Decizia civilă nr. 3409/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3409/R/2011
Ședința din data de 04 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C.UL S. U. R. împotriva sentinței civile nr. 955 din 13 mai 2011, a T. Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. V. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul recurent prin cererea de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea constată cauză în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 955 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. V. M. în contradictoriu cu pârâtul C.UL S. U. R. și în consecință pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului echivalentul în lei la cursul BNR la data plății a sumei de 60.000
Euro, reprezentând drepturile salariale neachitate pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2010 și ianuarie 2011 și primă de instalare, cu dobânda legală calculată potrivit art. 3 din OG 9..
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că între părți, s-a încheiat contractul nr. 1/2010, prin care reclamantul în calitate de jucător s-a obligat să practice jocul de handbal pentru pârât, în perioada de valabilitate a contractului, respectiv (...)-(...), în schimbul unui salariu lunar de
5.000 Euro pentru perioada (...) - (...) și 120.000 Euro pentru perioada (...) - (...) astfel: 30.000 Euro avans de instalare plătibil la data de (...), 90.000 Euro - plăți eșalonate lunar pe perioada (...) - (...), plata acestora făcându-se în lei la cursul BNR din ziua plății. C. încheiat între părți este un contract individual de muncă, dispozițiile aplicabile raportului de muncă încheiat între părți completându-se cu dispozițiile cuprinse în Codul muncii. În acest sens se reține că potrivit art. 163 Codul muncii: „(1) Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";, iar potrivit art. 287 Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.";
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada octombrie, noiembrie, decembrie 2010 și ianuarie 2011, acțiunea este întemeiată și urmează a fi admisă. Pentru stabilirea cuantumului total al sumei datorate de pârât se au în vedere următoarele: pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2010 și ianuarie
2011, reclamantului i se cuvine cu titlu de salariu pentru fiecare lună suma de
5.000 Euro, respectiv total pe cele patru luni 20.000 Euro, la aceasta se adaugă 30.000 Euro prima de instalare scadentă la data de (...) neachitată, iar din diferența de 90.000 Euro ce se impunea a fi eșalonată pe lunile iunie 2010
- mai 2011, pentru fiecare lună revine suma de 7.500 Euro, ceea ce pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2010 și ianuarie 2011, ar însemna suma totală de 30.000 Euro. Întrucât suma rezultată din calcul depășește suma solicitată de reclamant, acțiunea urmează a fi admisă doar la nivelul solicitat de acesta.
Executarea cu întârziere a plății drepturilor salariale ori refuzul nejustificat de plată obligă angajatorul să plătească angajatului daune interese potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii. Dispozițiile privitoare la răspunderea angajatorului pentru prejudiciul cauzat în executarea cu întârziere a drepturilor salariale sunt în concordanță cu regula reglementată de art. 1088 din Codul civil, potrivit căreia pentru executarea cu întârziere a unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani, daunele-interese nu pot consta decât în dobânda legală dacă prin reguli speciale nu se dispune altfel. Dobânda legală pentru obligații bănești este reglementată de O. nr. 9., în sensul că părțile au posibilitatea în convenția lor să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea la plată.
Actul normativ reglementează prin dispozițiile art. 3 modul de stabilire a dobânzii legale în materie comercială, precum și în alte cazuri, în această de pe urmă ipoteză luându-se ca reper pentru determinarea cuantumului nivelul dobânzii de referință a B. N. a R. diminuat cu 20%, dispoziția fiind incidentă și în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.UL S. U. R. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței deoarece hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea disp. art.304 pct.3 C.proc.civ.
În motivarea recursului a arătat că instanța a soluționat cauza cu încălcarea competenței instanței întemeind pe dispozițiile C. muncii, pretențiile fiind încadrate în categoria salariilor, în această situație competența de soluționare revine Secției litigii de muncă a T. C. S., având în vedere că sediul
C.ui sportiv este în localitatea R. jud. C. S..
A doua critică constă în faptul că în situația în care instanța investită cu soluționarea cauzei s-a considerat competentă a soluționa litigiul trebuia să pună în vedere reclamantului, având în vedere natura civilă a pretențiilor atrasă de secția care a soluționat litigiul, să timbreze cererea de chemare în judecată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curteade A. reține următoarele:
Contrar celor invocate de recurent, C. nr. 01/(...) (fila 4dosar fond) încheiat între părți este un contract individual de muncă atipic, reglementat de normele care se referă la prestarea muncii de către sportivi, ca norme speciale și cele de drept comun al muncii, ca norme generale în condițiile art. 1 alin. (2) din Codul muncii.
Analizând contractul încheiat de pârâtul C. S. U. R. și reclamantul V. M.
G., Curtea constată că acesta conține elementele prevăzute în definiția legală a contractului individual de muncă din art. 10 din Codul muncii, respectiv prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator.
C. încheiat între părți este cu titlu oneros, pentru activitatea prestată pentru pârâtă, reclamanta primind conform art. 5 din contract indemnizație lunară, indemnizație de efort, indemnizație de contract și prime de joc și de obiectiv.
Pe lângă subordonarea economică, între cele două părți ale contractului este și o subordonare juridică, care distinge contractul individual de muncă de orice alt tip de contract civil, pârâtul având prerogative organizatorice, normative și disciplinare. Astfel, conform art. 4 alin. (2) din contract, reclamanta este obligată: să participe la toate manifestările organizate de club, să respecte Regulementul de ordine interioară și să fie la dispoziția clubului pentru diferite activități. Având prerogative organizatorice, clubul are și drept de control și de sancționare a jucătorului. De asemenea, în cadrul prerogativelor normative, pârâtul a emis Regulamentul de ordine interioară și statutul clubului, pe care reclamantul este obligată să le respecte conform art. 2 din contract.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că între părți s-a încheiat un contract individual de muncă, astfel încât conform art. 2 pct.1 lit.c) Cod procedură civilă raportat la art. 281 din Codul muncii, tribunalul era competent să judece cauza dedusă judecății având ca obiect pretenții în legătură cu executarea contractului, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Ca urmare a calificării contractului încheiat de părți ca fiind un contract de muncă, rezultă că și natura litigiului este similară, scutită de taxă de timbru, motivele recurentei apărând și sub acest aspect ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, reținând că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D ECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.UL S. U. R. împotriva sentinței civile numărul 955 din (...) a T. Maramureș pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
G.
A. B.
| ← Decizia civilă nr. 199/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 410/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
