Decizia civilă nr. 2187/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2187/R/2011
Ședința publică din data de 17 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamantul P. M. I. și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 160 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați F. V., P. M., P. Z., P. A., G. M., M. ANA, D. V., P. I. V., C. R. și pe pârâții intimați TRIBUNALUL MARAMUREȘ și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor de confidențialitate.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 8 iunie 2011 și, respectiv 15 iunie 2011, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 160 din 27 ianuarie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții: F. V.-grefier șef, P. (H.) M., P. Z., P. A., G. M., M. Ana-grefieri, D. V.-grefier registrator, P. I.-V.- agent procedural, C. R.-aprod, angajați ai J. Târgu L. împotriva pârâților: Tribunalul Maramureș, C. de A. C., Ministerul Justiției și L. C. B., Ministerul
Finanțelor Publice B. și în consecință:
Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească sporul de confidențialitate de 15% calculat la nivelul indemnizațiilor brute lunare, începând cu (...) până la (...).
A fost obligat Tribunalul Maramureș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. M. I., șofer la aceeași instituție - J. Târgu L. în contradictoriu cu aceeași pârâți pentru plata sporului de confidențialitate de 15%.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru perioada solicitată (...)-(...), L. 567/(...) era în vigoare și reglementa
Statutul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Reclamanții (F. V., P. (H.) M., P. Z., P. A., G. M., M. Ana-grefieri) au statut de personal auxiliar de specialitate al instanțelor, iar reclamanții P. I.-V.-agent procedural, C. R.-aprod, potrivit art. 3 alin. 3 din L. 5. fac parte din categoriapersonalului conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești. Șoferul reclamant P. M. I. nu face parte din categoria personalului auxiliar vizat de L. 5., motiv pentru care acțiunea acestuia urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. unic pct. 1 din L. nr. 444/2006 pentru probarea OG nr.
19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că „. păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate";. Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în L. nr. 444/2006, că și funcționarilor publici din aparatul de lucru al G. în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezindențiale, C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității, M.ui Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul M.ui Economiei și Comerțului, C. Legislativ.
Totodată, potrivit art. 20 alin. 3 din L. nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin L. nr. 4. s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului N. de P. și C. a S. B.
În temeiul art. 23/a alin. 3 OG nr. 1. pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, „. păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul C. primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui C.";, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informațiile clasificate sau confidențialitate.
Conform art. 78 alin. 1 din L. nr. 567/0(...) privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul";.
Potrivit art. 84 lit. e din aceeași lege, L. nr. 567/0(...) privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea „nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter"; constituie abateri disciplinare: prevedere reluată de asemenea în art. 84 lit. e din Regulamentul de O. I. a I. judecătorești aprobat prin H. nr. 387 din 22 septembrie 2005 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit. Subsecvent,tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel, pe de o parte, judecătorii militari, și alte categorii de funcționari, beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
A. fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului ratificată de R. prin L. nr. 3. și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și
20 din Constituția României, prevede că exercitare drepturilor și libertăților recunoscute de C. trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la C., în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nicio discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În baza art. 21 alin. 1 din Ordonanța G. nr. 1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin L. nr. 4., OG nr. 7. și L. nr. 2., în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Instanța supremă a luat în considerare considerentele expuse anterior, iar prin D. nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 27/2008, în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că
„judecătorii…personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat din indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar";.
În ceea ce privește D. nr. 838/(...) pronunțată de Curtea Constituțională, instanța a reținut că nu are relevanță în cauza de față, deoarece D. nr. 46/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii este anterioară hotărârii Curții Constituționale. În chiar cuprinsul Deciziei nr.
838/(...) Curtea Constituțională a arătat că decizia pronunțată de Curtea
Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nupot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a fi înfăptuite în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că acțiunea reclamanților privind plata sporului de 15% începând cu luna noiembrie 2007, a intervenit termenul de prescripție de 3 ani, drepturile se acordă până la (...), respectiv apariția Legii 3..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs RECLAMANTUL P. M. I. ȘI PÂRÂȚII MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. și MINISTERUL JUSTIȚIEI B..
Prin recursul declarat de reclamantul P. M. I. s-a solicitat în principal,modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și pentru reclamant, iar în secundar, casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare pentru soluționarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că prima instanță a aplicat greșit L. nr. 5. în forma inițială, din 12 septembrie 2004 (unde în art. 3, alin. 3, într-adevăr, nu apare și funcția de șofer ca fiind conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, însă pe perioada acordării sporului de confidențialitate de 15 % L. nr. 5. a fost modificată și completată prin L. nr. 17 din 11 ianuarie 2006. Astfel, a fost completat alin. 3 al art. 3 din L. 5. în sensul că și funcția de șofer este conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești (așa cum rezultă din pagina listată din lege, anexată prezentei, pagină numerotată cu nr. 4). De asemeni, și ulterior (Legii nr. 17 din
11 ianuarie 2006) funcția de șofer este menținută ca fiind conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești (așa cum rezultă din paginile listate din lege, anexate prezentei, pagini numerotate cu nr. 5, 6,7 și 8).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv din adeverința nr. 3343 din (...) eliberată chiar de Tribunalul Maramureș, autorizația de acces la informații secrete de serviciu, fila nr. 10, și din delegația nr. S/2/(...) emisă de J.
Tg. L., fila nr. 11, rezultă că reclamantul, având funcția de șofer la J. Tg. L., face parte din categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate, că este autorizat să aibă acces la informații secrete de serviciu, deci este îndreptățit la sporul solicitat.
Reclamantul nu este un șofer la o societate comercială obișnuită, ci este
șofer specializat pentru instanța de judecată, J. Tg. L., este împuternicit în mod special să transport, să predea și să primească corespondența clasificată, de asemeni este autorizat în mod special să aibă acces la informațiile secrete de serviciu (în acest sens invoc autorizația de acces la informații secrete de serviciu anexat prezentei), astfel că are o obligație în plus, aceea să păstrez secretul de serviciu, pentru care acesta răspunde, așa că este îndreptățit la acordarea sporului de confidențialitate de 15 %, tot așa cum s-a admis și celorlalți reclamanții.
Oricum și personalul conex din cadrul instanței este în legătură cu personalul auxiliar de specialitate și face parte din acesta.
Nu este deloc echitabil ca reclamantului să i se respingă acțiunea în timp ce altui personal conex din cadrul J. Tg. L., respectiv agentului procedural P. I. V.
și aprodului C. R. (care și ei fac parte tot din personalul auxiliar conex, din care fac parte și eu), să li se admită acțiunea, așa cum rezultă din sentința recurată.
Prin recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. s- a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivare pârâtul consideră sentința atacată nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Dreptul la sporul de confidențialitate nu este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, nu face obiectul art.14 al C.i pentru Apărarea Drepturilor Omului și nu face obiectul reglementărilor constituționale din art.16.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Actele normative aplicabile acestei categorii de personal au stabilit, în mod constant, drepturile și obligațiile acestora, cu regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Modalitatea de salarizare a acestei categorii de funcționari este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atât timp cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați.
Acțiunea reclamanților nu poate fi privită a fi întemeiată prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării prevăzute de O. nr. nr.1.. În conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin O. nr.75/2008 sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a C. N. pentru C.a Discriminării. Această instituție nu mai poate fi investită a se pronunța, în calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială la altă categorie de salariați bugetari.
De asemenea, jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat că nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamanții nu sunt în situațiile de mai sus, diferențierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având un statut propriu și sisteme de funcție diferite de stabilire a drepturilor salariale (cazul THKIMMELO - versus Grecia - 2000).
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției B. s-a solicitat casarea sentinței în conformitate cu art.304 pct.4 C. și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea acesteia în temeiul art.304 pcz.9 C. în sensul respingerii pretențiilor de obligare a pârâtului la plata sporului de confidențialitate.
În motivare pârâtul arată că, unul din motivele de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.4 din C., conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri, precum cea de față, prin care să se acorde drepturile salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de
Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Curtea Constituțională prin decizia 838/(...) a constatat existența unii conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicareaunitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din
Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, a rezultat cu claritate că decizia nr. 46/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, invocată de reclamanți și de prima instanță în motivarea soluției pronunțate, nu a putut constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care s-a solicitat în fapt modificarea și completarea unor acte normative. Instanțele nu vor mai putea continua să procedeze la completarea legii prin acordarea sporului de confidențialitate personalului din sistemul justiției ignorând cele statuate în mod expres de instanța de control constituțională.
Asemenea altor categorii profesionale, intimații-reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea personalului auxiliar.
Instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Obligarea M.ui J. și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Dovadă o reprezintă și decizia nr.819/(...) a Curții Constituționale care,
„constată că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OUG nr.1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative";.
De asemenea, prin decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008, Curtea
Constituțională a constatat că dispozițiile O. nr.1. sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
Solicită instanței să observe că în cadrul raporturilor de muncă obligația angajatului de prestarea muncii iar obligația corelativă a angajatorului este plata salariului. Teza ridicată la rang de principiu al dreptului muncii de către instanța de fond, potrivit căreia fiecărei îndatoriri privită analitic în mod separat, îi corespunde un spor, nu are niciun temei legal sau doctrinar.
Apreciază că nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora între personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru ca așa cum s-a statuat și de C. C. prin decizii ,"diferențierea indemnizațiilor si a salariilor de baza pentru demnitari si alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea libera a legiuitorului, ținând seama de importanta si complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este În drept, totodată să instituieanumite sporuri la indemnizațiile si salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă …";. De asemenea, în continuarea argumentației, Curtea Constituțională statuează că "... în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) principiul egalitarii în drepturi si al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări."
Cu privire la reclamanții având calitate de personal conex solicită să se constate că reclamanții nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de confidențialitate.
Potrivit art. 1 din O. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, "Prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din L. nr. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare."
De asemenea, art. 3 alin. 3 din L. nr. 5. prevedea: "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod".
Ulterior, acest text a fost modificat prin art. 1 pct. 3 alin. 3 din L. nr. 1., care prevede că "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Potrivit art. 60 alin. 1 din L. nr. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, "Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege."
Alin. 4 al aceluiași text prevede că "Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanței judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul M.ui J., Institutului N. al magistraturii și Școlii N.e de G. se stabilește prin lege specială".
Solicită să se aibă în vedere faptul că aceste acte normative privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate, în vigoare pentru perioada avută în vedere în speța de față, nu prevăd pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de confidențialitate de 15 %, fapt susținut și de L. unică de salarizare nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care de asemenea nu prevede dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul conex din sistemul justiției.
Astfel, solicită instanței să constate că pretențiile referitoare la acordarea unui spor de confidențialitate sunt neîntemeiate și a admite acțiunea, ar Însemna implicit a admite că o instanță de judecata poate să adauge la lege, ceea ce nu poate fi permis, având în vedere atribuțiile, competențele conferite de L. fundamentală celor trei puteri În actualul stat de drept.
În fine, având în vedere considerentele deciziei 46/2009 a Înaltei Curți, în care se reține că "Nu există nicio justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a 2 salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii ș.a., dar careamândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-i primească pentru motivul că legea sau ordonanța În baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor.", arătă că atât timp cât potrivit legii și fișei postului reclamanți, personal conex, nu lucrează cu date confidențiale, nu se poate justifica în niciun fel acordarea unui spor de confidențialitate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, C. reține următoarele:
Pe fondul cauzei cu referire la criticile formulate de recurenții pârâți, vizând lipsa de temei a acțiunii reclamanților, se constată că acestea sunt nefondate, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii - obligatorie conform art. 329 C.proc.civ, prin care s-a stabilit că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Nu se poate reține că prima instanță ar fi încălcat atribuțiile conferite puterii judecătorești, anume, că ar fi adăugat la lege prin obligarea la plata sporului de 15% în favoarea reclamantului.
Sentința pronunțată are bază legală și este expresia activității instanței de aplicare a legii, anume, a dispozițiilor enunțate în cuprinsul ei.
S-a mai invocat prin motivele de recurs D. nr. 8., prin care Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul
Justiției și a constatat că prevederile art.1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din O. nr. 1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, soluția pronunțată nu ar fi putut fi decât de respingere a acțiunii.
Trebuie subliniat faptul hotărârea atacată nu se bazează pe prevederile OG nr. 1., astfel că rămân fără suport criticile aduse sub acest aspect.
Este adevărat că, prin D. nr. 8. mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Numai că, însăși Curtea Constituțională în decizia de mai sus a reținut faptul că, decizia pe care o pronunță în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor consacrate de art. 329 C.
Prin aceste considerente, s-a dat valoare principiului separației puterilor în stat, recunoscând lipsa de efect a hotărârii pronunțate de C. constituțională asupra hotărârii pronunțate de o instanță de judecată, această instituție neavând competența de a cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, se constată a fi nefondate recursurile pârâților sub aspectul criticilor analizate prin considerentele expuse anterior.
În ceea ce privește situația reclamanților având calitatea de personal conex în privința cărora au fost formulate critici față de hotărârea atacată atât prinrecursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției cât și prin recursul reclamantului, C. constată următoarele:
L. nr. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în forma inițială, din 12 septembrie 2004, în art. 3 alin. 3, nu asimila funcția de șofer ca fiind conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, însă prevederile textului legal menționat au fost completate prin L. nr. 17 din (...) în sensul că și funcția de șofer, alături de cea de aprod și agent procedural, este conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Potrivit prevederilor art. 901 din L. nr. 5., prevederile acestui act normativ se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești
și al parchetelor de pe lângă acestea.
Prin urmare, personalului conex, în a cărui categorie intră și funcția de
șofer ca urmare a modificărilor aduse prin L. nr. 1., îi revin aceleași drepturi și obligații în sensul prevederilor Legii nr. 5., similare personalului auxiliar.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii a stabilit că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Instanța supremă, prin decizia menționată anterior, pronunțată în recurs în interesul legii, interpretând dispozițiile legale incidente în materie, a stabilit cu privire la sporul de confidențialitate faptul că acesta se impune a fi acordat personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fără a se face referire în conținutul deciziei la personalul conex.
D. pronunțată în recurs în interesul legii nu trebuie interpretată în sensul excluderii personalului conex de la acordarea acestui spor, din moment ce instanța nu a analizat verificarea condițiilor în privința acestei categorii profesionale, nefiind sesizată sub acest aspect.
Prin urmare este necesar a se stabili dacă personalul conex din cadrul instanțelor își exercită activitatea în aceleași condiții, similare personalului auxiliar și, prin urmare, este îndreptățit la acordarea sporului de confidențialitate, cu atât mai mult cu cât însăși dispozițiile legale privind reglementarea statutului acestora, L. nr. 5., asimilează această categorie personalului auxiliar, reglementând aceleași drepturi și obligații pentru cele două categorii profesionale.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 4. a statuat în sensul că
„indiferent de nivelul studiilor, importanța, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția (postul), meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului
(indemnizației) de bază ale unui salariat, acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor. (…) În ceea ce privește însă sporurile la salariul (indemnizația) de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective. A. lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.";
Constatând astfel că personalul conex din cadrul instanțelor judecătorești lucrează în aceleași condiții prescrise de lege pentru acordarea sporului de confidențialitate, similare personalului auxiliar de specialitate, având în vedere și prevederile art. 901 din L. nr. 5. precum și D. nr. 46/2008 pronunțată în recursîn interesul legii, se concluzionează în sensul acordării sporului de 15% acestei categorii profesionale.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C., C. va admite recursul declarat de reclamant, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul P. M. I. și în consecință va obliga pârâții Tribunalul
Maramureș, C. de A. C. și Ministerul Justiției la plata sporului de confidențialitate de 15% în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) și până la data de (...).
De asemenea, va obliga Tribunalul Maramureș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului. Va obliga pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Totodată, având în vedere aceleași considerente expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P. M. I. împotriva sentinței civile nr. 160 din 27 ianuarie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul P. M. I. și în consecință obligă pârâții Tribunalul Maramureș, C. de A. C. și Ministerul
Justiției la plata sporului de confidențialitate de 15% în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Obligă Tribunalul Maramureș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice și Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: M. C.
| ← Decizia civilă nr. 3790/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 233/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
