Decizia civilă nr. 4530/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4530/R/2011
Ș. 07 noiembrie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta O. N. R. împotriva sentinței civile nr. 3345 din 07 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. T. A., având ca obiect acțiune în constatarea nelegalității grevei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat S. T. A., avocat L. N. M., lipsă fiind reprezentanta reclamantei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că, în opinia lui, motivele de recurs sunt altele decât cele care au format obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce nu este permis.
Referitor la motivul de recurs invocat de reclamanta recurentă în ceea ce privește nelegalitatea grevei ca urmare a lipsei numărului de semnături, reprezentantul pârâtului intimat arată că nu există nici o prevedere legală în baza căreia să fie obligatorie depunerea tabelului care să cuprindă semnăturile a cel puțin jumătatea din membrii de sindicat. De altfel, greva de avertisment a fost fără încetarea lucrului și participanții la grevă și-au pus banderolă, astfel că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că atitudinea manifestată de către reclamanta recurentă O. N. R. este cea care a determinat începerea grevei, întrucât, deși a promis că va face demersuri în vederea desfășurării negocierilor privitoare la C. colectiv de muncă, acestea nu au început nici până în prezent. Solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar factura fiscală care atestă plata acestora.
La întrebarea instanței, referitoare la nedepunerea la angajator a listelor care să cuprindă acordul scris a cel puțin jumătate din numărul membrilor de sindicat participanți la conflictul de muncă, reprezentantul pârâtului intimat arată că în conformitate cu L. nr. 168/1999 nu este necesar acordul scris al majorității angajaților membri de sindicat în cazul grevei de avertisment, o astfelde majoritate fiind impusă de legiuitor doar în cazul grevei cu încetarea lucrului. Or, greva de avertisment a fost fără încetarea lucrului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După dezbaterea cauzei, și epuizarea tuturor cauzelor de pe lista de
ședință, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta reclamantei recurente O. N. R. a înregistrat la dosar acte doveditoare în susținerea recursului.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată la instanță in data de (...), reclamanta O. N. R. a chemat în judecată pârâtul S. „. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună încetarea grevei propriu-zise declanșată în data de (...), ca fiind nelegală, si să constate nelegalitatea grevei de avertisment declanșată în data de (...).
În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de (...), prin adresa nr.
1886/(...), înregistrată la ora 15,00 pârâtul a făcut cunoscută conducerii instituției intenția de declanșare a grevei propriu-zise în data de (...), ora 10:00, fără a respecta dispozițiile Legii 62/2011.
Aceasta mai arată că potrivit art. 182 din L. 62/2011, greva poate fi declanșată numai dacă în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă, prin procedurile obligatorii prevăzute de lege, numai după desfășurarea grevei de avertisment si dacă momentul acesteia a fost adus la cunoștință angajatorilor de către organizatori cu cel puțin 2 zile lucrătoare înainte, condiții pe care pârâtul nu le-a îndeplinit.
In drept sunt invocate disp.art. 198 din L. nr. 62/2011.
Pârâtul legal citat a depus „Note scrise"; prin care a solicitat să se respingăacțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Astfel, cu privire la primul capăt de cerere a arătat că acesta este lipsit de obiect întrucât încetarea grevei propriu-zise numai poate fi dispusă deoarece a durat două ore, în data de (...), în timpul repetițiilor, din care o oră clădirea operei nu a avut curent, iar doar o oră sindicatul a fost în grevă propriu-zisă.
Apoi, în aceeași dată si la aceeași oră, reprezentanții sindicatului se aflau la M. C. si P. N. unde au fost primiți de subsecretarul de stat I. C.-M. si de domnul secretar general I. Kaitor în vederea soluționării conflictului de muncă, prilej cu care s-a încheiat o minută prin care s-a prevăzut identificarea unor canale de comunicare pentru un dialog optim între angajații Operei N.e Române din C. si managerul acestei instituții.
Cu privire la cel de-al doilea capăt cerere a subliniat că si acesta este neîntemeiat întrucât L. 62/2011 a intrat în vigoare doar la data de (...) și ca atare aceasta nu retroactivează. Greva de avertisment care a fost declanșată la data de (...) a fost fără încetarea lucrului și nu se prevedea dovada acordului majorității membrilor de sindicat.
Notele scrise nu sunt motivate în drept (f.68-70).
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că la data declanșăriigrevei, procedura de negociere a contractului colectiv de muncă era în derulare, aceasta fiind inițiată la data de (...) si succedată în ședința din (...), conform proceselor verbale de ședință.
In cadrul ultimei ședințe, părțile prezente au decis de comun acord amânarea negocierii contractului colectiv de muncă până la publicarea C. de dialog social în Monitorul Oficial al României, cunoscându-se faptul că legea va aduce modificări în ceea ce privește negocierea colectivă în sectorul bugetar, cât si modificări în ceea ce privește relația dintre partenerii sociali (f.29-31).
Prin sentința civilă nr. 3345/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea reclamantei și aceasta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale-onorariu avocațial.
Hotărârea menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
Pe fondul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl reprezintă solicitarea reclamantei cu privire la constatarea nelegalității grevei de avertisment declanșată la data de (...) si să se dispună încetarea grevei propriu- zise declanșată în data de (...), ca fiind nelegală.
Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă așadar un conflict colectiv de muncă intervenit între reclamantă si pârât potrivit art. 231 Codul M., cu ocazia negocierii C.ui colectiv de muncă în ceea ce privește interesele cu caracter profesional, social sau economic al salariaților.
Cadrul legal care delimitează procedura de soluționare a conflictelor colective până la intrarea în vigoare a Legii dialogului social nr. 62/2011, la data de (...), a fost L. nr. 168/1999, abrogată prin prevederile art.224 lit. b din primul act normativ, care prin disp. art. 12 consacra situațiile in care pot fi declanșate aceste conflicte. Cele arătate mai sus privesc petitul 2 din acțiunea introductivă.
Se cuvine a fi arătat că L. nr. 168/1999 consacra modalitatea procedurală de desfășurare a unui conflict de interese, nerespectarea acesteia putând conduce la apariția motivelor de nelegalitate a grevei ca formă finală si de altfel și cea mai severă a acestui tip de conflicte.
Prevederile legale nu consacrau si posibilitatea instanței de judecată investite cu o cerere de constatare a nelegalității grevei de avertisment de a aprecia supra întinderii si conținutului revendicărilor formulate de salariați. I. de judecată statuează doar asupra încălcării de către o parte a unui temei legal existent.
Conform art. 14 alin. l din L. nr. 168/1999, în prezent abrogată, în toate cazurile în care într-o unitate există premisele declanșării unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau reprezentanții aleși ai salariaților vor sesiza unitatea despre această situație.
Astfel, prin adresa nr. 1830/(...) pârâtul S. „. A. învedera reclamantei faptul că se impune reluarea negocierilor si semnarea C.ui colectiv de muncă la nivel de instituție între conducerea acesteia si sindicatul reprezentativ întrucât negocierile începute au fost amânate „mai bine de l an"; (f.5).
In respectarea dispozițiilor de ordin formal, sesizarea cuprinde revendicările solicitate de salariați însă având în vedere răspunsul reclamantei, partenerii sociali nu au ajuns la un acord în considerarea art. 16 din L. nr.
168/1999.
Potrivit dispozițiilor art. 26 si art. 32 din L. nr. 168/1999 atât medierea cât si arbitrajul reprezentau căi facultative prevăzut de legiuitor prin care era pusă la dispoziția părților posibilitatea încetării conflictelor de interese prin ajungerea la un acord. A. texte legale cuprind mențiunea potrivit căreia părțile (partenerii sociali) pot hotărî prin consens, inițierea oricăreia dintre cele două proceduri.
La dosarul cauzei reclamanta nu a produs dovezi din care să rezulte obligativitatea pentru pârât a îndeplinirii si a celor două etape. In aceste condiții, prin adresa înaintată de către pârât la data de (...) pârâtul a făcut cunoscută conducerii reclamantei că există premisele declanșării grevei propriu-zise.
De altfel, trebuie arătat că greva de avertisment de 2 ore a fost declarată fără întreruperea lucrului, iar din tabelul nominal cu membrii de sindicat care sunt de acord cu greva de avertisment rezultă că a fost întrunit cvorumul necesar pentru această formă de protest (f.24-36).
Cu privire la petitul 1 din acțiunea introductivă, respectiv să se dispună încetarea grevei propriu-zise declanșată la data de (...) ca fiind nelegală, trebuie arătat că etapele premergătoare declanșării acesteia au fost urmate de către pârât începând cu luna septembrie 2010, când erau în vigoare prevederile Legii nr.168/1999 și ale Legii nr.130/1996.
Prevederile art.13 alin.1 din L. nr.168/1999 instituia regula conform căreia pe durata de valabilitate a unui contract colectiv de muncă salariații nu puteau declanșa conflicte de interese. A. 13 alin.2 instituia însă o excepție de la alin.1 și anume situațiile prevăzute de art.12 lit. d și c, respectiv posibilitatea declanșării unui conflict de interese și pe perioada valabilității unui contract colectiv de muncă în caz de divergență la negocierea anuală privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă. Aceeași concluzie se desprinde și din prevederile art.3 alin.2 lit. B din L. nr.130/1996, potrivit căreia negocierea colectivă are loc în fiecare an, cu cel puțin 30 de zile anterior expirării contractelor colective încheiate pe un an.
Temeiul juridic al dreptului la grevă este prevăzut de art. 43 alin. l din
Constituția României care arată că salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice si sociale si art. 233 din Codul M.. Pe plan internațional acest temei îl reprezintă Pactul Internațional referitor la drepturile economice, sociale si culturale ratificat de R. prin D. nr. 2., care precizează în art. 8 că dreptul la grevă trebuie exercitat conform legilor din fiecare țară, de C. S. E. revizuită si ratificată de R. prin L. nr. 7. care consacră dreptul lucrătorilor patronilor de a iniția acțiuni colective în cazul conflictelor de interese, inclusiv dreptul la grevă, precum si de C. nr. 8. a O. I. a M. din a cărei interpretare se deduce că dreptul la grevă este un drept fundamental al lucrătorilor.
Potrivit art.161 lit.a-c din L. nr. 62/2011 aplicabil în speță, conflictele de muncă pot fi declanșate în cazul în care angajatorul sau organizația patronală refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă în condițiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori ce anterior a încetat.
Având în vedere importanța în cadrul legislației naționale române a sindicatelor si patronatelor, precum si a relațiilor dintre acestea, legiuitorul a înțeles să le acorde lor posibilitatea ca, prin intermediul instituțiilor negocierii a cărei însemnătate este statuată de art. 168 din L. nr. 62/2011, să ajungă de comun acord la o înțelegere în acest sens.
Procedura de conciliere este obligatorie și în toate cazurile sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă se formulează în scris și va cuprinde mențiunile prevăzute de art.166 lit.a-d din actul normativ anterior menționat. Reclamanta nu a făcut dovada respectării în totalitate a dispozițiilor art.161-163 din L. nr.62/2011 și nici dovada că la data înregistrării acțiunii salariații reprezentați de către pârât se aflau efectiv în grevă.
Practica judecătorească si literatura de specialitate sunt unanime de a considera orice abuz de drept presupune două elemente: unul subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea credință a dreptului conferit de lege, fără justificarea unui interes special si legitim și un element obiectiv care constă în schimbarea scopului dreptului pentru care acesta a fost recunoscut, respectiv a finalității sale legale.
In cauza dedusă judecății, nici unul din cele două elemente nu este întemeiat, pârâtul justificând un interes special izvorând din lege, si exercitându-l potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de legiuitor. Pe de altă parte, exercițiul dreptului la grevă a fost considerat abuziv doar în cazul în care greva conduce la falimentul angajatorului sau se prelungește la nesfârșit, se declară cu rea credință sau se repetă la scurte intervale de timp în scopul dezorganizării activității angajatorului.
Pentru soluționarea conflictului colectiv de muncă existent în formă latentă încă din luna iunie 2010, pârâtul a urmat etapele prevăzute de L. nr.168/1999, act normativ în vigoare la acea dată, respectiv a notificat Agenția
Județeană pentru Prestații Sociale C. despre posibilitatea declanșării unui conflict de interese și la data de (...) a participat la Ș. privind concilierea conflictului de interese declanșat prin sesizarea nr.407/(...)(f.12,71). Este de remarcat perioada lungă de timp, respectiv septembrie 2010-iunie 2011, în care nu s-a putut ajunge la un acord, deși pârâtul a avut disponibilitatea soluționării amiabile a conflictului de interese (colectiv).
De altfel, prin răspunsul din data de (...)către Secretarul General din M. C. și P. N. pârâtul arată că este de acord să participe la discuții cu reprezentanții instituției reclamante pentru a găsi soluții reale de deblocare a situației conflictuale, nominalizând persoanele ce urmau a face parte din delegația ce urma a se deplasa la B. Mai mult, prin M. încheiată la data de (...) s-a arătat că a fost comunicată doar „intenția declanșării grevei generale"; fără a se face vorbire și a se proba declanșarea acesteia în fapt (f.78-82).
Concluzionând, instanța a constatat că dispozițiile art. 185 si urm. din L. nr. 62/2011 nu a fost încălcate pe perioada negocierilor, iar din documentele aflate la dosarul cauzei, așa cum am arătat anterior, s-a demonstrat că părțile au înțeles să negocieze noul contract colectiv de muncă pe anul 2011, plecând de la caracterul minimal al clauzelor din contactul colectiv de muncă anterior
Așa fiind, instanța in temeiul art. 198 și următoarele din L. nr.62/2011 coroborat cu art. 231 din Codul M., a respins ca neîntemeiată acțiunea si a obligat reclamanta să-i achite pârâtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial parțial.
Referitor la acordarea parțială a cheltuielilor de judecată,conform jurisprudenței C.E.D.O. onorariile avocațiale urmează a fi recuperate în măsura în care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil (vezi Hotărârile Nikolova vs. Bulgaria, R. vs. R., V.scu vs. R. și Reiner vs. R.).Onorariul avocațial convertit în cheltuieli de judecată urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil prin însușirea sa de către instanță prin hotărâre judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta O. N. R., solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată și precizată.
Recurenta critică soluția instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, apreciind că instanța de fond a reținut greșit starea de fapt a cauzei dedusă judecății raportat la înscrisurile aflate la dosar.
Învederează că atât greva de avertisment din data de (...), cât și greva propriu-zisă din (...) sunt nelegale ca urmare a nerespectării procedurii prevăzute de lege în privința declanșării și desfășurării lor.
Susține recurenta că nelegalitatea grevei de avertisment rezidă din nerespectarea dispozițiilor art. 183 al. 3 din L. nr. 62/2011 privitoare la cvorumul legal, întrucât tabelele cuprinzând acordul a cel puțin jumătate din membrii de sindicat de sindicat au fost depuse doar la primul termen de judecată, astfel că nu îi sunt opozabile. Nelegalitatea rezultă și din nerespectarea termenului de 2 zile, stabilit de art. 182 din același act normativ, pentru anunțarea declanșării acesteia.
Potrivit încheierii civile nr. 115 7. (f.17), organizația sindicală numără 198 membrii, iar semnatari ai tabelelor depuse doar la primul termen de judecată sunt 99 de persoane, însă dacă sunt excluse semnăturile persoanelor nemembre ale sindicatului participant la conflictul colectiv de muncă, semnături aflate lapag. 24 poz. 16, pag. 25 poz.19, rămân valabile doar 97 de semnături, situație în care cvorumul nu este îndeplinit.
Conform adresei nr. 1830/(...) (fila 5), hotărârea de declanșare a grevei de avertisment înaintată de către S. T. A., nu a respectat termenul prevăzut de art. 182, fiind înregistrată în chiar ziua desfășurării grevei de avertisment.
Lipsa cvorumului legal este invocată și în cazul grevei propriu zise, ca urmare a faptului că deși tabelele nominale sunt semnate de 102 persoane, doar
95 de semnături sunt valabile, excluzând semnăturile persoanelor care au semnat de 2 ori, poz. 23 și poz. 2 (fila 32, 33), poz. 11 și poz. 13 (fila 33) și poz.
8,9 (fila 35),precum și persoanele care nu sunt salariați ai instituției poz. 11 (fila
35) sau persoanele nemembre ale sindicatului T. A. poz. 12 (fila30),poz. 10
(fila31) și poz. 19 (fila 35).
Aprecierea instanței de fond că desfășurarea grevei de avertisment de 2 ore s-a făcut fără întreruperea lucrului, este eronată, deoarece durata grevei de avertisment, respectiv de la ora 10 la ora 12 se suprapunea peste programul repetițiilor programate pentru ziua de (...), repetițiile fiind stabilite între orele 10-
14.
De altfel, din cuprinsul adresei nr. 1830/(...), (f. 5), nu rezultă că greva de avertisment se face fără încetarea lucrului, această afirmație fiind ulterior făcută de pârât, în ședința din data de (...) și în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, drept urmare nu poate fi luată în considerare.
Până la finalizarea perioadei legale sau a perioadei convenite de către partenerii sociali pentru negociere, orice demers în sensul declanșării unui conflict de interese pare a fi prematur, el reprezentând de fapt o blocare a negocierii și o intervenție prin presiune asupra conducerii recurentei, pentru a o forța prin orice alte mijloace decât negocierea, să accepte anumite pretenții.
Consideră că, cel puțin pe perioada de negociere legală, prevăzută de ambele legi, atât L. nr. 62/2011 prin art. 129 alin. 5, cât și L. nr. 13011996 art. 3 alin. 4, în prezent abrogată, partenerii sociali sunt îndreptățiți să negocieze și să găsească soluții comune pentru desfășurarea în condiții normale a activității.
Pornind de la premisa că acel conflict de muncă, se consideră suspendat încă de la prima ședință de negociere, respectiv data de 19 aprilie 2011, raționamentul instanței de fond că "în respectarea dispozițiilor de ordin formal, sesizarea cuprinde revendicările solicitate de salariați însă având în vedere răspunsul reclamantei, partenerii sociali nu au ajuns la un acord în considerarea art. 16 din L. nr. 168/1999" este greșit interpretat.
Recurenta face trimiteri și la dispozițiile art. 12 și art. 13 al. 2 din L. nr.
168/1999, abrogată la data de (...), la prevederile art. 224 1it. b din L. nr.
62/2011, art. 161 lit. a - c din L. nr. 62/2011, subliniind că nici unul dintre cazurile definite de lege pentru declanșarea unui conflict de muncă nu sunt îndeplinite, întrucât procesul de negociere a contractului colectiv de muncă pe anul 2011, era în curs de derulare.
Apreciază că doar în situația în care, după derularea termenului înăuntrul căruia se desfășoară negocierea, partenerii sociali nu au ajuns la un punct de vedere comun și, în continuare există solicitări ale salariaților, acestea se pot transforma în revendicări și pot duce la nașterea conflictului de interese întemeiat fie pe dispozițiile art. 12 lit. d ) fie pe dispozițiile lit. e) din L. nr.
168/1999.
Sub aspectul naturii juridice, obligația de a negocia este o obligație de diligență, iar nu de scop.
I. de fond a reținut că recurenta nu a făcut dovada respectării în totalitate a dispozițiilor art. 161-163 din L. nr. 62/2011 și nici dovada că la data înregistrării acțiunii salariații reprezentați de către intimat se aflau efectiv îngrevă, omițând însă să aibă în vedere că aceasta obligație subzista în sarcina pârâtului intimat.
Faptul că salariații reprezentați de sindicatul T. A. se aflau efectiv în grevă la data înregistrării acțiunii, este neîndoielnic, atâta vreme cat pârâtul a precizat în notele scrise (f. 68-70) că greva a durat 2 ore, în timpul repetițiilor programate, în data de (...).
Așadar, greva a existat și s-a derulat pe durata întregii zile de (...), activitatea compartimentului Orchestră a fost blocată de conducătorii grevei, iar repetiția nu s-a desfășurat pe toată durata zilei.
Această grevă a fost mediatizată pe toate canalele de televiziune și în mass-media locală, în data de (...), iar vicepreședintele sindicatului T. A. a făcut declarații în presă în sensul că angajații recurentei sunt în grevă.
Or, toate acestea au avut consecințe asupra imaginii și activității recurentei. În ziua de (...), agenția de bilete nu a vândut niciun bilet pentru premiera Coppelia programată în data de (...), pentru faptul că se mediatizase de către organizatorii grevei că premiera se va suspenda pe motiv de grevă. Această stare de fapt, a pus în derută publicul spectator creând astfel o scădere a încasărilor la premiera C.
Faptul că, în ultimele 9 luni au fost declanșate nu mai puțin decât 5 greve de către sindicat, se poate considera un abuz de drept din partea pârâtului intimat, având drept scop o destabilizare a activității instituției.
Prevederile art. 197 alin. 1 din L. nr. 62/2011 obligă ca in timpul grevei organizatorii acesteia să continue negocierile cu conducerea unității, in vederea soluționării revendicărilor care formează obiectul conflictului colectiv de muncă.
Refuzul delegației pârâtului intimat sindicatul T. A. la întâlnirea programată la M. C. și P. N., de a negocia și discuta cu reprezentanții ministerului în prezența reprezentantului conducerii Operei N.e Române, directorul general R. T., constituie o încălcare a legii, prin însăși reaua credință și atitudinea de refuz a soluționării conflictului, în ciuda faptului că prin adresa nr. 40/(...) (fila 78) înaintată ministerului își exprimau această dorință.
Deși legal citat, intimatul sindicatul T. A. nu a depus întâmpinare pentru a-
și expune poziția procesuală.
În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este fondat.
Similar cu instanța fondului, Curtea consideră că legalitatea celor două greve se impune a fi analizată din perspectiva dispozițiilor legii nr. 62/2011 a dialogului social care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 322/(...) și care a intrat în vigoare anterior desfășurării celor două greve.
În acest sens, reține că în conformitate cu dispozițiile art. 183 al. 1, 3 din acest act normativ, legiuitorul a statuat că „Hotărârea de a declara greva se ia de către organizațiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective…. de a declara greva, cu dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1), se comunică în scris angajatorului, în termenul prevăzut la art. 182.";
Conform art. 182, greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil,au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfășurarea grevei de avertisment și dacă momentul declanșării acesteia a fost adus la cunoștința angajatorilor de către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte.
De asemenea, s-a mai stabilit prin prevederile art. 184 că grevele pot fi de avertisment, de solidaritate și propriu-zise.
Având în vedere L. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, precum și ordinea în care se regăsesc în capitolul V intitulat „Greva"; din L. nr. 62/2011 dispozițiile referitoare la grevă, Curtea apreciază că prevederile art. 183 au aplicabilitate generală, respectiv procedura prealabilă stabilită prin aceste prevederi vizează toate formele de grevă, mai puțin în situațiile în care legiuitorul a dispus expres în alt sens.
Raționamentul menționat este confirmat de dispozițiile art. 186 al. referitoare la greva de solidaritate, în cazul căreia legiuitorul a stabilit un regim de excepție, în sensul că a exclus în mod expres incidența art. 183 al. 2, respectiv necesitatea întrunirii cvorumului legal.
Raportat la aspectele evocate, referitor greva de avertisment din data de (...)se reține că aceasta este nelegală, în contextul în care procedura prealabilăstabilită prin dispozițiile art. 181 nu a fost respectată.
Ceea ce conferă un fine de nelegalitate acestei greve derivă din necomunicarea către angajator a hotărârii de a o declanșa, însoțită de dovada îndeplinire a cvorumului legal, cu cel puțin două zile de declanșare, în conformitate cu art. 182.
Practic, suntem în prezența unor condiții imperative care trebuie îndeplinite cumulativ - notificarea angajatorului cu cel puțin două zile înainte de declanșare, depunerea concomitentă cu notificarea a tabelelor cuprinzând acordul a cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatului, lipsa uneia dintre acestea atrăgând nelegalitatea grevei.
Or, după cum reiese din adresa nr. 1830 înregistrată la recurentă la data de (...) (f. 5 dosar fond) pârâtul intimat a informat conducerea reclamantei recurente cu privire la declanșarea grevei de avertisment între orele 10-12, chiar în ziua în care aceasta a avut loc, respectiv la data de (...), fiind încălcat termenul de două zile evocat.
Mai mult, această adresă de informare nu a fost însoțită de tabelele cuprinzând numele membrilor de sindicat care și-au dat acordul să participe la grevă, astfel încât să poată fi verificat cvorumul legal impus de legiuitor. A. tabele au fost prezentate recurentei reclamante doar la primul termen de judecată, respectiv la data de (...), (f. 38 dosar fond) ceea ce conduce la concluzia că acestea au fost întocmite pro causa.
De altfel, și aceste tabele sunt informe, în condițiile în care acestea nu poartă nici măcar data la care salariații membrii de sindicat au semnat aceste tabele, prezentând, de asemenea, modificări și sub aspectul intervalului orar de desfășurare a grevei de avertisment(f. 24-29 dosar fond).
În acest context, nu mai prezintă relevanță dacă această grevă s-a desfășurat cu sau fără întreruperea lucrului, esențial fiind ca această să fi avut loc efectiv. Or, documentația de la dosar confirmă faptul că această grevă s-a desfășurat la data de (...), în intervalul orar 10-12, aspect recunoscut, de altfel, chiar de către pârâtul intimat prin notele scrise depuse la fondul cauzei(f. 70).
Contrar aprecierilor instanței de fond, Curtea notează că și greva depropriu zisă desfășurată la data de (...) este nelegală ca urmare a nerespectării condiției imperative privitoare la cvorumul legal.
Este adevărat că declanșarea grevei propriu zise din (...) a fost adusă la cunoștința recurentei potrivit adresei nr. 1886 din (...)(f. 6 dosar fond), prin urmare termenul de două zile stabilit în teza finală a art. 182 a fost respectat. Cu toate acestea, se remarcă faptul că nici această notificare nu a fost însoțită de tabelele cuprinzând membrii de sindicat care și-au dat acordul scris de a participa la conflictul colectiv de muncă, tabelele fiind depuse la primul termen de judecată (f. 38 dosar fond), prezentând numeroase neconformității.
Cum pârâtul intimat nu a făcut dovada cvorumului legal în termenul stabilit de legiuitor, greva propriu zisă apare ca nelegală.
Nu în ultimul rând, se impune a fi menționat faptul că instanța se poate pronunța asupra legalității grevei propriu zise, chiar dacă aceasta a încetat, interesul rezidând din posibilitatea formulării ulterioare a unei acțiuni în despăgubiri sau, după caz, pentru antrenarea răspunderii.
De altfel, prin precizarea de acțiune (f. 29 dosar fond) instanța a fost învestită să se pronunțe cu privire la nelegalitatea grevei propriu zise.
Raportat la aspectele reținute, Curtea consideră că analizarea celorlalte critici nu se mai impune, astfel că în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Co de procedură civilă va admite recursul și va modifica în întregime sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantei O. N. R. în contradictoriu cu pârâtul S. T. A. și va constata nelegalitatea grevei de avertisment din data de (...) și a grevei propriu-zise din data de (...).
În faza procesuală a recursului nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta O. N. R. împotriva sentinței civile numărul 3345 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea reclamantei O. N. R. în contradictoriu cu pârâtul S. T. A.
Constată nelegalitatea grevei de avertisment din data de (...) și a grevei propriu-zise din data de (...).
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 877/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4100/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
