Decizia civilă nr. 2162/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2162/R/2011
Ședința publică din data de 15 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 944 din 21 februarie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. 8479/117/Rj/2010, privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. și pe pârâta intimată G. „. C.-N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamantele
P. M., B. I. C., C. A., F. M., M. L., M. M., M. L., C. S. V. și B. - M. S.-M. prin
S. L. al Î. P. C., au chemat în judecată pe pârâții G. „. și C. Local al municipiului C.-N., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei de rd. 1 să calculeze și să acorde drepturile salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare I pentru perioada (...) - (...), conform L. nr. 2., să plătească diferența de drepturi salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit prin aplicarea L. nr. 2., actualizată cu indicele de inflație, să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și evidențele salariale ale salariaților, pârâtul de rd. 2 să fie obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale potrivit L. nr.84/1995, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din L. nr. 168/1999, art. 28 din L. nr. 54/2003, O. nr. 1. și L. nr.2..
Prin Sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj la data de (...) s-a respins acțiunea formulată.
Prin Decizia civilă nr. 2313/R/(...) s-a admis recursul declarat de reclamantul S. L. al Î. P. C. împotriva sentinței menționate, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1370/(...), prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. și s-a respins acțiunea reclamantelor.
Prin Decizia civilă nr. 2305/R/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în același dosar, s-a admis recursul declarat de S. L. al Î. P. C. împotriva sentinței menționate, care a fost casată și s-a dispus din nou trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. (...).
Prin sentința civilă nr. 944/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N., invocată de acesta.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele
P. M., B. I. C., C. A., F. M., M. L., M. M., M. L., C. S. V. și B.-M. S.-M. prin S.
L. al Î. P. C., în contradictoriu cu pârâții G. „. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N.
A fost obligată pârâta G. „. să calculeze și să plătească reclamantelor diferențele dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare prevăzut de L. nr. 2. și cele efectiv încasate, pentru perioada (...) - (...), sumele reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale ale salariatelor.
A fost obligat pârâtul C. Local al municipiului C.-N. să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale restante.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N. instanța a considerat că este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995, ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 și art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001, instanța reținând astfel că punerea în executare a unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a pretențiilor reclamantelor implică aprobarea și repartizarea de credite bugetare de către ordonatorii de credite, respectiv alocarea concretă de fonduri necesare pentru plata drepturilor salariale, obligație care cade în sarcina pârâtului de rând 2.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut pe perioada solicitată reclamantele au avut calitatea de salariate ale pârâtei G. „., iar la data de (...) dețineau gradul didactic I.
Prin O. nr. 1. s-au reglementat creșterile salariale care s-au acordat în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit L. nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic. Această ordonanță a fost ulterior aprobată prin L. nr.2., prin care s-au adus anumite modificări la valorile coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial.
Prin prezenta cerere, reclamantele solicită aplicarea coeficienților de multiplicare majorați prin L. nr. 2., cu începere de la data de (...).
Conform art. 9 din O. nr. 1., „Prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007";, iar acest text legal nu a suferit nicio modificare prin L. nr. 2..
Or, faptul că legea de aprobare a O. nr. 1. a păstrat nemodificat articolul citat atrage concluzia logică că voința legiuitorului a fost cadispozițiile legale să producă efecte începând cu data de (...), prin aplicarea coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică, conform anexelor modificate.
În același sens, prin legea adoptată au fost menținute cele 3 etape de aplicare a creșterilor salariale din cursul anului 2007, și anume, (...) - (...), (...) - (...), (...) - (...), iar în caz de neluare în considerare a modificărilor legislative ulterioare apare ca fiind inutilă reglementarea altor valori pentru coeficienții de multiplicare, anterior intrării în vigoare a legii.
De asemenea, instanța a apreciat că soluția prefigurată nu aduce atingere principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 2 al. 2 și art. 15 din Constituția României, atâta vreme cât este vorba despre o lege de aprobare a unei ordonanțe de guvern, deja intrată în vigoare conform art. 11 alin. 2 din L. nr. 24/2000 raportat la art. 9 din O. nr. 1..
Or, conform art. 60 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, dispozițiile de modificare a coeficienților de multiplicare prevăzute de L. nr. 2. se încorporează în actul normativ aprobat
(O. nr. 1.), identificându-se cu acesta încă de la data intrării sale în vigoare.
Pentru toate aceste considerente, s-a dispus obligarea pârâtei G. „. să calculeze și să plătească reclamantelor diferențele dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare prevăzut de L. nr. 2. și cele efectiv încasate, pentru perioada (...) - (...). Conform art.161 alin. 4 raportat la art. 78 alin. 1 Codul muncii, sumele datorate fiind actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective.
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 92/1976, actualizat, pârâta de rând
1 a fost obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor și în evidențele salariale.
În baza art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În temeiul art. 291 Codul muncii raportat la art. 274 alin. 1
C.proc.civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. Local al municipiului C.-N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de C. local al municipiului C.-N.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere poziția sa procesuală, în sensul că, în raport de prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuală pasivă.
În conformitate cu dispozițiile L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetuluide stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în
M. O. al R.
Din coroborarea textelor legale menționate, rezulta ca, pentru ca recurentul sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume sa fi fost prevăzute in bugetul de stat pentru anul 2010 - aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, C. local făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Pe de altă parte, recurentul învederează faptul ca bugetul pe anul
2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2/(...), însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit L. bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean si a primarului si cu asistența tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curteaconstată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 „cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2)
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că
„Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de labugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât este justificată în cauză, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus precum și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Instanța de fond a obligat recurentul la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...), iar salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, conform prevederilor art. 156 din Codul muncii.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 944 din 21 februarie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă Semnează prim grefier M.LENA T.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 3784/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4602/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
