Decizia civilă nr. 2159/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2159/R/2011
Ședința publică din data de 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 69 din 4 februarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată Ș. L. și pe pârâta intimată Ș. DE A. ȘI M. „. M. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 69 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș. L. împotriva pârâților Ș.
DE A. ȘI M. "S. M." B., C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N.
Pârâta Ș. de A. și M. "S. M." B. a fost obligată să plătească reclamantei suma brută de 2.646 lei, echivalentul unui salariu de bază, cu titlu de indemnizație pentru pensionare.
Pârâții C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. au fost obligați să aloce pârâtei SAM „.
M. B. fondurile necesare plății acestei sume.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei Ș. de A. și M. "S. M." B., pe postul de administrator financiar (funcție didactică auxiliară) fiind pensionată pentru limită de vârstă de la data de 1 iunie 2009, conform deciziei nr. 1. din (...).
Așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 1.417/(...), emisă de angajator, reclamanta a fost titular al postului până la data de (...), când s-a pensionat, dată la care avea un salariu de bază în cuantum de 2.646 lei.
La momentul pensionării reclamanta a beneficiat de un salariu de bază avut în luna pensionării, cu titlu de indemnizație pentru pensionare, așa cum rezultă din poziția reclamantului și a angajatorului, exprimată în cuprinsul actelor depuse la dosar.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2. din 29 decembrie 2006, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Reclamanta a beneficiat de o asemenea indemnizație, numai parțial, în limita unui salariu de bază, unitatea școlară angajatoare deși nu s-a opus acordării în întregime a indemnizației, nu a efectuat plata efectivă motivând că nu dispune de fonduri.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățit să primească cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă echivalentul a două salarii de bază avute în luna pensionării sale (2 x 2.646 lei) și cum a beneficiat parțial de aceasta doar în limita unui salariu, i se cuvine să primească și suma de 2.646 lei, echivalentul unui salariu de bază avut în luna pensionării sale, solicitată prin acțiune.
Potrivit art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995, republicată, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și din bugetul de stat.
În același timp, potrivit alin. 21 din art. 167, consiliul județean alocă prin hotărâri proprii fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În cadrul cheltuielilor curente se includ și cheltuielile de personal, adică cele cu salariile și diferitele îndemnizații ale personalului didactic și didactic auxiliar ce desfășoară activitate în învățământul special.
C. județean este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În exercitarea acestor atribuții, potrivit art. 91 alin. 5 lit. a pct. 1 din
Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul județean asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația, această autoritate fiind cea care aprobă bugetul.
P. consiliului județean este ordonator principal de credite, conform art. 104 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată.
Dat fiind faptul că unitățile de învățământ special sunt finanțate și din bugetul consiliului județean, iar președintele consiliului județean este ordonator principal de credite, în sarcina acestor entități există obligația alocării de fonduri necesare îndeplinirii de angajator a obligației de plată a unor sume rezultând din contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, nu este necesar ca și contractul colectiv de muncă să fie opozabil consiliului județean, președintelui acestuia, atâta timp cât obligația acestora de asigurare a alocării de fonduri pentru plata de către unitatea școlară a îndemnizației de pensionare derivă din lege, încadrându-se în obligația generală a acestor entități de a asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a beneficiat parțial de această îndemnizație, acordându-i-se un salariu de bază cu acest titlu, sumăcare a fost asigurată unității de învățământ tot de consiliul județean și de președintele acestuia.
În baza acestor considerente, tribunalul a reținut că președintele consiliului județean și consiliul județean justifică legitimare procesuală pasivă, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii față de acești pârâți privind alocarea de fonduri pentru plata unei sume de 2646 lei.
În motivarea recursului , s-a arătat că deși C. J. B.-N. este ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ speciale, deci și pentru Ș. de A. și M. S. M. B., contractul colectiv încheiat la nivelul acestei unități nu este opozabil C. J. B.-N., neexistând obligația pentru această instituție de a aloca sume pentru plata indemnizațiilor de pensionare, decurgând din încheierea unui astfel de contract colectiv.
C. J. B. N. nu avea prevăzute în bugetul întocmit pentru anul 2010 și nu are prevăzut nici în bugetul întocmit pe anul 2011 fonduri pentru alocarea unor astfel de sume unităților de învățământ speciale, bugetul fiind fundamentat pe temeiul prevederilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondu publice, publicată în M.Of.nr.762/(...).
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Pretențiile reclamantei au fost fundamentate pe dispozițiile art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. (...), potrivit cărora salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Așadar, criticile recurenților privitoare la greșita aplicare de către instanța de fond a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, se constată a fi nefondate, întrucât, nu acesta a fost temeiul acordări indemnizației de pensionare.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
În același sens și la art. 3 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2.-a menționat că „Clauzele contractelor colective de munca produc efecte după cum urmează: pentru toți salariații încadrați in unitățile din tara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau străin/mixt), in cazul contractelor colective de munca la nivel național;";, unitățile fiind definite în cuprinsul acestui contract ca fiind societățile comerciale, alte organizații cu scop lucrativ, instituțiile publice si orice persoana juridica ce angajează salariați.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Față de considerentele expuse anterior, întrucât, în speță, nu există contract colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator, reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, aflat în vigoare la data pensionării, iar susținerea recurenților că dispozițiile cuprinse în Contractul colectiv de nu îi sunt opozabile, apare ca nefondată.
În ceea ce privește critica recurenților cu privire la faptul că sumele pretinse nu au fost prevăzute în bugetele aferente anilor 2010 și 2011, nu poate justifica apărarea acestora și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantei, pârâții recurenți având obligația de a finanța cheltuielile instituțiilor de învățământ special potrivit art. 167 alin. 19 din Legea nr.
84/1995, în vigoare la data la care s-a născut dreptul la acțiune.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea reține că soluția primei instanțe reflectă o aplicare și interpretare corectă a legii în cauză, ceea ce impune potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă respingerea ca nefondat recursului și menținerea hotărârii, în cauză nefiind incident motivul de recurs invocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. J. B.-N. și P. C. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 69 din 4 februarie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . R. M. G. L. T. S. C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond. B. I.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 4865/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2075/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
