Decizia civilă nr. 877/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 877/R/2011
Ședința 08 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile 4. din 6 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat T. I. C. și pârâtul intimat G. Ș. H. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale L. 221/2008.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 martie
2011, a fost soluționată cererea de abținere de la judecarea prezentei cauze, formulată de către doamna judecător I. T., membră a completului de judecată
C2R, în sensul respingerii acesteia.
Se constată că prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul intimat
T. I.-C. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. și C. Local al orașului B. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul/a T. I. C. prin U. județeană a sindicatelor libere din învățământ B.-N. împotriva pârâților G. Ș. H. C. B., primarul orașului B. și C. local al orașului B. și în consecință: a fost obligat pârâta G. Ș. H. C. B. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației de la data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective; au fost obligați pârâții P. și C. Local al orașului B. să aloce pârâtei G. Ș. H. C. B. fondurile bănești necesare.
A fost obligat pârâta G. Ș. H. C. B. să plătească reclamantului suma de
30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este angajat/ă la pârâta G. Ș. H. C. B. în calitate de personal didactic auxiliar în perioada (...)- (...), așa cum reiese din copia carnetului de muncă și adeverinței depuse la dosar, iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de L. nr.221/2008.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin L. nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin L. menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedeau o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă aceastăordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin D. C. C. nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin deciziile C. C. nr.842/(...), 9., reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de L. nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în L. nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie
2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prindecizia nr.9. a C. C. s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr.
151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din O UG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie
2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și O UG nr.41/2009 care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din L. nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei C. C., iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul a observat că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr.221/2008 prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Pentru perioada 01 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 tribunalul a considerat că reclamantul, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de L. nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. E. a D. O., care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Acțiunea a fost admisă pentru perioada 01 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, dată la care a intrat în vigoare L. nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
S-a dispus actualizarea cu indicele inflației pentru o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii.
Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din L. nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privindfurnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din L. nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul a respins ca nefondatăexcepția lipsei calității procesuale a pârâților P. orașului B. și C. Local alorașului B. invocate, întrucât pretențiile deduse judecății împotriva acestora vizează doar alocarea de fonduri bănești pârâtului angajator, ori este evident că acești pârâți au legitimare procesuală pasivă din moment ce finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale.
Ținând seama de aceleași dispoziții legale tribunalul a admis acțiunea civilă formulată și împotriva acestor pârâți și în consecință a obligat pârâții P. orașului B., în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. local, care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâtului angajator fondurile bănești necesare plății sumelor restante ca urmare a neaplicării prevederilor Legii nr.221/2008.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâtul angajator, care se află în culpă procesuală față de soluția adoptată întrucât nu a pus în aplicare prevederile Legii nr.221/2008, a fost obligat să plătească reclamantului suma de 30 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței justificative depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. solicitând casarea în întregime a sentinței atacate.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că potrivit art. 167 alin (3) din L. nr. 84/1995 și art. 40 alin (2) din H.G.2192/2004 finanțarea de bază a unităților de învățământ „se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale (…), din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";; „Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ";.
C. Local al orașului B. nu a primit fondurile aferente creșterilor salariale solicitate de reclamant(ă) în vederea repartizării acestor fonduri unităților de învățământ în cauză. Ca atare, se află în imposibilitatea alocării acestor fonduri către unitatea școlară.
Fondurile privind cheltuielile de personal din unitățile de învățământ se asigură de la bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice și se repartizează către consiliile locale prin hotărâre a consiliului județean, conform art. 40 alin (1) din H.G. 2192/2004: „După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora";.
Sumele solicitate nu pot fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale. Ministerul Finanțelor Publice respectiv C. J. B. - N. artrebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor în cauză. C. local respectiv P. orașului B. pot fi obligați doar la repartizarea acestor fonduri către unitatea de învățământ, ca urmare a alocării lor de către consiliul județean.
S-a depus întâmpinare de către intimatul/a reclamant/ă, solicitându-serespingerea recursului ca nefondat, ca și a excepției lipsei calității procesuale pasive, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat în motivare că art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009 întemeiază calitatea procesuală pasivă a consiliului local, iar față de primar, sunt incidente prevederile art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001 republicată, în calitatea sa de ordonator principal de credite. Se subliniază că este irelevantă modalitatea de alimentare a bugetului local. Apoi, recurenții puteau apela la instituția chemării în garanție a M. F. prin D. G. a F. P. a J. B. N. sau
C. județean B. N..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul vizează exclusiv considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâților la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, la care s-a făcut pe larg trimitere în considerentele sentinței atacate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local. P. a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. nr. 215/2001 prevăzând expres această calitate.
Faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din L. nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată prin urmarea procedurii la care fac referire recurenții, procedură ce implică guvernul și pe directorului direcției generale a finanțelor publice județene, nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesareacoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lor procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Cât privește motivul de recurs privitor la obligarea M. F. P. și a C. J. să asigure finanțarea cheltuielilor solicitate, acesta apare ca o cerere nouă în recurs, având consistența unei chemări în garanție, or atari noi cereri în recurs sunt inadmisibile în lumina dispozițiilor art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 C., cu luarea în considerare și a prevederilor art. 61 C.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vor fi respinse recursurile declarate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați recurenții la plata a 15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. Local al orașului B. și P. orașului B. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului T. I. C. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. M.L.B. și C.N.
GREFIER, A. B.
| ← Decizia civilă nr. 4312/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4530/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
