Decizia civilă nr. 2319/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2319/R/2011
Ședința din 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M., C. LOCAL AL C. R., P. C. R., M. F. P. - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 186 din 28 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați L. DE A. B. M. - S. G. DE A. B. M., Ș. CU C. I-V. R. - S. Ș. CU C. I-V. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este declarat în termenul legal, întrucât termenul de recurs nu a început să curgă în mod legal, deoarece sentința recurată nu i-a fost comunicată acestuia la domiciliu procesual ales la sediul D. G. a F. P. M..
De asemenea, se constată că la data de 23 iunie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs toți pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr.186/2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M., P. M. B. M., P. C. R., C. Local R. și Ministerul Finanțelor Publice, invocate de aceștia.
S-a admis cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții L. de A. B. M. - S. G. de A. B. M., Ș. cu clasele I-V. R. -
S. Ș. cu clasele I-V. L., C. Local B. M., P. M. B. M., C. Local R., P. C. R. și
Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții să plătească următorilor membri de sindicat reprezentați de reclamant: A. E., B. M., C. D., C. D. T., C. S. D., C. A. D., F. G., I. A., O. M. L., O. D., P. L. D., S. R., prima de vacanță aferentă concediului de odihnă din anul 2009, în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Soluția pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. M., P. comunei R., C. local B. M. și C. local R., instanța a reținut că aceștia au fost chemați în judecată în calitate de finanțatori ai instituției de învățământ(consiliile locale), respectiv în calitate de ordonatori principali de credite(primarii), astfel că din această perspectivă aceștia își justifică legitimitatea pasivă în cauză.
Potrivit aceluiași raționament și raportându-se la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002, tribunalul a apreciat că și acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art.11 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național";, iar potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ, „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Reclamantul a dovedit prin adeverințele depuse în probațiune că membrii de sindicat pe care îi reprezintă în prezenta cauză au făcut parte din personalul din învățământ în anul școlar 2008-2009, fiind îndreptățiți, în baza dispozițiilor contractului colectiv evocat, să beneficieze de prima de vacanță.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 36 lit. g din
Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii
2008-2009, instanța a admis cererea potrivit dispozitivului.
În termen legal, au declarat recurs pârâții C. Local B. M., P. M. B. M., C.
Local al C. R., P. C. R., Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M..
1. Prin recursul declarat de pârâtul P. municipiului B. M. s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepțieilipsei calității procesuale pasive proprii.
În susținere, pârâtul învederează că între el și membrii de sindicat reprezentați de reclamantul S. nu există un raport juridic de tipul angajat- angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, astfel cănu se poate reține că are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata unei sume de bani, reprezentând prime de vacanță, neexistând nici o prevedere legală care să îl oblige în acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile art. 302 și art. 304 Cod procedură civilă.
2. Prin propriul recurs, pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat, în temeiul art.
304 C.proc.civ., admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive proprii.
Arată că, în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, "(1) unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și- privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(3) P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ- teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție".
Potrivit art.20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, conform art. 36 din Legea nr.
215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărârile consiliului local ... » conform art. 61 din Legea nr. 215/2001, republicată).
De asemenea, acest pârât învederează că între el și membrii de sindicat reprezentați de reclamantul S. nu există un raport juridic de tipul angajat- angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, astfel că nu se poate reține că are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata unei sume de bani, reprezentând primă de vacanță, neexistând nici o prevedere legală care să îl oblige în acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
3.Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii obligării M .ui F. P. la alocare a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S.
L. din Î. M..
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine
Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privindfinanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
4. Pârâtul C. Local al comunei R., prin recursul propriu, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea/modificarea sentinței civile recurate, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local al C. R. și respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate și calitate procesuală pasivă; în subsidiar, a solicitat pe fondul cauzei, casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Recurentul menționează că este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, astfel că nu poate să-și asume obligații pecuniare, neputând sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrative-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind totodată și subiecte juridice de drept fiscal.
C. local nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și din prisma faptului că nu poate fi obligat la respectarea unor clauze contractuale, cum sunt cele din Contractul Colectiv de M. U. la nivelul I. Ș. al J. M. pe care se întemeiază acțiunea, întrucât nu este parte semnatară a contractului descris mai sus, nefiindu-i opozabil. Orice contract produce efecte juridice și obligații doar între părțile semnatare.
Mai mult, neavând nici calitatea de angajator al personalului din instituțiile de învățământ nu are nici calitate procesuală pasivă în acest dosar.
De asemenea, consideră că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și din perspectiva faptului că fondurile necesare salarizării personalului didactic provin de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, iar în bugetul local nu au fost prevăzute asemenea sume privind primele de vacanță, prin urmare nu se pot suporta aceste cheltuieli.
Totodată, conform art. 145 al.(3) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii se specifică foarte clar faptul că, indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator, dar C. Local al C. R. nu are calitatea de angajator al persoanelor reprezentate de reclamant, nefiind nici parte semnatară a contractului individual de muncă, în consecință nu poate fi obligat la plata acestor prime de vacanță.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., art. 137, 158-166 C.proc.civ., Legea nr. 215/2001.
5. Prin recursul declarat, pârâtul P. C. R. a solicitat instanței în principal, admiterea recursului, casarea/modificarea sentinței civile recurate, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P.ui C. R. și respingerea acțiunii reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
P. învederează că nu are calitate procesuală pasivă ca urmare a faptului că nu poate fi obligat la respectarea unor clauze contractuale, cum sunt cele din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe care se întemeiază acțiunea, întrucât nu este parte semnatară a contractului descris mai sus, nefiindu-i opozabil. Orice contract produce efecte juridice și obligații doar între părțile semnatare.
Mai mult, neavând nici calitatea de angajator al personalului din instituțiile de învățământ nu are nici calitate procesuală pasivă în acest dosar.
De asemenea, consideră că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și din perspectiva faptului că fondurile necesare salarizării personalului didactic provin de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, iar în bugetul local nu au fost prevăzute asemenea sume privind primele de vacanță, prin urmare nu se pot suporta aceste cheltuieli.
Totodată, conform art. 145 al.(3) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii se specifică foarte clar faptul că, indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator, dar C. Local al C. R. nu are calitatea de angajator al persoanelor reprezentate de reclamant, nefiind nici parte semnatară a contractului individual de muncă, în consecință nu poate fi obligat la plata acestor prime de vacanță.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., art. 137, 158-166 C.proc.civ., Legea nr. 215/2001.
La data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare (f. 25-
27), solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond, cu sublinierea că fiecare dintre pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea sentinței recurate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a documentației de la dosar, Curtea a avut în vedere următoarele:
1.Reținând că recursul P.ui M. B. M., al P.ui C. R., al C.ui Local al M. B. M. șial C.ui Local R. se suprapun în mare măsură, Curtea le va analiza împreună.
În acest sens, reține că obiectul acțiunii deduse judecății este de obligarea, printre alții, și a pârâților C. Local al M. B. M., C. Local R., P. M. B. M. și P. C. R. la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant a drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță aferentă concediului de odihnă din anul
2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, în măsura în care au fost soluționate pe fond prin hotărârea atacată, aspect care însă nu mai poate fi examinat în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a acestora la
„. unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, curtea apreciază că o asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții C. Local al M. B. M., C. Local R., P. M. B. M. și P. C. R. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații lor.
Este adevărat că potrivit art.167 alin. din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1)lit.b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
La fel de adevărat este și faptul că sursa din care trebuie plătite drepturile salariale solicitate de membrii de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Mai mult, conform art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. este de ordonator principal de credite al bugetului orașului, după caz al municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale. De altfel, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevede expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la obiectul acțiunii prin care se solicită obligarea acestor pârâți „la plata"; drepturilor salariale născute dintr-un raport de muncă, Curtea consideră că aceștia au calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește „alocarea sumelor";, iar nu și în privința
";plății acestora"; .
Constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Cu alte cuvinte, acești pârâși în calitatea de finanțatori, respectiv de ordonatori de credite au doar obligația de „. a sumelor solicitate, iar nu și aceea de „..
Este adevărat că prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâților din perspectiva obligației acestora de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
2. Recursul M.ui F. P.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr.
500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă, toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar.
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu, că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a MFP „la plata"; primelor de vacanță.
Solicitarea de plată a dreptului salarial menționat se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă acest aspect, formulat pentru prima dată în recurs, contravine dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Curtea concluzionează că în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice este fondată.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1, 3 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursurile pârâților, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și, în consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, potrivit dispozitivului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. LOCAL AL M. B. M., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. LOCAL AL C. R. și P. C. R. împotriva sentinței civile numărul 186 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului B. M., C. Local al municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI G.
S. D. D. G. L. D. C. M.
Plecată în CO, semnează vicepreședinte instanță D . B.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 2743/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 823/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
