Decizia civilă nr. 5248/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5248/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. S. D. Î. S. în numele membrilor de sindicat A. D., A. I., O. I., M. C., C. E., B. C., H. V., K. I., S. E., B. M., S. I., B. K., C. G., O. N., B. T., B. R., S. I., K. Z. Z., D. I., M. S., K. Z., S. F., S. F., H. Z., T. G., B. I., B. A., B. C., C. V., S. I., M. A., G. E., B. B., A. Z., E. E., V. M., M. H., B. T., K. E., R. C., B. E. R., S. E., S. I., B. T., B. M. D., P. C., P. P. V., S. A., S. C. I., V. A., C. ANA, U. Z., R. M., B. C., B. S., B. E. P., B. E., G. I., L. A., P. T., S. C., V. E., B. M., F. M., G. L., P. M. V., T. L., C. V., D. L., Ș. A., V. F., B. A., G. M., O. M. M., S. M. R., K. E., C. A., V. M., Z. M., P. I., C. L., Ș. F., C. M., B. E. I., B. E., H. ANA, E. A., B. C., H. I., S. I., M. L., B. E., N. J., B. E., A. E., V. E., K. C., S. B., A. L., B. M., B. E., B. E., B. Z., V. Z., Ș. D., V. M., B. S., B. P., S. L., B. G., F. M., V. A., S. A., D. F., precum și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN D. S., împotriva sentinței civile nr. 3694 din 6 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții G. Ș. „. G. C., C. LOCAL C., P. C. C.-I. P., I. Ș. AL J. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 decembrie 2011 pârâtul-intimat G. Ș. „. G. C., a răspuns adresei instanței, comunicând că planificarea plecării în concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 s-a făcut conform reglementărilor în vigoare, data începerii concediului de odihnă de către fiecare cadru didactic în parte este 14 iunie
2010, iar personalul didactic auxiliar și nedidactic, în funcție de cererea formulată a plecat în concediu de odihnă în luna iulie sau august. Se arată de asemenea că acordarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-
2010 s-a făcut pe baza aprobării de către C. de A. pentru cadrele didacticedin unitate și pe baza cererii individuale formulate de către fiecare cadru didactic auxiliar și nedidactic parte în litigiu. De asemenea se comunică faptul că modalitatea de calcul și de plată a indemnizației de concediu aferentă concediului de odihnă pentru anul școlar 2009-2010 pentru fiecare cadru didactic, cadru didactic auxiliar și nedidactic parte în litigiu s-a făcut în sensul aplicării diminuării cu 25% reglementat prin art. 1 din L. nr. 1., începând cu data de 1 iulie 2010.
Se constată că prin memoriile de recurs și prin întâmpinările depuse la dosar, părțile au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 894/84 din (...) la Tribunalul Sălaj, L. S. D. Î. S. , în numele membrilor de sindicat: 1. A. D., A. I., O. I., M. C., C. E., B. C., H. V., K. I., S. E., B. M., S. I., B. K., C. G., O. N., B. T., B. R., S. I., K. Z. Z., D. I., M. S., K. Z., S. F., S. F., H. Z., T. G., B. I., B. A., B. C., C. V., S. I., M. A., G. E., B. B., A. Z., E. E., V. M., M. H., B. T., K. E., R. C., B. E. R., S. E., S. I., B. T., B. M. D., P. C., P. P. V., S. A., S. C. I., V. A., C. ANA, U. Z., R. M., B. C., B. S., B. E. P., B. E., G. I., L. A., P. T., S. C., V. E., B. M., F. M., G. L., P. M. V., T. L., C. V., D. L., Ș. A., V. F., B. A., G. M., O. M. M., S. M. R., K. E., C. A., V. M., Z. M., P. I., C. L., Ș. F., C. M., B. E. I., B. E., H. ANA, E. A., B. C., H. I., S. I., M. L., B. E., N. J., B. E., A. E., V. E., K. C., S. B., A. L., B. M., B. E., B. E., B. Z., V. Z., Ș. D., V. M., B. S., B. P., S. L., B. G., F. M., V. A., S. A., D. F., în calitate de angajați ai G. Ș. ".-G. C., i-a chemat în judecată pe pârâții G. Ș. C.-G. C., C. LOCAL AL C. C., P. C. C., I. Ș. AL J. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună calcularea indemnizațiilor de concedii aferente anului școlar 2009-2010 în cuantum integral fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu; plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010; obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor arătate.
Prin sentința civilă nr. 3694 din 6 iunie 2011 a T.ui S., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. invocată de pârât.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui Ș. Județean
S. invocată de acest pârât și în consecință, s-a respins acțiunea formulată împotriva acestuia.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. D. A. I., O. I., M.
C., C. E., B. C., H. V., K. I., S. E., B. M., S. I., B. K., C. G., O. N., B. T., B. R., S. I., K. Z. Z., D. I., M. S., K. Z., S. F., S. F., H. Z., T. G., B. I., B. A., B. C., C. V., S. I., M. A., G. E., B. B., A. Z., E. E., V. M., M. H., B. T., K. E., R. C., B. E. R., S. E., S. I., B. T., B. M. D., P. C., P. P. V., S. A., S. C. I., V. A., C. Ana, U. Z., R. M., B. C., B. S., B. E. P., B. E., G. I., L. A., P. T., S. C., V. E., B. M., F. M., G. L., P. M. V., T. L., C. V., D. L., Ș. A., V. F., B. A., G. M., O. M. M., S. M. R., K. E., C. A., V. M., Z. M., P. I., C. L., Ș. F., C. M., B. E. I., B. E., H. Ana, E.
A., B. C., H. I., S. I., M. L., B. E., N. J., B. E., A. E., V. E., K. C., S. B., A. L., B. M., B. E., B. E., B. Z., V. Z., Ș. D., V. M., B. S., B. P., S. L., B. G., F. M., V. A., S. A., D. F. prin reprezentatul lor L. S. din Î. S.,în contradictoriu cu pârâții G. Ș. C.-G. C., C. Local al C. C., P. C. C., I. P. C. și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a fost obligat pârâtul de rândul 1 să calculeze și să achite reclamanților diferențele dintre indemnizația de concediu cuvenită pentru anul școlar 2009-2010 fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de art.1 alin. (1) din L. nr. 1. și indemnizația de concediu efectiv încasată pentru zilele de concediu de odihnă efectuate înaintea datei de 3 iulie 2010.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților de acordare a acelorași dispoziții pentru zilele de concediu de odihnă efectuate după data de 3 iulie
2010, inclusiv.
Au fost obligați pârâții de rândul 2-4 să asigure fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 186 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, deoarece coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, a legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 din HG nr. 208/2005. Acest pârât a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțările publice, în temeiul căreia exercită funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare, ceea ce îi conferă legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză.
I. Ș. Județean S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, față de dispozițiile HG nr. 5., întrucât nu are nicio atribuție legală sub aspectul plății drepturilor salariale reclamanților.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați ai I.ui Ș. ". G. C., în calitate de personal didactic, didactic auxiliar, și nedidactic, aspect ce rezultă din adeverințele și contractele individuale de muncă.
Aceștia și-au efectuat concediile de odihnă aferente anului 2010, în lunile iunie, iulie și august, iar cuantumul indemnizației a fost redus cu 25%
Dispozițiile legale ce reglementează indemnizația de concediu de odihnă, au fost cuprinse în art. 145 alin. (1) - (3) Codul muncii, în art. 103 lit. a) și art. 146 din L. nr. 128/1997, în art. 7 alin. (1) din HG nr. 250/1992 și Ordinul nr. 3251/1998.
Însă, conform art. 1 din L. nr. 1., cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1., se diminuează cu 25%.
Acest temei legal este incident și în cazul indemnizațiilor pentru concediile de odihnă cuvenite cadrelor didactice pentru efectuarea concediilor de odihnă începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 1., 3 iulie 2010.
Faptul că plata indemnizației pentru concediul de odihnă se efectuează de regulă cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, nu are relevanță, deoarece și dacă aceste drepturi ar fi fost achitate în proporțiede 1., plătitorul ar fi avut la îndemână acțiune civilă pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit.
Aplicarea prevederilor Legii nr. 1. pentru concediile de odihnă efectuate în perioada 3 iulie-31 august 2010, este legală și nu încalcă principiul neretroactivității.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanta L. S. din Î. S.
și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
1.) În recursul declarat de reclamanta L. S. din
Î. S., în numele membrilor săi de sindicat angajați la G. Ș. ". G. C., s-a solicitat admiterea recursului împotriva sentinței tribunalului care să fie modificată în parte, în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamanților și în consecință, obligarea intimaților la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1. plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010; obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata acestor sume și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanților, s-a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că I. Ș. Județean S. nu are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 11 alin. (5) din L. nr. 128/1997 și ale art. 142 din L. nr. 84/1995, inspectoratul având calitate de angajator și atribuții de urmărire a modului în care se efectuează plata salariilor cadrelor didactice. În acest sens sunt și dispozițiile art. 95 din L. nr. 1/2011.
Pe fondul cauzei, reclamanții au susținut că în temeiul art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997, art. 145 din Codul muncii și C. colectiv de muncă la nivel de ramură a învățământului nr. 596/(...), beneficiau de indemnizația de concediu de odihnă diminuată, care trebuia achitată cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă.
În mod greșit prima instanță a considerat că în speță sunt aplicabile Ordinul nr. 3251/1998 și art. 7 alin. (1) și (2) din HG nr. 250/1992, deoarece sunt în contradicție cu dispozițiile art. 145 din Codul muncii și cu cele din C. colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 269/2007, care prevăd obligativitatea plății indemnizației de concediu cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Or pârâții au înțeles să ignore prevederile legale și contractuale incidente în cauză și au amânat în mod nejustificat plata indemnizației după momentul începerii efective a perioadei de concediu.
Deși data plecării în concediul de odihnă a fost anterioară datei de 3 iulie 2010, plata indemnizației de concediu s-a făcut ulterior începerii efectuării concediului cu nerespectarea termenului de cel puțin 10 zile anterioare plecării în concediu.
Dreptul reclamanților de a obține plata indemnizației de concediu s-a născut cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu și înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 1., care nu exista nici din punct de vedere tehnic cu 10 zile înainte de plecările în concediu.
Nici art. 1 și nici art. 2 din L. nr. 1. nu cuprind prevederi referitoare la concediul de odihnă sau la cuantumul acestora, reglementat de art. 103 din
L. nr. 128/1997.
Indemnizația de concediu de odihnă nu poate fi asimilată unui drept salarial așa cum este prevăzut de art. 154 și 155 din Codul muncii.
În concluzie, L. nr. 1. nu prevede diminuarea indemnizației de concediu și nu poate să producă efecte juridice fără de acest drept al reclamanților.
Prin soluția pronunțată de prima instanță, au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., întrucât noțiunea de ". îmbracă în situația de față natura unui drept patrimonial.
Dreptul la indemnizația pentru concediul de odihnă al salariaților este afectat în mod grav de L. nr. 1. privind diminuarea cu 25 % a veniturilor.
Întrucât dreptul la această indemnizație a salariaților constituie un "drept de proprietate "; în sensul C.i și a protocoalelor adiționale, reducerea acestuia echivalează cu o expropriere.
Mai mult, a fost încălcată și "speranța legitimă"; a reclamanților, întrucât dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă devine iluzoriu.
Privarea de proprietate impune statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar; L. nr. 1. nu le oferă reclamanților posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de liberate.
Reducerea indemnizației cu 25% și imposibilitatea recuperării acestor sume, a dus la ruperea în defavoarea reclamanților a justului echilibru ce trebuie păstrat între proporția proprietății și interesului general.
2.)În recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului S., s-a solicitat desființarea sentinței tribunalului ca netemeinică și nelegală, în sensul admiterii excepției lipsei calității lui procesuale pasive, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece potrivit Constituției, L. bugetului de stat se aprobă de Parlamentul României, unica autoritate ce are această atribuție, ignorând dispozițiile HG nr. 5., ale art. 3 alin. (1) pct. 6 din HG nr. 34/2009
și ale art. 19-35 din L. finanțelor publice nr. 500/2002.
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de angajator al reclamanților și nici de ordonator de credite, deoarece potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001, din anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
D. coroborarea dispozițiilor art. 19 lit. g) și k) din L. nr. 500/2002, rezultă că responsabilitatea M. F. P. privește faza de proiect bugetar.
Calitate procesuală pasivă în cauză are C. local C..
Întrucât nu are calitate procesuală pasivă, recurentul a solicitat în baza art. 274 C.pr.civ. să fie exonerat de obligația plății cheltuielilor de judecată.
Intimatul I. Ș. Județean S. prin întâmpinare depusă la dosar f. 21, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1.) În ceea ce privește recursul reclamanților, curtea constată că în mod corect s-a admis acțiunea lor doar în parte, în sensul că pentru perioadele de concediu de odihnă efectuate până la data de 3 iulie 2010 indemnizațiile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010 li se cuvin nediminuate, iar pentru perioadele de concediu de odihnă efectuate începând cu data de 3 iulie 2010, indemnizațiile de concediu de odihnă li se diminuează cu 25%.
Această soluție legală își are fundamental juridic în dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., cuantumul brut al salariilor, soldelor, indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009 și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1., se diminuează cu 25%.
Contrar susținerilor reclamanților-recurenți, indemnizațiilor de concediu de odihnă cuvenite cadrelor didactice pentru anul școlar 2009-
2010, li se aplică dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., în sensul că pentru zilele de concediu de odihnă efectuate începând cu data de 3 iulie 2010, indemnizațiile de concediu de odihnă li se diminuează cu 25%.
În acest sens s-a pronunțat și Completul competent să judece recursul în temeiul legii din cadrul Înaltei Curți de C. și Justiție prin decizia nr. 20 din
17 octombrie 2011, stabilind că dispozițiile art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art. 150 (fost 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar
2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 148/2010, respectiv 3 iulie
2010";.
Potrivit art. 3307 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ". dată problemelor de drept judecate este obligatoriu pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R. Partea I";.
Cum această dispoziție a fost publicată în Monitorul Oficial al R. Partea
I din data de 21 noiembrie 2011, ea este obligatorie pentru instanță, care nu o poate ignora sau încălca, întrucât ar fi pasibilă de sancțiuni disciplinare.
Toate referirile reclamanților-recurenți la dispozițiile art. 7 alin. (1) din
HG nr. 230/1992, art. 11 alin. (5), 103 lit. a) din L. nr. 128/1997, art. 142 din L. nr. 84/1995, art. 95 și 269 din L. nr. 1/2011, art. 145, art. 154 și art. 155 din Codul muncii, precum și la C. colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 569/2007, trebuie înțelese din perspectiva art. 1 din L. nr. 1., care sunt incidente în cauză.
Raportat la prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., inclusiv C. Buchen contra Cehiei, reclamanții nu au avut un ". sau cel puțin o "speranță"; legitimă, cu atât mai puțin un "drept de proprietate"; care să fi fost exprimat prin aplicarea diminuării indemnizației de concediu de odihnă cu 25% în temeiul art. 6 din L. nr. 1..
Pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., reclamanții ar fi trebuie să dovedească faptul că prin diminuarea indemnizației concediului de odihnă cu 25%, li s-a pus fiecăruia în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică ori morală, ceea ce nu au dovedit.
Este dreptul statului, prin organul său legislativ care este parlamentul, ca în situații excepționale de criză economică așa cum a fost în anul 2010, să intervină cu măsuri drastice pentru asigurarea echilibrului bugetar.
Judecătorul național trebuie să facă aplicarea la speța concretă a dispozițiilor legale incidente, fără a avea posibilitatea să cenzureze legea și să o înlăture.
În cazul în care reclamanții s-ar adresa Curții Europene a D. O., iar
Statul Român ar cădea în pretenții, răspunderea ar aparține statului care a legiferat măsura diminuării indemnizației de concediu de odihnă și nu judecătorului care a respectat această măsură legiferată de Parlamentul
României.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.
(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamanților împotriva sentinței tribunalului.
2.) Referitor la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, curtea reține că prima instanță, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. și constatând că și acest pârât are calitate procesuală pasivă, a cunoscut dispozițiile legale în vigoare referitoare la organizarea, funcționarea și atribuțiile M. finanțelor P.
Prima instanță a cunoscut prevederile constituționale în temeiul cărora L. bugetului de stat se aprobă de Parlamentul României, care este unica autoritate cu această atribuție, inclusiv dispozițiile HG nr. 5., HG nr.
2192/2004, art. 3 alin. (1) pct. 6 din HG nr. 34/2009, art. 19-35 din L. nr.
500/2002, OUG nr. 32/2001, art. 5 lit. e) din HG nr. 39/3009, dar a reținut că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în speță, în limitele atribuțiilor stabilite prin legi sau alte acte normative în sarcina acestuia și nu ex-lege.
Prin sentința recurată, prima instanță nu a reținut nicidecum că
Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitatea de angajator al cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat și a cunoscut că începând de la data intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrative-teritoriale în baza cărora își desfășoară activitatea, precum și că art. 4 din HG nr. 1618/2009 prevede că unitățile din învățământul preuniversitar de stat sunt finanțate din bugetele locale pe baza standardelor de cost pe elev pentru anul 2010, iar unitățile școlare au calitatea de ordonatori de credite.
Numai că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată în considerarea calității lui de instituție publică având rol de sinteză în activitatea finanțelor publice privind întocmirea proiectului Legii bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar.
Chemarea în judecată a pârâtului M. F. P. s-a impus în temeiul Legii nr. 388/2007, având în vedere că sumele pentru acordarea diferențelor la indemnizațiile de concedii de odihnă cuvenite pentru anul școlar 2009-2010, nu au fost prevăzute în bugetul pe anul 2011.
În concluzie, pârâtului M. F. P. i s-a recunoscut calitatea procesuală pasivă, numai strict în limitele atribuțiilor sale conferite prin legi și alte acte normative.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (1)
C.pr.civ., se va respinge recursul pârâtului împotriva sentinței tribunalului, ca nefundat
PENTRU ACESTE MOTIVE I N NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta L. S. D. Î. S., în numele membrilor de sindicat A. D., A. I., O. I., M. C., C. E., B. C., H. V., K. I., S. E., B. M., S. I., B. K., C. G., O. N., B. T., B. R., S. I., K. Z. Z., D. I., M. S., K. Z., S. F., S. F., H. Z., T. G., B. I., B. A., B. C., C. V., S. I., M. A., G. E., B. B., A. Z., E. E., V. M., M. H., B. T., K. E., R. C., B. E. R., S. E., S. I., B. T., B. M. D., P. C., P. P. V., S. A., S. C. I., V. A., C. ANA, U. Z., R. M., B. C., B. S., B. E. P., B. E., G. I., L. A., P. T., S. C., V. E., B. M., F. M., G. L., P. M. V., T. L., C. V., D. L., Ș. A., V. F., B. A., G. M., O. M. M., S. M. R., K. E., C. A., V. M., Z. M., P. I., C. L., Ș. F., C. M., B. E. I., B. E., H. ANA, E. A., B. C., H. I., S. I., M. L., B. E., N. J., B. E., A. E., V. E., K. C., S. B., A. L., B. M., B. E., B. E., B. Z., V. Z., Ș. D., V. M., B. S., B. P., S. L., B. G., F. M., V. A., S. A., D. F., și de pârâtul M. F. prin D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 3694 din
6 iunie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M.-C. V.
GREFIER M.-L. T.
Red. TD: (...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond:M. K.
| ← Decizia civilă nr. 2592/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2253/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
