Decizia civilă nr. 3539/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3539/R/2011
Ședința din 11 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 2232 din 2 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta SC. F. C. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin cererea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
22 septembrie 2011, reclamantul recurent aduce la cunoștință instanței faptul că renunță la judecata recursului.
De asemenea, prin înscrisul depus la dosar, (fila 18), pârâta intimată a solicitat a se lau act de renunțarea reclamantului recurent la dreptul pretins și, după caz, la judecarea prezentului dosar, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A A supra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.
8190/117/(...), reclamantul B. V. a solicitat obligarea pârâtei S. „. C. S. la plata drepturilor salariale neacordate pentru munca prestată în perioada
(...)-(...), în sumă de 9700 lei, a indemnizației de odihnă în sumă de 800 lei, precum și a dobânzii legale în cuantum de 735 lei, până la data de (...) și în continuare, până la achitarea integrală a drepturilor bănești cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de șofer autocamion din data de (...) și până în luna octombrie 2008 dar societatea pârâtă a tot amânat în mod nejustificat plata salariului restant.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 156, art. 161, art. 166, art. 283 lit. c din Codul muncii.
Deși legal citată, societatea pârâtă nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
1
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea reclamantului, probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 2232/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâta S. „. C. S., pârâta fiind obligată la plata înfavoarea reclamantului a indemnizației de concediu de odihnă aferentă perioadei (...)-(...), precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume începând cu data promovării cererii - (...) - și până la data plății efective a sumei.
S-au respins ca prescrise pretențiile reclamantului referitoare la perioada august-septembrie 2007.
S-au respins ca nefondate celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată din oficiu, s-au reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată promovată la data de (...), reclamantul B. V. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata salariilor aferente perioadei (...)-(...).
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege";, iar potrivit art. 166 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescripție pentru drepturile salariale solicitate este de 3 ani și a început să curgă pentru fiecare prestație în parte, de la data la care drepturile respective erau datorate ( art. 12 din Decret).
Reținând că prezenta cerere a fost depusă după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani pentru unele drepturi salariale și că nu s-a susținut și probat că ar fi operat vreunul dintre cazurile legale de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, tribunalul a admis excepția și a respins ca prescrise pretențiile reclamantului pentru perioada anterioară lunii octombrie 2007. În acest sens, s-a ținut cont de faptul că salariul pentru munca prestată într-o lună se achită în cursul lunii următoare.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Între pârâta S. „. C. S., în calitate de angajator și reclamantul B. V., în calitate de salariat, s-au stabilit raporturi de muncă în temeiul contractului individual nr. 2629/(...), înregistrat la I. C. sub nr. 32142/(...), încheiat pe perioadă nedeterminată, începând cu data de (...), pentru postul de șofer autocamion.
Prin decizia nr. 120/(...) emisă de societatea pârâtă s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, începând cu data de (...) .
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9700 lei reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei
(...)-(...) și a indemnizației de concediu de odihnă în cuantum de 800 lei.
Potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 163 alin. 1, „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
2
În ceea ce privește perioada pentru care ar fi îndreptățit reclamantul la acordarea drepturilor salariale, pretențiile referitoare la lunile august și septembrie 2007 au fost respinse ca prescrise.
De asemenea, din contractul individual de muncă și din decizia de desfacere a contractului individual de muncă reiese că reclamantul a deținut calitatea de salariat al societății pârâte în intervalul (...)-(...).
Întrucât angajatorul a făcut proba duratei de desfășurare a relațiilor contractuale, respectând astfel dispozițiile art. 287 din Codul muncii, revenea reclamantului sarcina de a dovedi, în condițiile art. 16 alin. 2, faptul că a fost salariat al pârâtei anterior datei de (...) și că a prestat activitate și ulterior datei de (...). A., s-a reținut de către tribunal că, deși pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei de concediere, neputându-se determina cu certitudine data încetării raporturilor contractuale (art. 75 din Cod), reclamantul ar fi îndreptățit la plata salariului doar dacă ar face proba că și- a îndeplinit în continuare atribuțiile de serviciu, salariul reprezentând contraprestația muncii desfășurate iar nu o obligație unilaterală din partea angajatorului.
În ceea ce privește perioada (...)-(...), pe de altă parte, s-a reținut că statele de plată întocmite de societatea angajatoare și depuse în copie la dosar poartă o semnătură la rubrica aferentă reclamantului, iar în lipsa contestării acesteia conform art. 177 alin.1C.pr.civ., se poate concluziona că semnătura este însușită de reclamant. A., angajatorul face dovada achitării drepturilor salariale conform acestor prevederi legale.
Pentru aceste motive, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale restante.
În ceea ce privește indemnizația de concediu solicitată, în temeiul art. 141 alin. 4 din Codul muncii, în cazul încetării contractului individual de muncă se procedează la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat (fiind, de altfel, unica situație în care se permite acest lucru).
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta a recunoscut neefectuarea de către reclamant a concediului de odihnă aferent perioadei lucrate, ceea ce implică și neachitarea indemnizației corespunzătoare. Pe cale de consecință, în temeiul art. 281 din Codul muncii, s-a dispus obligarea pârâtei la acordarea sumei aferente concediului de odihnă la care avea dreptul.
În temeiul art. 1088 din Codul civil și art. 2, 3 din O. G. nr. 9/2000, s- a admis petitul accesoriu de acordare a dobânzii legale aferente sumei indicate începând cu data punerii în întârziere, adică a introducerii cererii, și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. V., solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, cu privire la respingerea capătului de cerere pentru acordarea drepturilor salariale restante pe perioada (...) - (...), invocând că nu a semnat statele de plată ce au fost depuse la dosar, care nu i-au fost comunicate (la data judecării dosarului a fost plecat din țară și nu a avut posibilitatea de a contesta semnătura) și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304, pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
La data de (...) a fost înregistrată la dosar cererea recurentului prin care acesta declară că își retrage acțiunea formulată, întrucât a primit de la administratorul societății sumele de bani cuvenite.
3
Prin cererea formulată la data de (...), S. „. C. S. solicită instanței să ia act de renunțarea reclamantului la judecată, precizând că nu solicită obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de reclamantul B. V., prin prisma acestui act de dispoziție, Curtea urmează ca, în temeiul disp.art.312 Cod.proc.civilă, să admită recursul formulat și, în temeiul disp.art.246 Cod. proc.civilă, având în vedere și poziția exprimată de către partea adversă în cauză, să modifice în tot sentința primei instanțe, în sensul de a lua act de renunțarea reclamantului B. V. la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta S. F. C. S., prin administrator judiciar C. de I. T. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 2232 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că:
Ia act de renunțarea reclamantului B. V. la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta S. „. C. S. prin administrator judiciar C. de I. T. S.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: A.G.C.
4
| ← Decizia civilă nr. 4543/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3561/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
