Decizia civilă nr. 231/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 231/R/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 883 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. G. DE A. ȘI M. și P. C. B., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatându-se că s-a solicitat judecata și în lipsa părților de la dezbateri, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 883 din 21 mai 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii formulată de I. Ș. al J. M., în contradictoriu cu P. comunei B..
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. L. din Î.
M.:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. J. M., Ș. de A. și M. B..
A fost obligată pârâta de rândul 2 să plătească următoarelor cadre didactice: Rosznai M., Negrai E., Otoroschi Stela, A. A., P. M.ela, B.a G., P. Zorica, Resetac D., Ciupe L., Coc V., Mut Tosie, Miholca V., Deji V., Petruska A., Zima M., O.z T., M. Ana, D. V., Balogu Zita, P. N., P.enciuc L., Burzo M., Hollo C., drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că așa cum reiese din adeverințele eliberate membrilor de sindicat, reprezentați de reclamant învirtutea dispozițiilor conferite de art. 28 din L. 54/2003 sunt cadre didactice în activitate.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat, în numele acestora, aplicarea, cu începere de la data de (...) la zi a prevederilor O.G. 1. aprobată prin L. 2., dar cu reconsiderarea valorii coeficientului 1,000 și obligarea pârâților la plata actualizată a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariile calculate potrivit coeficienților pretinși și cele acordate, cu înscrierea în carnetele de muncă a acestor modificări.
Prin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, să se asigure o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, a modificat unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost probată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin.
4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală.
În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul a emis OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O.-partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 a modificat denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, a redus în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O.- Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, a constat neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 1..
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr. 9. iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr.
1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederiintroduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din
OUG nr. 151/2008 nu -și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 , fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr.
1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor țării.
Față de aceste considerente, văzând și prevederile art. 169 alin. 1 din
Codul muncii, instanța a admis cererea conform dispozitivului, respingând cererea acestuia de modificare a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzută de art. 1 lit. c din O.G.1..
De menționat că, potrivit art. 48 din L. 330/2009, O.G. 1. s-a abrogat la data de (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. Ș. al J. M., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă considerând în mod greșit că acesta are calitatea de angajator al cadrelor didactice.
D. dispozițiile art. 142 din L. învățământului nr. 84 din 1995 rezultă faptul că „Inspectoratele Ș.e sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate M.ui Educației și Cercetării";, iar atribuțiile lui sunt clar prevăzute la acest articol.
Una dintre atribuțiile inspectoratelor este cea referitoare la coordonarea încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul prevederilor art. 10 și 14 din Codul muncii.
Raporturi de muncă există în schimb între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin 5 din L. 128 din 1997 privind statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei semnate de inspectorul școlar general.
Totodată, conform art. 20 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin O. 4925 din 2005
„Directorul, în calitate de angajator, încheie contracte individuale de muncă cu personalul angajat";.
Pe de altă parte, inspectoratele școlare nu au calitatea de finanțatori ai unităților de învățământ și nici de ordonatori de credite ai acestor unități.
Potrivit art. 167 alin 1 din L. învățământului nr. 84 din 1995, precum și art. 13 alin 1 din OUG 32 din 2001, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiinddispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, așa cum rezultă din prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
În opinia pârâtei, lipsa calității procesuale pasive este una de ordine publică și derivă din dispozițiile imperative ale legii în ceea ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare, așa cum se regăsesc acestea în art. 142 din L. învățământului.
Chiar dacă instituția este semnatară a Contractului Colectiv de M. U. la N. I. Ș. 2008-2009, nu înseamnă că s-a dorit încălcarea prevederilor legale amintite și că și-a atribuit calitatea de angajator a cadrelor didactice.
Acest contract a fost întocmit în baza prevederilor art. 12 alin 2 și art. 13 din L. nr. 130 din 1996. recurentul a încheiat respectivul contract de muncă în calitatea sa de angajator față de proprii angajați, așa cum reiese din interpretarea coroborată a Anexei 6, a art. 2 alin (1) și 3 din contract.
Atribuțiile aflate în sarcina inspectoratelor școlare care fac referire la asigurarea aplicării legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ (art. 142 lit. b din L. învățământului), sau cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar (art.
142 lit. g din L. învățământului), nu sunt suficiente pentru a putea justifica calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, atâta vreme cât inspectoratele școlare nu au atribuții cu privire la salarizarea personalului didactic, aceste atribuții fiind în sarcina directorilor unităților școlare, consideră că nu sunt în măsură să pună concluzii asupra fondului cauzei, astfel poate doar presupune că unitățile școlare au aplicat prevederile legale aflate în vigoare la data acordării salariilor.
Intimatul S. L. din Î. M., prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitatrespingerea recursului.
În motivare, reclamantul a arătat că raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. al județului M., și acesta este semnatarul Contractului Colectiv de M. U. la N. I. MM 2008-2009. Conform art. 2 alin. 1 din acest contract colectiv de muncă termenul de angajator desemnează:
„a) I. Ș. al J. M., reprezentat prin inspectorul școlar general; b) Unitățile de învățământ preuniversitar, reprezentate prin directori; c) Alte instituții subordonate I. Ș. al J. M., reprezentate prin directori"; .
Conform art. 142 din L. nr. 84/1995 printre atribuțiile inspectoratului
școlar se regăsește și aceea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic. Art. 109 din L. nr. 128/1997 prevede că directorul își desfășoară activitatea sub îndrumarea și controlul inspectoratului școlar. De asemenea, act. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 prevede că „angajarea pe post se face de către directorul unităților de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar general";. Prin urmare, în baza concursurilor organizate de inspectoratul școlar, acesta emite decizie de numire pe post pentru cadrele didactice și doar în baza acestor decizii, directorii unităților de învățământ încheie contractele individuale de muncă, ca o simplă formalitate.
Recurentul invocă în cererea de recurs prevederile art. 36 lit. g din contractul Colectiv de M. U. la N. I. M. 2008-2009, conform cărora „ părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii";, or printre aceste părți se numără și recurentul.
Sunt citate apoi prevederile art. 32 alin. 3 și 4 din Contractul Colectiv de
M. U. la N. ISJ MM 2008-2.
„(3) I.Ș.J. M. se obligă să întreprindă demersurile necesare pentru plata la timp a salariilor întregului personal din toate unitățile și instituțiile de învățământ aflate în subordinea sa, indiferent de sursa de finanțare a acestora, conform legii.
(4) I.Ș.J. M. va verifica, în perioada de fundamentare de către unitățile de învățământ a propriului proiect de buget, modul în care fiecare unitate/instituție de învățământ a fundamentat cheltuielile de personal. În cazul în care constată erori în modul de fundamentare a acestor cheltuieli, se vor lua măsuri de sancționare a persoanelor vinovate, conform legii";.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Contractul Colectiv de M. La N. de R. Î. încheiat pe județul M. 2003-2004, (prelungit până la data înregistrării
Contractului Colectiv de M. U. la N. L. MM 2008-2009, respectiv (...)) care a fost în vigoare în anul 2007, la art. 32 alin. 6 și 7.
I. școlar are un rol foarte important în salarizarea personalului din învățământ, cu atât mai mult cu cât are în organigramă departamentul de A., ce face verificări la unitățile de învățământ din județ.
Finanțarea unităților de învățământ se asigură de către primar, în calitate de ordonator principal de credite și de C. Local în calitate de finanțator al unităților de învățământ, conform art. 167 din L. nr. 84/1995. Dar, conform art. 4 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002 „(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale";. Prin urmare, nu au fost chemați în judecată consiliul local și primarul întrucât oricum aceste instituții sunt obligate de lege să elibereze fondurile necesare în vederea executării titlurilor executorii.
În ceea ce privește O.U.G. nr. 146/2007, reclamantul a invocat dispozițiile acesteia doar pentru a arăta discriminarea care se face între angajații instituțiilor publice, dar nu și-a întemeiat acțiunea pe aceasta.
Pe cale de consecință, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. al județului M..
Pe fondul cauzei, se arată că adoptându-se o lege de aprobare cu modificări a unei Ordonanțe de G., fără precizarea expresă a datei de la care va fi aplicată, se impune se impune acordarea salariilor majorate în mod similar situației create prin adoptarea L. nr. 1., adică retroactiv de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
În drept, invocă dispozițiile Contractului Colectiv de M. U. la N. I. M. 2.-
2009, dispozițiile L. nr. 84/1995, ale L. nr. 128/1997.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.33 din H.G. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează, ca organism consultativ de specialitate cu atribuții în acest domeniu și comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar, ce are în componență, ca vicepreședinte, pe inspectorul școlar general.
Conform art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cuasistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M.ui Finanțelor P.e.
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, C. Național pentru Finanțarea
Î.ului Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui Educației și Cercetării, însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Astfel, Curtea constată că nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Ca atare, se constată că, față de modul cum a fost formulată acțiunea, solicitându-se obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, admiterea acțiunii în contradictoriu cu pârâtul recurent este legitimă, mai cu seamă că nu s-a dispus obligarea acestuia la plata acestor drepturi salariale, deci nu a fost considerat ca angajator în raport cu reclamanții, ci s-a avut în vedere tocmai rolul la care s-a făcut referire în cele de mai sus, în repartizarea către unităților administrativ-teritoriale a sumelor destinate salarizării cadrelor didactice, precum și în centralizarea situațiilor privind execuția bugetară.
În schimb, recursul urmează a fi admis față de motivul de ordine publică avut în vedere de Curte, anume, cel privitor la intrarea în vigoare a L. nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în sfera căreia sunt circumscrise drepturile salariale ale personalului din învățământ începând cu data de 1 ianuarie 2010, astfel încât doar până la data de (...) se pot acorda drepturile salariale solicitate prin acțiune, ulterior acestei date devenind aplicabile dispozițiile L. nr. 330/2009.
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.312 alin.1 și 3 Cod.proc. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 034 ind. 1 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. AL J. M. și se va modifica sentința în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 883 din 21 mai 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că diferențele de drepturi salariale vor fi acordate până la data de (...).
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 25 ianuarie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.B.G. și V.C.
| ← Decizia civilă nr. 3349/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4312/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
