Decizia civilă nr. 410/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 410/R/2011
Ședința publică din data de 2 februarie 2011
Instanța constituită din: Președinte: I.- R. M.
Judecători: G. - L. T.
S. - C. B.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 4. din (...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta P. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat B. I. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 noiembrie 2010 reclamanta intimată prin avocatul său, a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, un exemplar din acest înscris fiind comunicat cu reprezentantul pârâtei recurente.
Reprezentantul recurentei depune la dosar concluzii scrise, factură și extras de cont, arătând că nu are cereri de formulat în probațiune, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile ori de altă natură, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind prescrisă , reclamanta promovând acțiunea după mai mult de 3 ani de la data încetării contractului său de muncă urmare a disponibilizării, respectiv (...).
Susține atât motivele recursului cât și considerentele expuse în concluziile scrise formulate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform facturii și extrasului de cont depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4. din 06 septembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-au respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale, a nulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesual active a reclamantei și a prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anilor 2006 și 2007.
S-a admis ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anului 2005 și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamant/ă privind aceste pretenții ca prescrise.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta P. I. împotriva pârâtei SC OMV P. SA, și în consecință:
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea ajutorului de
4.000 mc de gaze naturale pentru anul 2006, în funcție de prețul unui mc de gaze naturale la data de 1 ianuarie 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect drepturile bănești solicitate aferente anului 2007.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 405 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul examinând inițial, în condițiile art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de către societatea pârâtă, a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a acestui tribunalul s-a reținut că potrivit art.284 alin.2 Codul muncii competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul, astfel că tribunalul este competent din punct de vedere teritorial să judece în primă instanță acțiunea dedusă judecății, întrucât reclamanta are domiciliul în județul
B. N..
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, s-a reținut că întrucât acesta având anterior calitatea de salariat al societății pârâte și invocând prevederile art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care prevede că salariații au dreptul la un ajutor material reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale pentru fiecare an, și art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ce se referă la același drept, tribunalul a statuat că acest drept aparține salariaților, iar nu sindicatului, situație în care aceștia sunt îndreptățiți să acționeze în judecată societatea pârâtă, având legitimitate procesuală activă, urmând a se stabili dacă aceste pretenții sunt fondate sau nu în funcție de probele administrate și apărările invocate de părți.
Referitor la excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă s-a reținut că chiar dacă reclamantul nu a indicat valoarea obiectului acțiunii dedusă judecății, tribunalul a statuat că prin modul de formulare a obiectului acțiunii prin care se solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea 4.000 mc gaze naturale pentru anii (...), acesta este suficient de determinat, iar acțiunea poate fi soluționată în mod adecvat pe baza acestor pretenții deduse judecății, urmând ca instanța de judecată să stabilească în măsura în care consideră necesar, în situația în care pe fond pretențiile vor fi găsite întemeiate, data de la care trebuie calculat prețul unui metru cub de gaze naturale solicitate, pentru a realiza o justă soluționare a litigiului dedus judecății.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești invocate de reclamant pentru anii 2005, 2006 și 2007, tribunalul a statuat că în cauză sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii care instituie un termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat, și că nu este aplicabil termenul de 6 luni invocat de către societatea pârâtă, deoarece obiectul pretențiilor deduse judecății de reclamant prin care solicită obligarea pârâtei la plata unor venituri cu titlu ajutor material anual, respectiv contravaloarea a câte 4.000 mc gaze naturale, sunt șitrebuie asimilate drepturilor salariale cuvenite angajaților și trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție.
Observând însă că reclamantul/a a înregistrat acțiunea la data de 27 mai
2009 și că acesta solicită ajutorul material și pentru anul 2005, tribunalul a constatat că pentru acest an, acțiunea formulată de reclamant este prescrisă și a fost respinsă ca atare, întrucât în situația în care dispozițiile din contractele colective de muncă invocate la nivel de unitate și ramură, anterior precizate, nu indică o dată fixă din cursul anului în care ar fi trebuit achitat ajutorul material reprezentând cota de gaze naturale, înseamnă că trebuie luată în calcul pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, cel mai târziu ultima zi din anul respectiv, ori în cazul anului 2005, ultima zi a fost
31 decembrie 2005 caz în care termenul de 3 ani s-a împlinit în data de 31 decembrie 2008, dar acțiunea a fost înregistrată ulterior doar în data anterior arătată. Așa fiind, tribunalul a constatat că a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani aplicabil în cauză, motiv pentru care s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privitor la drepturile bănești aferente anului
2005.
Contrar aserțiunilor reclamantului, tribunalul a considerat că termenul de prescripție de 3 ani în acest caz nu se calculează de la expirarea a 150 zile necesare pentru închiderea anului financiar întrucât față de pretențiile deduse judecății, acestea nu se află în legătură de conexitate directă cu închiderea anului financiar la nivelul societății, ci trebuie executate dispozițiile contractelor colective în timpul anului respectiv în lipsa altor prevederi derogatorii.
Însă, pentru anii 2006, 2007, tribunalul constatând că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune și observând data înregistrării acțiunii de către reclamant anterior precizată, se observă că pentru aceste pretenții acțiunea a fost formulată în termenul de prescripție menționat, motiv pentru care s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile deduse judecății aferente anilor 2006-2007.
În ce privește fondul acțiunii, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reține următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de salariat la pârâtă în calitate de lucrător gestiune, începând cu data de 01 februarie 1995 și până la data de 30 ianuarie
2006, dată la care au încetat raporturile de muncă între părți. D. la data 01 iulie
2004 s-a făcut mențiunea în carnetul de muncă că salariul reclamantei a fost majorat ca urmare a aplicării prevederilor art. 134 alin.1 din contractul colectiv de muncă, neexistând mențiuni efectuate și cu privire la art.176 alin.1 din contractul colectiv invocat drept temei de reclamant în această cauză..
Față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a analizat dacă reclamantul în calitate de fost salariat al pârâtei este îndreptățit să primească un ajutor material anual reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale potrivit dispozițiilor contractelor colective de muncă expres invocate prin acțiune.
Potrivit art.187 din C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr.1, în care este prevăzută și societatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Cuantumul și condițiile de acordare a acestui ajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior. S-a reliefatfaptul că aceste dispoziții au fost reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii (...) potrivit actelor adiționale depuse în copie la dosar.
Potrivit art.176 alin.1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional. Însă ulterior prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din 1997 f.59 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a
4.000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract. În contractele colective de muncă la nivel de unitate din anii 1998 și
2008 s-a prevăzut la art.176 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM 1997.
Observând mențiunile din contractul individual de muncă al reclamantei depus la dosar, tribunalul a apreciat că nu sunt justificate susținerile societății pârâte în sensul că s-ar fi introdus în salariul de bază al reclamantului contravaloarea ajutorului material pentru anii menționați în acțiune reprezentând contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale anual în care acesta a activat la societatea pârâtă, fiind simple afirmații neurmate de majorarea efectivă a salariului de bază. Înscrisurile depuse de pârâtă în copie la dosar ce reprezintă adrese către sucursale ale pârâtei din anul 1997 nu au fost în măsură să convingă instanța că se referă la includerea ajutorului material prevăzut de art. 176 alin.1 în salariile de bază ale angajaților, întrucât nu se face trimitere expresă la acest drept, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-au efectuat mențiunile necesare în carnetul de muncă în acest sens.
Pentru că pârâta angajator nu a făcut proba necesară prin înscrisuri, în condițiile art. 287 Codul muncii, instanța a constatat că acțiunea formulată reclamantă este în parte fondată, respectiv pentru anul 2006 în care a avut calitatea de salariat al pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC OMV P. SA solicitândcasarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. In subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii și respingerea acțiunii promovată de reclamant ca fiind prescrisă.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța a privat-o de dreptul la apărare deoarece a solicitat încuviințarea unei expertize contabile care urma sa stabilească daca ajutorul material reprezentând c/valoarea a 4.000 mp., de gaze naturale a fost sau nu inclus in salariul de baza al intimatei, iar instanța a respins această proba.
O alta critica pe care o aduce hotărârii instanței de fond este cea privitoare la modul în care a soluționat excepția tardivității acțiunii promovata de reclamantă. Cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă - ceea ce este evident, reclamantul nu invocă decât art. 187 din CCM Ramură/176 CCM P., nu contractul individual de muncă.
Prezenta acțiune se încadrează pe deplin, sub aspectul prescripției extinctive, in ipoteza art. 283 lit. e) C. muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Incidența art. 283 lit. e) C. muncii se confirmă și prin celălalt temei juridic al cererii reclamantului: art. 243 Codul muncii, care se referă la executarea contractului colectiv de muncă. În aceste condiții, în mod indubitabil o acțiuneprin care se invocă încălcarea contractului colectiv de muncă poate fi formulată înăuntrul termenului de prescripție extinctivă prevăzut de art. 283 lit. e) C. muncii, fiind vorba de "cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia
Si pe fond hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, deoarece statuările instanței fondului în sensul ca pârâta nu i-ar fi acordat ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale prevăzut de art.187 alin. 1 din CCM la nivel de ramura pe anii 2005 - 2006, sunt nefondate.
Intimata reclamantă P. I. prin întâmpinare (f.12-16) a solicitat respingerearecursului ca netemeinic și nelegal.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului.
În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s- ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a respins ca fiind prescrise pretențiile aferente anului 2005 și a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Este adevărat că acordarea cotei de gaz se face anual, însă aceasta se face proporțional cu perioada lucrată, fiind un drept câștigat prin trecerea timpului, astfel că acesta poate fi solicitat până la data de 31 decembrie a fiecărui an, moment de la care începe să curgă și termenul de prescripție.
În cazul celor ale căror raporturi de muncă au încetat anterior datei de 31 decembrie, termenul de prescripție curge de la data la care a intervenit încetarea contractului individual de muncă, iar nu de la data de 31 decembrie. În măsura în care s-ar acredita ideea contrară, respectiv că și în cazul acestora prescripția curge de la data de 31 decembrie, s-ar ajunge la situația inadmisibilă, deprelungire a termenului de prescripție de 3 ani cu perioada care este cuprinsă între momentul încetării raporturilor de muncă și 31 decembrie.
Văzând că potrivit mențiunii din carnetul de muncă contractul individual de muncă al reclamantei a încetat la data de (...), Curtea constată că sunt prescrise și pretențiile aferente anului 2006, întrucât acțiunea a fost înregistrată doar la data de (...), cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite în parte recursul declarat de pârâtă cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate, urmând a fi respinsă ca prescrisă cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii cotei de gaz pentru anul 2006.
Prin urmare doar cu privire la pretențiile aferente anului 2007 acțiunea respectă termenul de prescripție, însă cum aceste pretenții au fost respinse de instanța de fond motivat de faptul că în anul 2007 reclamanta nu mai avea calitatea de salariat al pârâtei, va fi menținută soluția primei instanțe sub acest aspect și nu se mai impune analiza celelalte motive de recurs ce țin de fondul cauzei.
Fiind admis în parte recursul declarat de pârâtă, iar acțiunea este respinsă în întregime ca urmare a constatării prescripției în ceea ce privește pretențiile aferente anului 2006, se impune înlăturarea dispoziției de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obligă intimata reclamantă să plătească recurentei pârâte suma de 763 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocat justificat prin chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prescrisă cererea de obligare a pârâtei de a achita reclamantei contravaloarea cotei de gaz pentru anul 2006.
Înlătură obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă intimata reclamantă P. I. să plătească recurentei pârâte suma de
763 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică, azi 2 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond:B. M.L; Născuțiu C.
S.-D. G.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 3409/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 68/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
