Decizia civilă nr. 4865/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4865/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. V. de către pârâta SC S. SRL Tg. M. împotriva sentinței civile nr. 4027 din 20 iunie
2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente întâmpinare la recursul formulat de reclamant, prin care solicită respingerea acestuia.
Constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă prin ambele cereri de recurs, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2011 pe rolul T. S., astfel cum a fost precizată, reclamantul S. V. a chemat în judecată pârâta SC S. SRL solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 113,37 lei cu titlu de diferență de salariu pentru perioada (...)- (...), precum și plata diferenței de diurnă în cuantum de 4.899 Euro.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că a fost angajatul pârâtei în perioada (...)- (...), însă aceasta nu i-a achitat drepturile bănești și diurna aferente acestei perioade.
Reclamantul a mei arătat că în Contractul Colectiv de M. la nivel de ramură pentru anii 2008 -2010 se prevede la art.47 alin.1 lit. b faptul că
„salariații unităților trimiși în delegație în țară și străinătate vor beneficia de diurnă de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin acte normative ce se aplică în instituțiile publice";.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală, arătând că i-a achitat reclamantului toate drepturile bănești cuvenite cu titlu de salariu și diurnă, pentru perioada lucrată.
Prin sentința civilă nr. 4027/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul S. V., fiind obligată pârâta SC S. SRL T. M. la plata către reclamant a diferenței salariale în sumă de 113,37 lei. S-a respins cererea privind plata de către pârâtă a diferenței de diurnă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă al pârâtei în perioada (...)- (...). Pentru aceasta perioadă între reclamant și pârâtă a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 2386/(...) prin a cărui clauze s-a convenit ca reclamantul să primească lunar, pentru munca depusă, un salariu de bază lunar brut de 720 lei.
Contractul individual de muncă este obligatoriu pentru cele două părți ale sale (angajator, angajat) în virtutea principiului înscris în art. 969 din Codul civil potrivit căruia, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Așa fiind părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie să-și execute întocmai obligațiile lor: salariatul să presteze munca iar angajatorul să plătească această muncă.
În virtutea acestei obligativități, oricare dintre părți, ca titulară a drepturilor dobândite prin contract, este îndreptățită să pretindă satisfacerea acestor drepturi.
Conform statelor de plata de la filele 12-32 drepturile salariale ale reclamantului au fost acordate parțial pentru perioada lucrată, rămânând o diferență de 113,37 lei.
Conform art. 287 din Codul M., sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum
și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, conform art.163 (1).
Plata salariului s-a făcut pentru lunile 26.02.-(...) pentru suma în cuantum de 4.926,63 lei la salariul stabilit în contractul individual de muncă de 720 lei/lună reclamantul avea dreptul la suma de 5040 lei.
Insanța a mai reținut că potrivit art. 164 din codul muncii „nici o reținere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. R. cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă";.
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca, fiind afirmat în D. U. a D. O., potrivit căreia „cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana (art. 23 alin. 3).
In același sens, art.154 din Codul M. precizează ca „. reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârstă, apartenență naționala, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine sociala, handicap, situație sau responsabilitate familiala, apartenență ori activitate sindicală";.
In consecință, instanța a obligat societatea pârâtă la plata diferențelor de drepturi salariale ale reclamantului aferente perioadei (...)- (...).
În privința cererii reclamantului privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de diurnă neplătite de pârâtă instanța a reținut faptul că potrivit art. 163 alin.(1) Codul muncii „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Conform art.161, alin.(2) din același Cod, plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar.
T. a reținut că pârâta a făcut dovada deplasărilor și a diurnei cuvenite pentru aceste deplasări, precum și dovada plății acestor diurne, astfel că a respins ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata diferenței de diurnă neachitată aferentă perioadei lucrate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul S. V. și pârâta S . S. S. T. M..
Prin recursul declarat, reclamantul S. V. a solicitat modificarea sentințeirecurate, în sensul obligării pârâtei la plata dobânzii legale calculate până la data plătii efective pentru diferența de salariu în sumă de 113,37 lei și obligarea pârâtei la plata diurnei datorate pentru perioada (...) - (...) în sumă de 4.899 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data plății) și a dobânzii legale calculate până la data plății efective.
În motivarea recursului recurentul reclamant a arătat că alături de salariul stabilit la nivelul minim pe economie, intimata s-a obligat la plata diurnei pentru activitatea desfășurată în străinătate, diurna ce a fost stabilita la suma de 87,5 euro/zi.
La stabilirea cuantumului diurnei au fost avute în vedere prevederile
Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii
2008-2010, care sunt în concordanță cu cele ale contractului colectiv de munca unic la nivel național 2007 - 2010.
A., Contractul colectiv de munca unic la nivel național 2007 - 2010 prevede în art.45 alin.1 lit. b că salariații unităților trimiși in delegație in tara sau in străinătate, vor beneficia de "diurna de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la instituțiile publice."
Contractul Colectiv de munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. sub nr.
722/03/24.O1.2008 prevede în art.47 alin. 1 lit. b că salariații unităților trimiși în delegație în țară și străinătate vor beneficia de "diurnă de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică în instituțiile publice."
H.G. nr.5. stabilește ca nivel minim al diurnei suma de 35 de euro, iar în conformitate cu art. 21 alin.3 lit. b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt deductibile cheltuielile cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice.
Având în vedere dispoziția legală citată anterior coroborată cu sumele efectiv acordate de societatea intimată cu titlu de diurnă de deplasare, care în anumite cazuri depășesc suma de 35 de euro/zi, rezultă că intimata a dedus fiscal o diurnă în limita maximă permisă de lege, respectiv 35 euro x
2,5 = 87,5 euro/zi.
Arată recurentul că, întrucât parata nu a depus la dosar foile de pontaj, respectiv desfășurătoarele privind cursele efectuate de reclamant în perioada (...) - (...), acesta a depus în probațiune Raportul tahograf din care rezulta că in perioada (...)- (...), a desfășurat activitatea de conducător auto pe transport internațional intr-un număr de 110 zile. Ca urmare, a solicitat obligarea intimatei la plata diurnei corespunzătoare perioadei respective. A., din suma totala de 9.625 euro (87,5 x 110 zile=9.625), i s-au achitat doar echivalentul in lei a sumei de 4.726 euro (calculați la cursul BNR din ziua plății pentru fiecare virament bancar din istoricul tranzacțiilor), rămânând un rest de plata de 4.899 euro.
Instanța de fond a reținut greșit că intimata ar fi făcut dovada deplasărilor reclamantului în străinătate si a diurnei cuvenite, precum si dovada plătii acestei diurne. În fapt, pârâta nu a depus nici un înscris care să contrazică susținerea reclamantului, respectiv faptul că la nivelul unității s-a stabilit si plătit altor angajați o diurnă în sumă de 87,5 euro/zi.
În drept, recurentul reclamant a invocat dispozițiile art.299 Cod
Procedură Civilă, art.16 și art.284 Codul M..
Prin recursul formulat, pârâta S. S. S. T. M. a solicitat modificarea înparte a sentinței civile atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului recurenta pârâtă critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că diferența drepturi salariale pe perioada (...)-(...) în sumă de de 113,37 lei este nereală raportat la prevederile contractului individual de munca, si a actelor depuse la dosarul cauzei. Apreciază că acestă sumă de 113,37 lei a rezultat ca urmare a unor interpretări greșite a documentelor justificative făcute de către instanța de fond.
In drept recurenta a invocat prevederile Codului M. și ale art. 304 pct.
9 și art. 304 ind. 1 Cod. Proc. Civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Recursul declarat de pârâta S. S. S. este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. 1 din codul muncii „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Reclamantul a precizat prin concluziile depuse la dosar că pârâta nu i- a achita integral salariul cuvenit pentru lunile august și septembrie 2010, susținând că din salariul cuvenit pentru luna august, în cuantum de 544 lei, pârâta i-a virat doar suma de 431,63 lei la data de (...), iar la data de (...) pârâta i-a virat doar suma de 397 lei, deși pentru luna septembrie i se cuvenea un salariu în cuantum de 407 lei.
A. cum rezultă din statele de plată depuse de pârâtă la dosar reclamantul era îndreptățit pentru munca prestată în luna august 2010 la un salariu în sumă de 544 lei, iar pentru luna septembrie 2010 la salariul în cuantum de 407 lei.
Potrivit înscrisurilor depuse de recurenta pârâtă privind sumele virate în contul reclamantului rezultă că la data de (...) aceasta a virat reclamantului doar suma de 431,63 lei, iar la data de (...) pârâta i-a virat doar suma de 397 lei.
Obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazulîn care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Cum recurenta nu a făcut dovada achitării integrale a drepturilor salariale cuvenite reclamantului, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata diferenței de 113,37 lei salariu neachitat.
Recursul declarat de reclamantul S. V. este fondat în parte.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale neachitate, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume.
Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 din codul muncii întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Totodată, art.1088 cod civil prevede că la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și acestea se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă. În baza acestor dispoziții legale, se constată întemeiat dreptul reclamantului de a primi daunele interese pentru neplata diferențelor salariale în cuantum de 113,37 lei, sub forma dobânzii legale, astfel cum a fost reglementată prin O. nr.9/2000, iar ulterior datei (...) în conformitate cu OG nr. 13/2011, ce se va calcula de la data scadenței până la data plății.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la diferențele de diurnă pretinse Curtea constată că în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că reclamantul nu este îndreptățit la plata unor diferențe de diurnă.
Conform prevederilor art.45 alin.1 lit. b din Contractul colectiv de munca unic la nivel național 2007 - 2010 salariații unităților trimiși in delegație in tara sau in străinătate, vor beneficia de "diurna de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la instituțiile publice."
În Contractul Colectiv de munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. sub nr. 722/03/(...) s-a prevăzut la art.47 alin. 1 lit. b în același sens, respectiv că salariații unităților trimiși în delegație în țară și străinătate vor beneficia de "diurnă de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică în instituțiile publice."
Este necontestat în cauză faptul că la nivelul pârâtei nu este încheiat contract colectiv de muncă, iar din contractul individual de muncă al reclamantului (filele 43-46 dosar fond) Curtea reține că părțile nu au stabilit cuantumul diurnei cuvenite reclamantului.
Curtea constată astfel că însă că în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că părțile au negociat o diurnă în cuantum de 87,5 euro pe zi.
Faptul că reclamantului i-a fost plătită o diurnă în cuantum mai mare decât nivelul minim reglementat de contractele colective de muncă menționate prin raportare la prevederile HG nr. 5., nu poate conduce la concluzia că acesta este îndreptățit la o diurnă în sumă de 87,5 euro pe zi.
Sunt lipsite de relevanță în cauză dispozițiile din Codul fiscal invocate de recurent referitoare la limita de deductibilitate a cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate, câtă vreme prin probele administrate nu s-a făcut dovadacă părțile au negociat o diurnă la nivelul cuantumului maxim deductibil fiscal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantului și dobânda legală pentru diferențele salariale în sumă de
113,37 lei, începând cu data scadenței și până la plata efectivă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul declarat de pârâta S. S. S. împotriva aceleiași sentințe va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 4027 din 20 iunie 2011 a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta S. S. S. T. M. să plătească reclamantului S. V. dobânda legală pentru diferențele salariale începând cu data scadenței și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. S. S. împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 2725/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2159/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
