Decizia civilă nr. 2253/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 2253/R/2011
Ședința publică din data de 22 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
M. C.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 1018 din 14 februarie 2011, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați F. N. F. M. C.
B., M. A. G., I. S., S. C., R. M., Ș. M., I. M. M., B. R. M., M. M., O. D. M. și T. P., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 iunie
2011, prin fax, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită comunicarea unui exemplar din întâmpinarea formulată de reprezentanta reclamanților.
Instanța, constatând că la dosarul cauzei nu s-a depus nici o întâmpinare, respinge cererea formulată.
Având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1018 din 14 februarie .2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), s-a respins excepția perimării, excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. M. C., excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții M. A. G., I. S., S. C.,
R. M., Ș. M., I. M. M., B. R. M., M. M., O. D. M., T. P. prin F. N. F. M. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți a următoarelor drepturi bănești ce reprezintă valori brute și care vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective: 330 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul 2006; 307 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul 2007 și 500 lei reprezentând ajutor material aferent Zilei F., pentru anul 2008.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în ceea ce privește excepția perimării acțiunii, că la data de (...) instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 155(1) din Codul de P. C., iar cererea de repunere pe rol a fost formulată în data de (...), termenul de un an, prevăzut de art. 248 C. calculat conform art. 101 alin. 3 Cod P. C. nefiind depășit.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta s-a reținut că în condițiile în care art. 28 alin. 2 din Legea nr.
5. a sindicatelor prevede că „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor";, iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii (...) a fost respinsă pentru că obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, disp. art. 283 alin. 1 lit. c din
Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2006 și 2007-
2008 comisiile mixte patronat-sindicat au ca atribuții analiza sesizărilor sindicatului în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, și stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea acestor obligații. Sesizarea acestor comisii precum și hotărârile pronunțate nu pot aduce atingere competenței instanței de judecată, fapt prevăzut și în art. 109 din contractele de muncă menționate anterior și prelungite prin acte adiționale. În conformitate cu prevederile Capitolului X al C.ui colectiv de munca, părțile au stabilit constituirea unei comisii mixte patronat -sindicate cu atribuții de constatare si analiza a încălcărilor prevederilor contractului.
Prin aceste prevederi (art. 109 Contract colectiv de munca) părțile au stabilit o eventuală modalitate alternativă de soluționare a litigiilor rezultând din încălcarea prevederilor C.ui colectiv de munca fără a aduce „atingere competentei instanței de drept comun";. Reiese astfel ca aceste comisii mixte urmăresc, în principal, propunerea cercetării celor vinovați, urmând ca, pentru obținerea unei hotărâri de respectare a prevederilor contractului, instanța de dreptul muncii să aibă plenitudine de competenta.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că membrii de sindicat sunt angajați ai pârâtei.
De la intrarea în vigoare a contractului individual de muncă, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau să beneficieze de ajutor pentru Z. F., în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, respectiv 330 lei (cuantum ce rezulta din anexa la contractul colectiv de munca).
Pentru anul 2007 s-a acordat un ajutor material în sumă fixă de 100 lei pentru fiecare salariat, deși potrivit anexei 1 la contract colectiv de muncă 2007-
2008 suma ce trebuia acordată era de 407 lei.
In ceea ce privește pretențiile aferente anului 2008, instanța a constatat că suma ce trebuia acordată cu titlu de ajutor pentru ziua feroviarului era de 500 lei, conform actului adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr.
2093/2008 la D. de M. si P. S. B.
Art.244 Codul muncii prevede că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele pot fi modificate în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Pârâtele nu au făcut dovada modificării CCM la nivel de unitate prin acordul parților, în sensul neacordării ajutorului material de Z. F. pentru anii
2005 si 2006 sau a diminuării acestui ajutor la 100 lei brut pentru anul 2007.
Este adevărat că potrivit actelor normative invocate în recurs pârâta trebuia să se încadreze într-un anumit fond de salarii, însă pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea C.
Prevederile art.64 alin.2 din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. F. se va acorda salariaților un ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare";.
Din redactarea textului rezultă faptul că acordarea acestui ajutor material nu este condiționata de criteriile financiare ale Companiei sau performantelor economice ale acesteia. Redactarea textului nu folosește sintagma „poate"; acorda ajutorul material salariaților. Redactarea textului convenit de ambele părti folosește sintagma „se va acorda";, ceea ce arata caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale C.
Acest ajutor material trebuia acordat de Z. F.
În consecință, instanța a apreciat că dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2007 -2008, nu pot exonera angajatorul de obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M.
SA solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 aliun.1 lit.c din C.muncii, asimilând plata unor ajutoare bănești, prima de Z. feroviarului, ca fiind de natură salarială.
Învederează că cererea este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în CCM aplicabile în perioada 2006 - 2008 (art. 67 din CCM pe anii
2005-2006, respectiv art. 64 din CCM pe anii 2007-2008), ori, în acest caz, este clar că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, care prevăd un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Faptul că statutul premieri de Z. F. este acela de ajutor financiar, fiind o libertate a S. C. M. SA în raport cu angajații săi și are caracter de plată aleatorie în condițiile financiar-economice stabilite de C. de A. al societății, rezultă chiar din faptul că acest ajutor este inclus în capitolul din CCM referitor la protecția salariatului (capitolul VI - Protecția salariaților) și nu la salarizare (capitolul II - S.ul de salarizare).
Astfel, art. 64 din CCM aplicabile pe anii 2006 - 2008 , care face referire la aceste ajutoare prevede că : în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii. salariații vor mai beneficia de următoarele ... "
Deci, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații C. M. pot beneficia și de un ajutor financiar numit premiere pentru « Z. F.», iar acordarea acestora se stabilește de C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor și sunt condiționate de conduita salariaților în anul respectiv.
Menționează că termenul de premiere, așa cum se regăsește în art. 64 din
CCM face referire la o acțiune ce nu are caracter obligatoriu. Această premiere/ajutor nu are caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul C. M..
Ajutorul material de Z. feroviarului, așa cum este el stipulat în CCM aplicabile, nu reprezintă un adaos la salariu, cu atât mai puțin un spor.
Dimpotrivă, din redactarea textului din contractele colective de muncă rezultă că aceste ajutoare materiale, nu pot fi asimilate unor drepturi de natură salarială, iar simpla cuantificare prin raportare cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, nu îi poate conferi natura juridică a unui drept salarial.
În acest sens, raportând la teza finală a prevederilor art. 283 alin.1 lit. e
Codul Muncii, apreciază că dreptul la acțiune al reclamanților este stins prin prescripție.
Referitor la respingerea de către instanța de fond, a excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale arată următoarele:
Art. 1 alin. 1 din Legea sindicatelor nr. 5. stabilește că sindicatele în sensul de organizații sindicale sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute de legislația muncii, promovând interesele membrilor săi.
Conform art. 28 din Legea nr.5. organizația sindicală acționează în numele membrilor săi apărând drepturile acestora ce decurg din legislația muncii.
Analizând această prevedere legală constată că îndrituirea de a intenta acțiuni judiciare, de a reprezenta membrii de sindicat aparține numai organizațiilor de sindicat legal constituite din care fac parte respectivele persoane.
Altfel spus, doar sindicatul, ca grup de persoane, poate avea o legitimare procesuală activă extraordinară, așa cum este aceasta dată expres de lege.
Or, instanța de fond invocând doar dispozițiile art. 28 din Legea nr. 5. nu are în vedere faptul că în prezenta cauză reclamanții sunt reprezentați în fața instanței de către F. N. F. M. C. - F.
Analizând calitatea de reprezentant a organizației sindicale, instanța poate aprecia că atât norma specială (art. 28 din Legea nr. 5.), cât și codul de procedură civilă în art. 67 și următoarele, au în vedere pe titularii drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislația muncii, ceea ce presupune că întotdeauna, indiferent că dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau este convențional, reclamant și titular al drepturilor procesuale și al drepturilor deduse judecății este cel reprezentat, ori nu persoana reprezentantului.
Cu privire la speța de față, potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 5., doar sindicatul și nu federația poate reprezenta în justiție pe membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatorii lor.
Or, în prezenta cauză, acțiunea introductivă a fost formulată de F. N. F. M.
C., aceasta neputând să aibă calitatea de reprezentant al salariaților în fața instanței.
Mai arată că instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa procedurii prealabile deși a reținut că părțile au stabilit o eventuală modalitate alternativă de soluționare a litigiilor rezultând din încălcarea prevederilor C.
Învederează că potrivit art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, dar și art. 7 alin.2 din legea 130/1996, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Astfel, la nivelul S. C. M. SA și al sucursalelor sale, sunt constituite în conformitate cu prevederile CCM aplicabile pe anii 2007-2009 cap. X, «Comisiile mixte patronat-sindicate», comisii compuse din reprezentanți pentru fiecare parte. Comisiile astfel constituite au atribuții de a analiza sesizările sindicatelor. în legătură cu executarea contractului colectiv de munca și a contractelor individuale de muncă.
Ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncă, ca urmare a încălcării prevederilor sau a neîndeplinirii obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă, va fi sesizată comisia mixtă patronat - sindicate, care va constata cele sesizate de salariați sau organizațiile sindicale și își va exercita atribuțiile pentru rezolvarea diferendelor ori a problemelor ridicate, la nivelul întregii societăți.
Obligația sesizării inițiale a acestor comisii este prevăzută și de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006/2008, valabil până în anul 2010, care prevede că "în situațiile în care apar divergente in legătură cu executarea prevederilor contractelor colective, unitățile și organizațiile sindicale vor încerca soluționarea acestora mai întâi în comisiile mixte patronat-sindicate la nivel de unitate, iar pentru rezolvarea problemelor rămase in divergență, partea interesată va avea dreptul de a se adresa comisiei mixte patronat-sindicate la nivel de grup de unități feroviare sau comisiei paritare la nivel de ramura.
Reclamanții, prin reprezentantul lor nu au uzat de procedura prealabilă stabilită de CCM-urile aplicabile, nu a sesizat comisia patronat-sindicat, astfel că cererea a fost prematur introdusă.
Mai arată că părțile au stabilit, prin C. C. de M. drepturi și obligații condiționate sau necondiționate de alte dispoziții.
Ajutoarele materiale prevăzut de art. 64, alin. 2 din C. Colectiv de M., potrivit căruia "pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, sunt condiționate de conduita reclamanților, dar și de existenta unei hotărâri a C.ui de A., care este necesară și obligatorie pentru acordarea acestora.
Așadar, acordarea ajutoarelor pretinse prin acțiune nu se face în mod direct și imediat ci cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, mai sus arătate, cu analiza și aprobarea C.ui de A. al societății.
Deci, aceste ajutoare urma să se acorde, doar în baza unei hotărâri a C.ui de A., în cazul în care situația financiara a societății permitea acest lucru.
Ca exemplu, pentru anul 2007, salariații au beneficiat de un ajutor material acordat cu ocazia Zilei F., în cuantum de 100 lei brut/salariat, prima aprobată în CA al C. M. SA prin H. nr. 4/(...).
Menționează că această hotărâre a fost aprobată de către C. de A. al C. M.
SA în urma unei ședințe statutare, la care au participat și 3 membrii ai organizațiilor sindicale, fără a se preciza ca această sumă este o plată parțială.
Acordarea acestor ajutoare materiale nu este obligatorie, dovada fiind neincluderea lor ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă. Ele pot fi acordate numai în anumite condiții negociate de părți.
Prin acordul părților, în contractul colectiv de muncă s-a instituit un mecanism prin care să se poată acorda o sumă de bani cu ocazia Zilei F.
Pentru ca aceste sume de bani să poată fi acordate trebuiau să fie parcurse o serie de etape. O. deciziei C.ui de A., decizie care se ia cu consultarea reprezentanților sindicatelor, vizează tocmai constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative pentru a se putea acorda o recompensă materială.
Cât privește anul 2008, datorită situației financiare dificile pe care a traversat-o C. M. SA, înregistrând o scădere masivă și progresivă a prestațiilor de transport, pentru echilibrarea situației economice a societății și a încadrării în limitele stabilite de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern, subscrisa nu a hotărât acordarea premierei în C. de A., fiind interesată în susținerea salariilor angajaților săi și evitarea concedierilor colective.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Criticile formulate de către recurentă privesc în primul rând modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, referitor la care Curtea reține că pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colective de muncă încheiate la nivel de unitate.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „., sens în care s-a susținut de către pârâtă că nu au natură salarială, însă din caracterul periodic al acordării acestora, și anume anual de „. F., reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată a fost obligat pârâta.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică
și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art. 166 alin. 1 și art. 283 lit. c Codul Muncii, motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni „în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Astfel, legiuitorul la art. 166 alin. 1 Codul muncii a statuat că, „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.
Întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani aferente anilor 2006, 2007 și 2008, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă
și a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C.muncii, prin urmare Curtea apreciază că nu poate fi acceptată susținerea recurentei, în sensul că pretențiile sunt prescrise prin aplicarea unui termen de prescripție de 6 luni.
În cea ce privește motivul de recurs vizând modul de soluționare a excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale, Curtea reține că critica recurentei este nefondat prin prisma dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr.5., conform cărora: „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celui în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată";.
Prin urmare, norma citată prezumă acordul membrilor de sindicat la formularea acțiunii, nefiind necesară exprimarea acordului expres decât pentru renunțarea sau opoziția la judecată.
De altfel, sub aspect faptic, critica este infirmată de depunerea la fond a tabelului nominal cu membrii reclamantului care sunt de acord cu reprezentarea, semnând în acest sens (f. 41 și urm. ), ceea ce lipsește și de temei motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, sesizarea comisiei patronat - sindicat anterior introducerii cererii de chemare in judecată nefiind o condiție obligatorie a cărei încălcare să atragă inadmisibilitatea sau prematuritatea cererii, ci o procedură facultativă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în mod corect acțiunea a fost soluționată de instanța de fond, criticile recurentului sub acest aspect fiind nefondate.
Astfel, prin cuprinsul art. 67 din C. colectiv de muncă la de unitate pe anii
2. înregistrat sub nr. 6111/(...), și prelungit succesiv prin acte adiționale, s-a stabilit că „în afară de ajutoarele la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: (…) pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare"; .
În același sens prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate anii 2007/2008 înregistrat sub nr. 1632/(...), la art. 67 s-a stabilit faptul că: „în afară de ajutoarele la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia dinfondurile angajatorului de următoarele: (…) pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fii stabilit de consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare";.
O interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei prime.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care singură și-a asumat-o prin semnarea contractului colectiv de muncă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8, 9 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 1018 din 14 februarie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S . C. B. I.-R. M. C. M.
Red.S.C.B. Dact.Sz.M./2 ex. (...)
Jud.fond.P. A.R.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 5248/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2930/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
