisma acestui aspect. Termenulde 6 luni prevăzut de art. 283 (1) lit. e are în vedere faptul că orice conflict colectiv trebuie să-și găsească soluționarea într-un termen rezonabil, îndeplinindu-se astfel un principiu constituțional statuat de art. 21 din Constituție.
A interpreta altfel ar însemna că prevederile art. 283(1) lit. e sunt golite de conținut și inaplicabile dacă se admite că termenul de 3 ani ar fi aplicabil în toate situațiile când se promovează acțiuni ce au ca obiect plata unor drepturi bănești.
În acest sens, raportându-ne la teza finală a prevederilor art.283 alin.l lit. « e » Codul Muncii, apreciem că dreptul la acțiune al reclamanților este stins prin prescripție.
II. Cod P. C.: Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere Art.
304. pct. 9 în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa procedurii prealabile motivând că aceasta este neîntemeiată față de prevederile art.281 din Codul muncii.
Este criticabilă soluția instanței de fond, având în vedere că potrivit art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, dar și art. 7 alin.2 din legea 130/1996, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
A., la nivelul S. C. M. SA și al sucursalelor sale, sunt constituite în conformitate cu prevederile CCM aplicabile pe anii 2007-2008 cap. X,
«Comisiile mixte patronat-sindicate», comisii compuse din reprezentanți pentru fiecare parte. Comisiile astfel constituite au atribuții de a analiza sesizările sindicatelor în legătură cu executarea contractului colectiv de munca și a contractelor individuale de muncă.
Ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncă, ca urmare a încălcării prevederilor sau a neîndeplinirii obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă, va fi sesizată comisia mixtă patronat - sindicate, care va constata cele sesizate de salariați sau organizațiile sindicale și își va exercita atribuțiile pentru rezolvarea diferendelor ori a problemelor ridicate, la nivelul întregii societăți.
Obligația sesizării inițiale a acestor comisii este prevăzută și de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006/2008, valabil până în anul 2010, care prevede că „în situațiile în care apar divergente in legătură cu executarea prevederilor contractelor colective, unitățile și organizațiile sindicale vor încerca soluționarea acestora mai întâi în comisiile mixte patronat- sindicate la nivel de unitate, iar pentru rezolvarea problemelor rămase in divergență, partea interesată va avea dreptul de a se adresa comisiei mixte patronat-sindicate la nivel de grup de unități feroviare sau comisiei paritare la nivel de ramură";.
Având în vedere cele precizate, rugăm instanța să constate că reclamanții, prin reprezentantul lor, nu au uzat de procedura prealabilă stabilită de CCM-urile aplicabile, nu a sesizat comisia patronat-sindicate în niciunul din anii pentru care reclamă neîndeplinirea obligațiilor stabilite de CCM, situație față de care considerăm că cererea de chemare în judecată a fost prematur introdusă. a) Referitor la respingerea de către instanța de fond, a excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale arătăm următoarele:
Art. 1 alin. 1 din Legea sindicatelor nr. 5. stabilește că sindicatele în sensul de organizații sindicale sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute de legislația muncii, promovând interesele membrilor săi.
Conform art. 28 din Legea nr.5. organizația sindicală acționează în numele membrilor săi apărând drepturile acestora ce decurg din legislația muncii.
Analizând această prevedere legală constatăm că îndrituirea de a intenta acțiuni judiciare, de a reprezenta membrii de sindicat aparține numai organizațiilor de sindicat legal constituite din care fac parte respectivele persoane.
Altfel spus, doar sindicatul, ca grup de persoane, poate avea o legitimare procesuală activă extraordinară, așa cum este aceasta dată expres de lege.
Or, instanța de fond invocând doar dispozițiile art. 28 din Legea nr.5. nu are în vedere faptul că în prezenta cauză reclamantul este reprezentat în fața instanței de către F. N. F. M. C. - F.
A., art. 41 și următoarele din lege instituie posibilitatea organizațiilor sindicale de a se asocia în federații, confederații, uniuni sindicale, acestea având un scop diferit de cel al organizației sindicale de bază, alcătuită din persoanele care au consimțit a avea calitatea de membru.
Raportându-ne la art. 14 și urm. din Legea 13011996 federațiile, confederațiile, uniunile sindicale au rolul de a apăra interesele sindicaliștilor la nivelul grupurilor de unități, a ramurilor de activități, în cazul negocierii și încheierii contractelor colective de muncă, neavând competenta de a intenta acțiuni judiciare, de a reprezenta membrii de sindicat din organizațiile componente în accepțiunea art. 222 Codul Muncii.
Mai mult, analizând calitatea de reprezentant a organizației sindicale, instanța poate aprecia că atât norma specială (art. 28 din Legea nr. 5.), cât și codul de procedură civilă în art. 67 și următoarele, au în vedere pe titularii drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislația muncii, ceea ce presupune că întotdeauna, indiferent că dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau este convențional, reclamant și titular al drepturilor procesuale și al drepturilor deduse judecății este cel reprezentat, ori nu persoana reprezentantului.
Cu privire la speța de față, potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 5., doar sindicatul poate reprezenta în justiție pe membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatorii lor. În asemenea situație, sindicatul nu are calitate procesuală proprie, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor săi.
Or, în prezenta cauză, acțiunea introductivă a fost formulată de F. N. F.
M. C. - F., aceasta neputând să aibă calitatea de reprezentant al salariaților în fața instanței.
Mai mult, cererea de chemare în judecată trebuia să conțină numele și adresa fiecărui reclamant în parte, astfel încât instanța să dispună citarea acestora conform normelor de procedură, precum și să verifice competența teritorială în funcție de domiciliul acestora.
Prin Deciziile nr. 194/2004 și nr. 351/2006 pronunțate de Curtea Constituțională s-a statuat că „atunci când obiectul recursului îl constituie o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, art. 3041 din același cod lasă instanței de recurs posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, altfel spus și dincolo de limitele amintite. Recursul constituie, în această ipoteză, o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectultemeiniciei, nelimitându-se să judece doar hotărârea pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul deprocedură civilă";.
A. că, pârâta solicită instanței de recurs analizarea legalității și temeiniciei pentru toate aspectele fondului cauzei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru cele arătate mai sus, completate de următoarele considerente:
Părțile au stabilit, prin C. C. de M. drepturi și obligații condiționate sau necondiționate de alte dispoziții.
• Ajutoarele materiale prevăzut de art. 64, alin. 2 din CCM, potrivit cărora „pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare";, sunt condiționate de conduita reclamanților, dar și de existenta unei hotărâri a C.ui de A., care este necesară și obligatorie pentru acordarea acestora.
Așadar, acordarea ajutoarelor pretinse prin acțiune nu se face în mod direct și imediat ci cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, mai sus arătate, cu analiza și aprobarea C.ui de A. al societății.
Deci, aceste ajutoare urma să se acorde, doar în baza unei hotărâri a
C.ui de A., în cazul în care situația financiara a societății permite a acest lucru.
Ca exemplu, pentru anul 2007, salariații pârâtei au beneficiat de un ajutor material acordat cu ocazia Zilei F., în cuantum de 100 lei brut/salariat, prima aprobată în CA al C. M. SA prin H. nr. 4/(...).
Această hotărâre a fost aprobată de către C. de A. al C. M. SA în urma unei ședințe statutare, la care au participat și 3 membrii ai organizațiilor sindicale, rară a se preciza ca această sumă este o plată parțială.
Acordarea acestor ajutoare materiale nu este obligatorie, dovada fiind neincluderea lor ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă. Ele pot fi acordate numai în anumite condiții negociate de părți.
Prin acordul părților, în contractul colectiv de muncă s-a instituit un mecanism prin care să se poată acorda o sumă de bani cu ocazia Zilei F.
Pentru ca aceste sume de bani să poată fi acordate trebuiau să fie parcurse o serie de etape. O. deciziei C.ui de A., decizie care se ia cu consultarea reprezentanților sindicatelor, vizează tocmai constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative pentru a se putea acorda o recompensă materială.
Cât privește anul 2008, datorită situației financiare dificile pe care a traversat-o C. M. SA, înregistrând o scădere masivă și progresivă a prestațiilor de transport, pentru echilibrarea situației economice a societății și a încadrării în limitele stabilite de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern, subscrisa nu a hotărât acordarea premierei în C. de A., fiind interesată în susținerea salariilor angajaților săi și evitarea concedierilor colective.
Factorii economici reprezintă fundalul obiectiv pe care se grefează, sub aspect juridic, negocierea colectivă sau individuală.
Nu se poate ignora în momentul stabilirii unor drepturi pentru salariați nivelul productivității muncii și situația economică a angajatorului. Traversăm momente ale economiei în care societatea noastră depune eforturi pentru păstrarea locurilor de munca și rezistența față de concurența în domeniu.
Așa cum a arătat și prin întâmpinare, S. N. de T. F. de M. „. M. - S. este unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar.
În aplicarea acestor prevederi legale, pârâtei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut la bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2006, 2007 și 2008, aprobate prin hotărâri de guvern, iar veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare.
Conform art.20 din CCM aplicabile „Din veniturile realizate, dupăacoperirea cheltuielilor, constituirea fondului de rezervă, a celui de dezvoltare, satisfacere necesităților de perfecționare-recalificare a personalului, societatea constituie fondul de cointeresare prin premiere, plătește impozitele, taxele, cotele de asigurări și securitate socială și celelalte vărsăminte prevăzute de lege";.
Față de cele arătate, solicităm admiterea recursului formulat de S. C. M.
SA și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, art. art. 304 pct. 6,8 și 9 și 3041 Cod proc. civ., art. 969, 977 și următoarele Cod Civil, prevederile Legii 53/2003 - Codul Muncii, Legii 5., C. C. de M. ale S. C. M. SA valabile în perioada 2006-2008.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 septembrie 2011, reclamanta F . N. M. C. B. a solicitat în numele membrilor de sindicat reținuți în dispozitivul hotărârii atacate, respingerea recursului formulat de S. N. de T. F. de M. „. M. S. B., împotriva sentinței civile nr.1803/(...) pronunțata de Tribunalul Sălaj și menținerea sentinței ca fiind temeinica și legala .
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
I. Motivul întemeiat pe art. 304 pct.6
Instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată formulată de C. A. A., M. M., M. M. V., G. A., B. I. , P. I. și D. F. reprezentați de F. N. F. M. C. având ca obiect obligarea pârâtei la plata indexată către fiecare salariat menționat a premiului anula acordat de „ Z. F. pentru anii 2006-2008.
Ca atare, pronunțând o sentință în aceste limite, nu se poate reține - așa cum susține recurenta, că instanța a pronunțat mai mult decât ceea ce s-a cerut sau a dat ceea ce nu s-a cerut. Faptul că, prin precizarea de acțiune, reclamanții nu au mai solicitat indexarea sumelor pretinse nu echivalează cu o renunțare a lor la acest petit inițial, aceasta întrucât, în condițiile art. 246
C.pr.civilă, renunțarea la judecată trebuie să fie făcută personal de parte, să fie explicită și neechivocă, condiții neîndeplinite în cauză. Ca atare, în mod corect instanța de fond a soluționat și petitul privind indexarea sumelor pretinse, cu care a fost investită și asupra căruia nu a existat o renunțare din partea reclamanților.
Curtea notează că nu pot fi asimilate unei renunțări la judecată nici faptul că cererea de repunere pe rol nu este făcută în numele tuturor reclamanților. C. de repunere pe rol nu are semnificația unei precizări a acțiunii și nu poate avea ca efect schimbarea cadrului procesual fixat înainte de suspendarea cauzei. Deși făcută doar de o parte din reclamanți, repunerea cauzei pe rol va produce efecte cu privire la toate părțile din proces, în temeiul art. 48 alin.2 C.pr.civilă.
Ca atare, Curtea reține că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civilă.
II. Art. 304 pct.8 C.pr.civilă
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect a fost soluționată de instanța de fond, întrucât art. 283 alin.(1) din C odul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Ca atare, și criticile formulate prin perspectiva art. 304 pct.8 C.pr.civilă sunt nefondate.
III. Art. 304 pct.9 C.pr.civilă
A ) În mod judicios a soluționat instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
B) Referitor la motivul de recurs ce privește lipsa calității de reprezentant al organizației, Curtea reține contrar celor învederate de recurentă, că dispozițiile art. 28 din Legea 5. (care deși abrogată expres prin art. 224 lit. a) din Legea 62/2011 a dialogului social guvernează raporturile juridice dintre părți) sunt incidente în cauză. A., conform art. 41 alin. 2 din
Legea 5. două sau mai multe organizații sindicale constituite la nivelul unor unități diferite din aceeași ramură de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale. Având în vedere modul de constituire a federației sindicale, Curtea apreciază că aceasta poate introduce acțiuni în numele membrilor din sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federației, art. 28 din Legea 5. fiind aplicabil în mod corespunzător.
Art. 14 din Legea 130/1996 (care deși abrogată expres prin art. 224 lit. d) din Legea 62/2011 a dialogului social guvernează raporturile juridice dintre părți) se referă la părțile contractului colectiv de muncă și nu exclude dreptul federației de a formula acțiuni în numele membrilor de sindicat. De altfel, Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă nu putea să conțină decât atribuțiile organizațiilor sindicale cu privire la domeniul pe care îl reglementa.
De asemenea, deși conform acestei reglementări nu era necesar un mandat expres din partea membrilor de sindicat acordat federației pentru a introduce o acțiune în instanță, Curtea constată că există un astfel de mandat depus la dosarul de fond, așa cum corect a reținut și T.. Drept urmare, se apreciază că deși instanța de fond a motivat necorespunzător excepția lipsei calității de reprezentant (calificând-o ca fiind excepția lipsei calității procesuale active), soluția pronunțată cu privire la această excepție este corectă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea notează că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutareaobligațiilor contractuale, în contextul în care acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin memoriul de recurs.
A., cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Criticile referitoare la lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale pretinse (adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii), precum și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu, pentru Z. F.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă din contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă de la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-
2010, încheiat la (...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
A., conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...), respectiv P. la (...), iar Z. F., la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în cazcontrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164
Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesul verbal din (...), invocat de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse, atât datorită neînregistrării lui, conform art.25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii procesului verbal.
Este irelevant că procesul verbal a fost semnat de sindicatele la care este afiliat reclamantul, deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „.
M. SA împotriva sentinței civile nr. 1803 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 1 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.D.G./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. Balzs A.
| ← Decizia civilă nr. 4233/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2134/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
