Decizia civilă nr. 5266/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5266/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent P. M. H. împotriva sentinței civile nr. 4254 din 13 octombrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. în numele membrilor de sindicat A. L., A. L. D., B. F., B. G., B. M., B. D., B. M., B. E., B. M., B. V., C. V., F. C., F. L., G. O. R., J. A., L. A., L. D., M. A., M. I., M. R., M. V., M. O., P. E., P. A., P. C. V., P. P. L., P. M., R. G., S. C., S. M. M., S. L., T. M., T. E., T. S., T. C., V. A. și pe pârâții intimați C. LOCAL AL M. H. și L. T. „. G. H., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 noiembrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4254 din 13 octombrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâții, L. T. ". G. H., C. LOCAL AL M. H. și P. M. H.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă L. T. ". G. H. la calcularea
și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: M. R., T. S., M. O., B. M., M. A., B. F., G. O. R., B. G., M. I., T. M., S. M. M., T. E., L. D., B. M., M. V., S. L., A. L., A. L. D., P. A., V. A., F. L., P. C. V., P. P. L., B. V., F. C., C. V., B. E., B. M., P. E., P. M., R. G., J. A., L. A. și b) pentru anul scolar
2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: M. R., T. S., M. O., B. M., M. A., B. F., G. O. R., B. G., M. I., B. D., T. M., S. M. M., T. E., L. D., B. M., M. V., S. L., A. L., A. L. D., P. A., V. A., F. L., P. C. V., P. P. L., B. V., F. C., C. V., B. E., T. C., B. M., P. E., P. M., R. G., J. A. , L. A., S. C.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. H. și P. M. H. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada anilor școlari 2007-2008, respectiv 2008-2009 cei reprezentați de către reclamant au fost angajați ai pârâtei de rândul I. P. art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plăt ească și o primă de vacanță ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2007-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
Salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. P. alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin C.
În C. la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele C. evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
În privința mențiunilor cuprinse în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în C. unic județean la nivel de ramurăînvățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care s-a dispus, în temeiul art.283 și următoarele din Codul Muncii, obligarea pârâtei de rândul I, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază, în favoarea reclamanților indicați prin tabelele anexă, pentru 2 ani școlari anteriori introducerii cererii. De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din Codul muncii, primele datorate vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului H. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
P. dispozițiilor art. 1088 cod civil la obligațiile care au ca obiect o suma de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afara de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi calculate potrivit OG nr. 9/2000 de la data punerii în întârziere și până la achitarea efectivă, cunoscut fiind că potrivit art. 2 din actul normativ amintit, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Așadar, la sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de primă de vacanță, se va calcula și dobânda legală, începând cu data promovării acțiunii și până la data achitării efective.
Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. H. solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza ă se respingă acțiunea reclamanților față de instituția pârâtului.
În motivarea recursului a arătat că C. Local H., raportat la prevederile L. 2. art. 38 asigură sprijinirea procesului de învățământ prin asigurarea cheltuielilor materiale, de investiții, de reparații și întreținere la imobilele unde unitățile școlare își desfășoară activitatea. Toate aceste fonduri privitor la lucrări de reparații întreținere investiții se cuprind în bugetele anuale ale Consiliilor L. în funcție de solicitările și posibilitățile materiale existente în fiecare buget.
Cât privește drepturile salariale, sporuri și îndemnizații de orice natură nu sunt asigurate și nu sunt stabilite de C. L. A. sume sunt stabilite de unitățile școlare, sunt solicitate și sunt primite de la C. J. prin bugetele locale care le transmit unităților școlare. În acest sens fiecare buget local funcționează doar ca un intermediar între bugetul național (prin bugetul C.ui Județean) și unitățile școlare propriu zise, neavând nici o competență în a stabili cuantumul propriu- zis al salariilor, îndemnizațiilor, sporurilor și a oricăror drepturi de natură salarială.
A. potrivit prevederilor art. 16 din H.G. 538/2001 se statuează că bugetele
Instituțiilor de Î. P. de S. ( unde sunt cuprinse si drepturile de natura salariala),se înaintează Autorităților Administrației P. L., C. L. neavând competente in a completa, modifica sau cenzura prevederile raportate la drepturile salariale ale personalului încadrat la unitățile școlare, așa cum a menționat C. Local poate în schimb dispune cu privire la solicitările de fonduri având ca obiect cheltuieli de investiție, întreținere, reparații sau dotări de altă natură la imobilele în care unitățile scol are își desfășoară activitatea.
În H.G.538/2001 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru finanțarea Î. de S. nu există nici o prevedere referitoare la presupuse competente ale C. Local în a stabili cuantumul cheltuielilor de natura salarială aici incluzând sporuri de orice natură adăugate la salariile personalului ce își desfășoară activitatea în unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
În conformitate cu prevederile cap.VIII " Finanțarea și baza materiala a învățământului preuniversitar., art.l0l, alin.l, art.l02, alin.l, art.l03, alin.l, 104, alin.l, 2, lit.a, alin.5, 6, din L. nr.1/2011 - L. Educației Naționale, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora sunt asigurate prin finanțarea de bază, din bugetul de stat, din sume defalcate din TVA și din alte venituri ale bugetului de stat prin transferuri către bugetele locale.
Conform acestei prevederi din L. Educației Naționale (prevedere care de altfel se regăsește si in vechea lege a învățământului) finanțarea cheltuielilor din învățământ strict pe segmentul drepturi de natură salarială se realizează din bugetul național, prin transferuri către bugetele locale, sens în care C. L. și implicit P. nu au prerogativa de a stabili nivelul acestor drepturi salariale.
În conformitate cu prevederile aert.104, alin.2 din L. nr. 1/2011 L.
Educației Naționale, finanțarea de bază a procesului de învățământ se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din TVA și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, iar la pct. a al art.l04, alin.2 se menționează și cheltuielile cu salariile, sporurile, îndemnizațiile și alte drepturi salariale stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acesteia.
De asemenea potrivit alin.5 din art.l04 se menționează că finanțarea de bază aprobata anual prin L. bugetului de stat, se repartizează pe comune, orașe și municipii de către D.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției P.ui și C.ui Local a fost invocata la instanța de fond insa, ca nelegal si netemeinic a fost respinsă considerându-se ca art.167 din legea nr. 84/1995 - vechea lege a învățământului abrogata de noua lege a învățământului, reprezenta temeiul pentru care excepția invocata a fost respinsă. P. alin.2 din art.167din L. 84/1995, baza legală în baza căreia a fost introdusă acțiunea reclamanților, finanțarea unităților de învățământ preuniversităților de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementara.
Consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății motivat pe prevederile art.167 din legea 84/1995, dispunând obligarea pârâților C. Local și P. orașului H., să aloce drepturile necesare plății drepturilor bănești, în condițiile în care această prerogativă revine conform L. Guvernului - M.ui F.lor prin D. de F. P. L., C. Local și P. fiind doar mijlocul prin care aceste sume transferate de la bugetul de stat ajung în bugetele unităților școlare în speță a Grupului Școlar în calitate de angajator.
S. L. al Î. P. C. prin întâmpinare (f.5-7) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurent, Curtea notează că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată. În concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
A., dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995, în vigoare în perioada de referință pentru care s-a solicitat acordarea drepturilor de natură salarială, statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a C. Local reiese din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 2., care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. își justifică, de asemenea, calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului local, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 2. și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. H. împotriva Sentinței civile nr. 4254 din 13 octombire 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:E. B.
| ← Decizia civilă nr. 4270/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2989/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
