Decizia civilă nr. 2220/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2220/R/2011
Ședința din 20 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : G.-L. T. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 379 din 22 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC R. R. T. S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC R. R. T. S., avocat R. C., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 iunie
2011, prin serviciul de registratură instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare transmisă prin fax.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând pe larg motivele expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei conform copiei chitanței depuse la dosar și cheltuieli ocazionate cu transportul la instanță conform bonurilor pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 379 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtei S. R. R. T. S. și, în consecință:
S-a constatat că în perioada (...)-(...) reclamantul a fost angajat al pârâtei pe postul de conducător auto, cu un program de lucru de 4 ore pe zi și un salariu de 525 lei brut.
S-a constatat că perioadă (...)-(...) în care reclamantul a prestat activitate pentru pârâtă constituie vechime în muncă.
A fost obligată pârâta să plătească pentru reclamant contribuția legală aferentă acestei perioade la constituirea fondului CAS.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare lunii noiembrie 2009, respectiv suma de 525 lei brut.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contractul individual de muncă este un contract consensual, simplul a- cord de voință al părților, neînsoțit de nici un fel de formă, fiind suficient pen- tru formarea valabilă a contractului.
Potrivit susținerilor reclamantului, raportul de muncă dintre părți s-a încheiat la data de (...).
Însă, așa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia, până la data de (...) a fost angajatul societății SC Design Proiect Construct S. Reșița în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM C. S.
Apoi, conform contractului individual de muncă opus de pârâtă reclaman. care nu și-a tăgăduit semnătura, raportul de muncă dintre părți s-a născut la data de (...) pe durată nedeterminată, reclamantul fiind angajat pe postul de conducător auto, cu un program de lucru de 4 ore pe zi și un salariu de 525 lei brut.
În ce privește adeverința nr. 4 din (...) de care se prevalează recla- mantul, instanța constată că aceasta nu se coroborează cu alte mijloace de probă, iar din adresa 292/2011 a P. C. reiese că reclamantul nici măcar nu a utilizat acea adeverință în scopul pentru care pretinde că i-a fost eliberată.
Referitor la declarația depusă de reclamant la dosar și „. de vicepri- marul P. C., instanța constată că nu are nici o forță probantă, în condițiile în care nu are dată certă și din conținutul ei rezultă că a fost întocmită pro causa.
Față de cele arătate instanța a constatat că reclamantul nu a probat existența între părți a unui raport de muncă anterior celui dovedit prin contractul individual de muncă, născut la data de (...) și încetat, conform susți- nerilor ambelor părți, la data de (...) și, în consecință, a admis în parte cererea și, în temeiul art. 16 al. 3 C. muncii a recunoscut perioada în care reclamantul a prestat activitate pentru pârâtă : (...)-(...) ca vechime în muncă.
Conform art. 22² din Legea nr. 19/2000 în vigoare la momentul desfășurării raportului de muncă dintre părți, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații persoane care își desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă și de angajatorii acestora se face lunar de către angajatori.
În speță, pârâta nu a dovedit plata, în calitate de angajator, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și ca urmare, în temeiul dispozițiilor legale evocate, a obligat-o pe pârâtă să plătească pentru reclamant contribuțiile legale aferente perioadei (...)-(...) la constituirea fon- durilor CAS.
Art. 163 C. muncii stabilește că plata salariului se dovedește prin sem- narea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către cel îndreptățit, sarcina probei revenindu-i, conform art. 287 C. muncii, angajatorului, obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta nu a făcut dovada achitării salariilor restante către reclamant, însă având în vedere că raportul de muncă a fost dovedit doar pe perioada (...)-(...), iar reclamantul a solicitat salarii pe octombrie și noiembrie
2009, instanța, în temeiul art. 154 alin. 2 și 161 alin. 4 din C. muncii și a principiului disponibilității, a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat- o pe pârâtă să-i plătească acestuia drepturile salariale corespunzătoare lunii noiembrie 2009, respectiv suma de 525 lei brut. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. V. solicitând casarea sentinței atacate cu trimiterea spre rejudecare, considerând că nu s-a soluționat fondul cauzei.
În motivare, reclamantul consideră că starea de fapt reținută de către instanța de judecată este eronată și nu a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză.
Mai arată că a semnat contractul individual de muncă, a prestat munca în favoarea angajatorului anterior acestei date, încă din anul 2007, respectiv încă din luna noiembrie 2007.
La data semnării contractului individual de muncă, angajatorul nu a trecut nici o dată în el, aceasta completându-o ulterior, în momentul acționării acestuia în judecată.
Mai mult decât atât, nu a semnat un stat de plată pe perioada muncii depuse la societatea pârâtă, astfel cum prevede art.163 alin.1 C. muncii, angajatorul nerespectându-și obligația de a întocmi lunar și de a păstra în arhiva personală și în registrele personale evidența plății salariului și a celorlalte contribuții, așa cum prevede art.163 alin.2 C. muncii.
Registrul general de evidență al salariaților, potrivit art.34 alin.1 și 2 C. muncii se va înregistra în prealabil la autoritate publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se afla domiciliul, respectiv sediul angajatorului, data de la care devine document oficial, ceea ce angajatorul nu a făcut.
Pentru a dovedi cele mai sus expuse, și mai ales având în vedere prevederile art.16 din C. muncii, în acțiunea introductivă a indicat numele unui martor - respectiv T. G. dom. în R. nr.22 și a mai solicitat încuviințarea audierii a încă unui martor. P. instanță i-a îngrădit dreptul la apărare și a pronunțat o hotărâre fără să-i încuviințeze audierea martorilor pentru a dovedi cu exactitate împrejurarea de fapt ale derulării activității la societatea pârâtă.
Cu toate că a depus la dosar copie de pe carnetul de muncă din care reiese că angajatorul nu a făcut nici o mențiune în el pe toată această perioadă și a mai depus o adeverință ce i-a fost eliberată chiar de către angajator pentru a fi depusă la P. în vederea obținerii ajutorului pentru încălzit (neavând nici o relevanță dacă aceasta a fost sau nu folosită, dacă s-a obținut sau nu ajutorul
- aceste chestiuni nefăcând obiect prezentei cauze), nu au fost luate în considerare tocmai în acest sens ar fi fost utilă și concludentă administrarea probei cu martori.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondat arecursului declarat în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, contractul individual de muncă este un contract consensual conform art. 16 din C. muncii (în forma anterioară modificării prin art. I pct. 2 din Legea 40/2011).
Potrivit susținerilor reclamantului, raportul de muncă dintre părți s-a încheiat la data de (...), iar faptul că până la data de (...) acesta a fost angajatul unei alte societăți comerciale, nu este de natură a infirma aceste susțineri în condițiile în care cumulul de funcții este permis de C. muncii (art. 35 din codul muncii).
În mod eronat a reținut instanța de fond că adeverința emisă de intimată recurentului nu reprezintă un început de dovadă scrisă conform art. 1197 alin. (2) cod civil (fila 7 dosar fond). Astfel, conform dispozițiilor legale menționate anterior, pentru a exista un început de dovadă scrisă este suficient să existe o scriere, indiferent de forma și de motivul pentru care a fost făcută, fiind fără relevanță că înscrisul nu a fost folosit pentru scopul în care a fost emis. Deasemenea, Curtea reține că și celelalte condiții prevăzute cumulativ de art. 1197 alin. (2) Cod civil sunt îndeplinite, respectiv adeverința a fost emisă de recurentă (partea căreia îi este opusă) și atestă faptul că la data de (...) recurentul era angajatul SC R. R. T. S.. Deși din copia registrului de adeverințe de salarizare rezultă că Adeverința nr. 4/(...) ar fi fost emisă în data de (...), Curtea remarcă că există diferență între salariul brut lunar menționat în adeverință, respectiv 700 lei și salariul brut lunar din Contractul individual de muncă de care se prevalează intimata, respectiv 525 lei, deși conform acestui contract data începerii activității este (...) .
În plus, acest contract individual de muncă (filele 20-21 dosar fond) nu a fost înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, așa cum prevedea art. 1 din Legea 130/1999, nu a fost menționat în carnetul de muncă al recurentului, care susține că la data încheierii contractului individual de muncă nu s-a menționat data începerii activității sale la intimată. În cauză nu s-a făcut dovada menționării acestui contract de muncă în registrul general de evidență a salariaților intimatei.
Este adevărat că Adeverința nr. 4/(...) nu se coroborează cu alte mijloace de probă, dar acest aspect nu poate să îi fie imputat recurentului care a propus chiar prin cererea de chemare în judecată audierea a doi martori (indicând numele și adresa unuia dintre aceștia), însă instanța de fond a respins în mod greșit administrarea acestei probe.
Pentru aceste considerente, se apreciază că tribunalul nu a soluționat fondului cauzei cu care a fost investit, impunându-se administrarea probei testimoniale (care nu se poate administra în recurs conform art. 305 Cod procedură civilă) și a altor probe pentru a se dovedi dacă au existat raporturi de muncă între părți în perioada (...) - (...).
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile numărul 379 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi casată în parte și, în consecință, se va trimite spre rejudecare primei instanțe cererile de constatare a existenței raporturilor de muncă dintre părți în perioada (...) - (...), de obligare a pârâtei la plata contribuției legale aferente acestei perioade la constituirea fondului CAS și de recunoaștere a acestei perioade ca vechime în muncă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței de fond, respectiv capetele de cerere care au fost admise de prima instanță.
În rejudecare, tribunalul urmează să audieze martorii propuși de reclamant, să solicite pârâtei copia registrului general de evidență a salariaților
și să administreze orice alte probe de natură a dovedi raporturile dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile numărul 379 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în parte și, în consecință, trimite spre rejudecare primei instanțe cererile de constatare a existenței raporturilor de muncă dintre părți în perioada (...) - (...), de obligare a pârâtei la plata contribuției legale aferente acestei perioade la constituirea fondului CAS și de recunoaștere a acestei perioade ca vechime în muncă.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. G.-L. T.
G., C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B.G.
| ← Decizia civilă nr. 3988/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3014/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
