Decizia civilă nr. 2316/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2316/R/2011
Ședința iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I.-A. împotriva sentinței civile nr. 5247 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. C. S. B. PRIN LICHIDATOR B. B. R. S., S. C. S. B., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a depus la dosar răspunsul la solicitarea instanței.
De asemenea, se constată că la data de 24 iunie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, Tribunalul Sălaj a depus la dosar răspunsul la solicitarea instanței, în sensul că în cursul anului 2008 ultimul număr de hotărâre pronunțată în primă instanță a fost 3043 din (...), iar în data de 03 decembrie 2008 nu a fost programată ședință de judecată în primă instanță pe rolul T. S.
Curtea, în urma deliberării, revine asupra adresei către Tribunalul Sălaj, întrucât nu mai consideră necesară această probă, având în vedere datele ce rezultă din extrasul de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5247 din (...), pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de contestatorul
P. I. A. împotriva intimatei S. C. S., prin administrator judiciar B. B. R. S., privind anularea deciziei de concediere nr. 132/(...), reîncadrarea pe postuldeținut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data reîncadrării efective, asupra cărora să se calculeze dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective, și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că împotriva intimatei S. C.
S. B. a fost deschisă procedura insolvenței prin sentința comercială nr.
5270/(...) pronunțată de Tribunalul București - Secția VII -a C., în dosar nr. (...).
Prin decizia nr. 132/(...) intimata a dispus încetarea contractului de a contestatorului P. I. A., începând cu 10 iulie 2010, acordându-i un preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform art. 86 alin. 6 din L. nr. 85/2006 modificată și art. 295 alin. din C. muncii raportate la prevederile art. 74 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Art. 86 alin.6 din L. nr. 85/2006 modificată prevede că prin derogare de la prevederile C. muncii, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă.
Art. 295 alin. 1 din C. muncii prevede că dispozițiile acestui act se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legii civile.
Rezultă că unitatea intimată aflându-se în procedura insolvenței, în mod legal a desfăcut contractul individual de muncă a contestatorului, de urgență, prin administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, B. B. R. S..
L. nr. 85/2006 modificată nu are prevederi speciale pentru liderii de sindicat, aceștia fiind asimilați cu ceilalți angajați, neavând privilegii la desfacerea contractului de muncă.
Conform art. 8.3 din Contractul colectiv de muncă 2008-2009 (f. 21) reprezentanții sindicatului au dreptul la protecție în timpul activității unității, pe toată durata exercitării mandatului și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia. Or, unitatea aflându-se în insolvență administratorul judiciar are dreptul să restructureze personalul, să încerce reorganizarea activității debitoarei sau dacă acest lucru nu este posibil, lichidarea averii unității, desfacerea tuturor contractelor de muncă și plata datoriilor unității debitoare către creditoare.
Rezultă că intimata nu l-a împiedicat pe contestator să-și desfășoare activitatea de lider sindical ci, din motive economice a luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor cu salarii și plata datoriilor.
Neavând bani în contul unității nu mai poate achita datoriile, motiv pentru care a intrat în încetare de plăți și s-a deschis procedura insolvenței, condiții care nu permit nici achitarea tuturor salariilor, inclusiv a contestatorului.
Deci, contestatorului nu i s-a desfăcut contractul de muncă pentru că a fost lider de sindicat ci pentru că unitatea nu are bani din care să achite salariile.
Referitor la prevederile art. 10.3 din Contractul colectiv de muncă se reține că unitatea poate fi vândută pe bucăți, oricărei persoane fizice și juridice, astfel că nu se pune problema transmiterii drepturilor și obligațiilor prevăzute în Contractul colectiv de muncă către noile subiecte de drept, acestea de regulă, conform practicii dreptului comunitar necumpărând și forța de muncă ci doar utilajele și imobilele.
În concluzie, instanța a constatat că intimata a respectat legea la emiterea deciziei contestate, astfel că în baza art. 284 din C. muncii a fost respinsă ca nefondată contestația.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P. I. A. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat greșita interpretare de către prima instanță a prevederilor art.10.3 și art.8.3 pct.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Se critică omisiunea verificării stadiului efectiv al procedurii insolvenței căreia îi este supusă unitatea.
Prin concluziile scrise depuse ulterior, reclamantul a invocat ca motiv de ordine publică nulitatea absolută a deciziei de concediere ca urmare a emiterii sale de către administratorul judiciar, apreciindu-se că trebuia emisă de administrator, conform art.47 alin.1 și art.49 alin.1 lit. a din L. nr.85/2006 deoarece nu i-a fost ridicat administratorului statutar dreptul de administrare.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.8.3 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate enunță interdicția concedierii liderilor sindicali pentru motive ce nu țin de persoana salariatului pe toată durata executării mandatului, precum și o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia.
Art.10.3 din același acord colectiv prevede în situația reorganizării societății transmiterea drepturilor și obligațiilor prevăzute în contractul colectiv de muncă noilor subiecte de drept rezultate din această operațiune juridică, conform legislației în vigoare.
Această din urmă normă nu este incidentă în cauză, deoarece pârâta, deși supusă procedurii prevăzute de L. nr.85/2006 nu și-a schimbat forma de organizare.
În privința primei norme citate, Curtea observă că art.236 alin.4 C. muncii recunoaște forța obligatorie a contractelor colective de muncă legal încheiate.
Or, conform art.60 alin.2 din C. muncii interdicția concedierii liderului sindical pe durata exercitării mandatului nu este operantă „în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare a angajatorului, în condițiile legale.";
Din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București (fila 31-33), probă administrată de instanța de recurs, rezultă că și în prezent pârâta este supusă procedurii insolvenței, ultima mențiune din (...), atestând ridicarea parțială a dreptului de administrare al debitorului ceea ce înlătură critica recurentului privind omisiunea verificării stadiului procedurii de insolvență.
Prin urmare, Curtea reține că partenerii de dialog social nu puteau prin negocierea colectivă să instituie interdicția generală a concedierii liderului de sindicat pentru motive ce nu țin de persoana salariatului deoarece ar contraveni normei imperative prevăzută de art.60 alin.2 C. muncii.
Ipoteza concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare a angajatorului este reglementată în mod distinct de art.85 alin.6 din L. nr.85/2006 conform cărora „Prin derogare de la prevederile nr. 5. - C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/., fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/. va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.";
Caracterul special al acestei norme derogatorii de la regimul juridic al concedierii colective, stabilite de C. muncii îi conferă și valoarea unei norme imperative care nu poate constitui obiect al negocierii colective și care limitează interpretarea și aplicarea normelor din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate în cadrul stabilit prin regimul juridic obligatoriu.
În fine, în privința motivului de nulitate absolută invocat prin concluziile scrise, Curtea reține din interpretarea comparativă a art.86 și art.47 raportat la art.49 din L. nr.85/2006 că neridicarea dreptului de administrare a debitorului și desfășurarea de către acesta a unor activități curente pe perioada de observație nu permit însă administratorului statuar să dispusă concedierea salariaților.
Astfel, în cadrul activităților curente ale debitorului nu poate intra emiterea unor decizii de concediere a salariaților, care este reglementată în mod distinct de art.86 alin.6, cuprins în secțiunea a 4-a a Legii nr.85/2006 ce tratează situația unor acte ale debitorului, spre deosebire de art.47 și art.49, incluse în secțiunea a-2-a intitulată „deschiderea procedurii și efectele deschiderii procedurii";.
Beneficiind de o reglementare expresă și distinctă de cea invocată de recurent, prin includerea sa în altă secțiune a legii, art.86 alin.6 este norma legală aplicabilă măsurilor de concediere dispuse în cadrul procedurii insolvenței stabilind că administratorul judiciar/. desface contractele individual de muncă ale personalului debitoarei.
Prin urmare nu este incident în speță motivul de nulitate absolută invocat de recurent.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. A. împotriva sentinței civile numărul 5247 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 1642/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3275/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
