Decizia civilă nr. 2442/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2442/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul A. E. împotriva sentinței civile nr. 940 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA C.-N., având ca obiect contestație indemnizație șomaj.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 940 din 21 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. E. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. C.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între pârâta S. C. S. în calitate de angajator și reclamantul A. E. în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de muncă în temeiul contractului individual nr.
403/(...) încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de (...) și pentru funcția de director tehnic și producție (filele 12-15 din dosarul nr. (...) al T. C., acvirat).
Părțile au încheiat apoi acte adiționale la acest contract, iar prin actul adițional nr. 1/CA/(...) s-a modificat felul muncii reclamantului din director tehnic și producție în director executiv (filele 16-30 din același dosar).
Prin D. nr. 8/CA/(...) emisă de societatea pârâtă s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 264 lit. f coroborat cu art. 61 lit. 1 lit. a din Codul muncii, începând cu data de (...).
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație care a făcut obiectul dosarului nr. (...) al T. C. Contestația a fost admisă prin S. civilă nr.
1109/(...), instanța dispunând anularea deciziei de concediere menționată și obligarea intimatei la achitarea drepturilor salariale restante începând cu data concedierii și până la reîncadrare (filele 11-14).
S. a rămas irevocabilă prin D. civilă nr. 1700/R/(...) a Curții de A. C., prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. S. (filele 15-16).
Apoi, pârâta a emis D. nr. 5/CA/(...), prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin. 1 din
Codul muncii, începând cu data de (...).
Prin S. civilă nr. 1457/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte contestația formulată de A. E., s-a dispus anularea Deciziei nr.
5/CA/2008 și obligarea intimatei să reintegreze pe contestator în funcția și postul avute anterior și să îi achite drepturile salariale restante începând cu data de (...) și până la reintegrare, sume indexate, majorate și reactualizate; de asemenea, s-au respins petitele având ca obiect anularea deciziilor nr. 24/CA/(...) și nr. 4/(...) (filele 17-18).
Prin D. civilă nr. 2468/R/(...) a Curții de A. C. (filele 20-23) s-a admis recursul declarat de reclamantul A. E. și s-a admis în parte recursul declarat de pârâta S. C. S. împotriva Sentinței civile nr. 1. a T. C., care a fost modificată în parte, în sensul că s-a dispus anularea deciziei nr. 24/C/(...) și s-a respins cererea de repunere în situația anterioară referitoare la perioada ulterioară datei de (...), menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Tribunalul Cluj a dispus apoi îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței în sensul că drepturile salariale restante urmau să se achite începând cu data de (...) și până la reintegrare, pronunțând în acest sens Încheierea civilă nr. 100/(...) (fila 19).
Prin prezenta cerere, reclamantul A. E. solicită obligarea pârâtei la plata indemnizației de șomaj în cuantum total de 15.000 lei, la care ar fi avut dreptul începând cu luna aprilie 2006 și pe care - susține el - nu a putut-o încasa datorită deciziilor de concediere emise abuziv de către angajator.
Potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
În primul rând, trebuie subliniat că, în temeiul principiului disponibilității care guvernează (inclusiv) litigiile de muncă și făcând aplicarea art. 129 alin. 6 din codul de procedură civilă (incident conform art. 291 din Codul muncii), instanța este ținută să se pronunțe strict asupra obiectului cererii cu care a fost învestită. În acest sens, reclamantul solicită în mod expres repararea prejudiciului suferit datorită imposibilității de încasare a indemnizației de șomaj și nu a vreunui alt prejudiciu - moral sau patrimonial - resimțit ca urmare a conduitei culpabile a societății angajatoare.
Apoi, aplicarea textului legal care reglementează o răspundere contractuală specială este condiționată de dovedirea de către solicitant a prejudiciului suferit, care trebuie să întrunească cerințele clasice, respectiv să fie cert și să nu fie reparat.
În speță, reclamantul A. E. a calculat indemnizația totală de șomaj la care ar fi avut dreptul începând cu luna aprilie 2006, pe care pretinde că nu a putut-o încasa deoarece nu întrunea cerința legală de a fi realizat un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, condiție care este prevăzută de art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002, actualizată.
Or, după cum a reținut deja, ambele decizii de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de (...), respectiv cu data de (...) au fost ulterior anulate în instanță, iar prin hotărârile judecătorești pronunțate s-a dispus și reintegrarea contestatorului în funcția și postul avute anterior și obligarea intimatei S. C. S. la achitarea drepturilor salariale restante până la reintegrare.
Astfel, din punctul de vedere al indemnizației de șomaj, întreaga perioadă scursă între momentul desfacerii contractului de muncă și cel al reintegrării era considerată drept perioadă de plată a contribuțiilor sociale, chiar dacăreclamantul nu a muncit efectiv, tocmai aceasta fiind modalitatea de înlăturare a tuturor efectelor prejudiciabile ale unei decizii emise nelegal sau abuziv.
Pe de altă parte, este adevărat că prin D. civilă nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a statuat în mod irevocabil că repunerea în situația anterioară nu poate opera cu privire la perioada ulterioară datei de (...).
Pentru a dispune în acest sens, instanța de recurs a avut în vedere dispozițiile art.1371 alin. 3 și art. 152 din Legea nr. 31/1990 și pe cele ale art. V din O.U.G. nr.82/2007, iar aceste prevederi legale vizează suspendarea, respectiv încetarea de drept a contractelor de muncă ale directorilor, încheiate anterior pentru îndeplinirea mandatului de director.
Reglementarea legală nu presupune, însă, încetarea oricăror relații contractuale dintre persoana care ocupa funcția de director și societate, ci doar se recunoaște natura comercială exclusivă a acestor raporturi.
De asemenea, veniturile realizate de director constituie în continuare stagiu de cotizare, art. 152 alin. 2, 3 din Legea nr. 31/1990 dispunând în mod neechivoc faptul că „Remunerația directorilor, obținută în temeiul contractului de mandat, este as imil ată d in punc t de vedere f isc al ven itur ilor d in s al ar ii ș i se
imp oz ite az ă po tr iv it l eg isl aț ie i în mater ie ";, fiind asimilata salariului și „din punctulde vedere al obligațiilor decurgând pentru director și societatea comercială din legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale,legislația privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, precum și din legislația privind asigurările de sănătate";.
Astfel, dacă instanțele specializate în judecarea litigiilor de muncă nu puteau dispune menținerea în continuare a contractului individual de muncă încheiat de reclamantul A. E. cu pârâta S. C. S., ca urmare a intervenirii dispozițiilor legale imperative, aceasta este tocmai pentru că începând cu data de (...) raporturile dintre părți trebuiau să se întemeieze pe un contract de mandat comercial.
În altă ordine de idei, chiar dacă prin decizia pronunțată în data de (...) s-a constatat că raporturile contractuale au încetat retroactiv, începând cu data de
(...), reclamantul A. E. era îndreptățit la obținerea indemnizației de șomaj începând cu luna ianuarie 2009, în speță fiind incidente dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. j din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, iar perioada martie-noiembrie 2006 fiind considerată drept stagiu de cotizare ca urmare a acordării retroactive a drepturilor salariale.
Având în vedere toate aceste aspecte și întrucât nu s-a susținut și dovedit nerespectarea de către pârâtă a altor obligații legale de natură a impieta asupra dreptului reclamantului la plata indemnizației de șomaj (precum neplata contribuțiilor de asigurări sociale), instanța a respins ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. E. solicitândmodificarea hotărârii atacate, cu admiterea acțiunii formulate la prima instanță.
În ce privește fondul cauzei, reclamantul reiterează motivele invocate la prima instanță și pentru aceste considerente solicită admiterea recursului ca temeinic și legal, subliniind că societatea C. S. nu a plătit CAS, șomaj, sănătate din luna martie 2006, nici chiar până în luna noiembrie 2006 chiar dacă au fost predate la ITM C. statele de plată pentru martie-noiembrie.
Apreciază de asemenea că prin emiterea de către pârâtă a deciziilor de concediere care ulterior au fost apreciate de instanță ca fiind nelegale, a fost prejudiciat prin aceea că, deși nu a avut un loc de muncă, nu a putut beneficia de indemnizație de șomaj.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă în fața primei instanțe, reclamantul A. E. a solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri echivalente indemnizației de șomaj în cuantum total de 15.000 lei, la care ar fi avut dreptul începând cu luna aprilie 2006 , dar de care însă nu a putu beneficia datorită deciziilor de concediere emise abuziv de către angajator.
Astfe, prin prima decizie de concediere, nr. 8/CA/(...), s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului din motive disciplinare, în temeiul art. 61 lit. 1 lit. a din C.muncii, începând cu data de (...), această decizie fiind anulată prin S. civilă nr. 1109/(...) a T. C. rămasă irevocabilă prin D. civilă nr. 1700/R/(...) a Curții de A. C.
Prin anularea deciziei de concediere, s-a demonstrat caracterul abuziv al acesteia, instanțele prin hotărârile menționate anterior dispunând repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținută anterior, și obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În perioada cuprinsă între (...) - data de la care a produs efecte decizia de concediere și (...) - data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, reclamantul, deși nu exercita o activitate remunerată în temeiul unui contract individual de muncă, a fost lipsit de posibilitatea de a încasa indemnizație de
șomaj, neîncadrându-se, datorită actului emis de angajator, în prevederile art. 34 din Legea nr. 76/2002.
Curtea mai reține că, deși prin S. civilă nr. 1109/(...) a T. C. rămasă irevocabilă prin D. civilă nr. 1700/R/(...) a Curții de A. C., pârâta a fost obligată să-l reintegreze pe contestator în postul și funcția deținută anterior, prin D. nr.
5/CA/(...), aceasta dispune din nou desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, retroactiv, începând cu data de (...), și această din urmă decizie constatându-se a fi nelegală, fiind anulată prin S. civilă nr. 1457/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj rămasă irevocabilă prin D. civilă nr. 2468/R/(...) a Curții de A. C.
Potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului legal anterior menționat în sensul existenței faptei culpabile a pârâtei, ce constă în emiterea celor două decizii de concediere începând cu data de (...), respectiv cu data de (...), care au fost ulterior anulate în instanță, a prejudiciului creat reclamantului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, determinate de faptul că datorită deciziilor pârâtei reclamantul a fost pus în situația de a nu mai putea desfășura activitate remunerată în cadrul societății concomitent cu imposibilitatea de a beneficia de indemnizație de șomaj, fiind lipsit astfel de mijloacele de existență necesare traiului de zi cu zi.
Ca urmare, pretențiile reclamantului formulate în prezenta cauză dedusă judecății sunt justificate, urmând ca la cuantificarea despăgubirilor, instanța să țină seama de ce sume ar fi putut beneficia reclamantul cu titlu de indemnizațiede șomaj, raportat la prevederile art. 39 din Legea nr. 76/2002 și având în vedere faptul că acesta are o vechime în muncă de peste 20 de ani.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1
și 3 c.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. E. împotriva Sentinței civile nr.
940 din 21 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul A. E. în contradictoriu cu SC C. SA C.-N. și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă Semnează Prim Grefier M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: A. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 2581/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4339/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
