Decizia civilă nr. 2359/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ nr. 2359/R/2011
Ședința publică din data de 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 556 din 3 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat B. L., având ca obiect litigiu e muncă - anulare act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 21 iunie 2011, respectiv 23 iunie
2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 556 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul B. L.-C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și s-a dispus anularea dispoziției P.ui M. C.-N. nr.
3352/2010.
A fost obligat pârâtul la calcularea și plata drepturilor salariale conform dispoziției nr. 1238/2010 precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul dispoziției P.ui M. C.-N. nr.
3352/28 mai 2010 și cele la care reclamantul avea dreptul în temeiul dispoziției nr. 1238/2010. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, pârâtul P. M. C.-N. a emis dispoziția nr. 1238/(...)(fila 47) prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de execuție contractuală de guard, gradația 4 la S. O. și siguranță publică. Prin aceeași dispoziție s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de (...): salariul de bază 1047 lei care cuprinde și sporul de dispozitiv, sporul de vechime și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009 și sporul pentru condiții periculoase în cuantum de 68 lei, egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise O.le nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de ladata comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
În temeiul O.ui comun al M. M., F. și P. S. și M. F. P. nr. (...) A. J. de P.
S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea și restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publică locală și a transmis rezultatul verificării acestor documente prin adresa nr. 3. solicitând refacerea actelor administrativ .
În acest context pârâtul a emis dispoziția nr. 2142/22 aprilie 2010 prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. si al serviciilor publice în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., în conformitate cu adresa nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P. S. C. în sensul eliminării sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate din salariul de bază, „. prevederilor art. 30 din L. nr. 3. a OUG nr. 1/2010 și a HCL nr. 545/2009.
Ca efect al dispoziției nr. 2142/2010 pârâtul a emis dispoziția nr.
3352/(...) prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), în sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate.
Analizând legalitatea și temeinicia dispoziției nr. 3352/(...) instanța a reținut următoarele:
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.762 L. nr.330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrând în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
Potrivit prevederilor art. 3 lit. „c";din L. nr. 3. sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut";.
În același sens, art. 30 din lege prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și după caz indemnizațiile de conducere care, potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute in notele din anexele la lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cat și pentru funcțiile de conducere.
A.eatul 5 al aceluiași articol statuează că în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie
2009,astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoarela data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Analizând dispoziția contestata raportat la dispozițiile legale mai sus citate instanța a constatat că este necesar a se stabili dacă:
1) sporurile suprimate prin emiterea acestei dispoziții (sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate) erau parte a salariului reclamantului în luna decembrie 2009;
2) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate au fost acordate, până în luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva sau acte administrative încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor;
3) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate incluse în salariul de bază exced prevederilor L.-cadru nr. 3..
În ce privește prima problema, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse în probațiune de către pârât la dosar salariul reclamantului calculat pentru luna decembrie 2009 era compus din: salariu(675 lei), spor de pericol (68 lei), spor de dispozitiv(169 lei), spor de stabilitate(68 lei), spor de vechime(135 lei).
Asupra legalității actelor - de negociere colectivă sau administrative - care au stat la bază acordării celor doua sporuri instanța a reținut că reclamantului, care face parte din categoria personalului contractual, îi sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de munca încheiat la nivelul P. C.- N., în vigoare în anul 2009.
În acest sens, instanța a constatat că prin CCM încheiat la nivelul P. C.- N. și înregistrat la D. C. sub nr. 326/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d și e ca salariații vor beneficia de „. de fidelitate și loialitate fata de instituție, pentru salariații nesancționați, în raport de vechimea în instituție (…) precum și de „. de dispozitiv în cuantum de 25%, conform O.ui nr. 496/2003 al M. Administrației și Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1. (…)";.
CCM ale cărui clauze au fost mai sus evocate s-a încheiat pe o durată de doi ani iar potrivit prevederilor art. 2 alin 2: "Dacă niciuna dintre părți nu denunță Contractul de muncă cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni";.
Din probele dosarului și susținerile părților rezultă că părțile au dat eficiență prevederilor art. 2 alin 2 din CCM , astfel că acest contract și-a încetat efectele la data de 17 noiembrie 2009.
Ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat CCM mai sus menționat, la data de (...) a fost încheiat un nou Contract colectiv de munca, între P. M. C.-N., în calitate de angajator și salariații aparatului de specialitate al primarului, salariații serviciilor publice înființate în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., reprezentați de S. „.. Noul CCM a fost înregistrat la D. de M. și P. S. C. sub nr. 256/(...) .
În noul CCM la nivel de unitate au fost menținute sporurile prevăzute în contractul ale cărui efecte au încetat la data de (...), inclusiv sporul de stabilitate și indemnizația de dispozitiv (Cap III, art. 16 alin 5 lit. d si e). În motivarea acordării indemnizației de dispozitiv părțile au consemnat: „(…) conform O.ui nr. 496/(...) al Ministrului Administrației și Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1. și în conformitate cu Sentința civila nr. 151/(...) a T.ui Timiș";.
Analizând pe cale incidentală clauzele din contractele colective de muncă la care s-a făcut referire mai sus, prin prisma dispozițiilor L. nr. 130/1996 republicată și a dispozițiilor Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 instanța a constatat că acestea sunt deplinlegale, fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
Astfel, conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la bază raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
A., pe aceeași linie logică, trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri, prevedere care se regăsește și la art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 salariul iar potrivit art. 41 alin 5 din CCM unica la nivel național 2007-2010 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unități și unități pot fi negociate și alte categorii de sporuri(altele decât cele enumerate la alineatul 3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Instanța a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia în cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca în sensul conformității cu lege, DMPS C., căreia îi incumba aceasta obligație conform art. 27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat și sesizat o atare împrejurare.
Instanța nu validează apărările paratului conform cărora prin D. I. n. 3. pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației dedispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
D. I. nr. 3. nu prezintă relevanță în cauză atât timp cat sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. M. C.-N. nu prin aplicarea directa a dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. ci în temeiul dispozițiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil încheiat. E. real că sporul de 25 % prevăzut de părțile CCM mai sus evocat prin Cap III art. 16 lit. e poartă denumirea de „. de dispozitiv";, însă acest termen nu este unul sacramental, a cărui utilizare determina automat incidenta în cauza a dispozițiilor L. nr. 1.. De altfel părțile contractului colectiv de muncă ar fi avut posibilitatea să denumească acest spor în orice al mod, preluarea denumirii de
„. de dispozitiv";neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a sporului precum și modalitatea de calcul a acestuia, cu trimitere la L. nr. 1..
În privința mențiunii din cuprinsul adresei nr. 386/(...) emisă de A. J. pentru P. S. C. potrivit căreia sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv nu pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a L.-cadru nr. 3. întrucât sunt nelegale instanța constată că nu se poate identifica vreun text legal în vigoare la data emiterii adresei menționate care să abiliteze A. J. pentru P. S. C. să constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de muncă.
În concluzie instanța a constatat că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate au fost acordate personalului contractual din cadrul P. C.-N., până în luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectivă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
În privința celei de a treia condiții prescrise de L.-cadru 3. și anume aceea ca sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate incluse în salariul de bază să nu excedeze prevederilor L. instanța a reținut că prin anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. E. de prisos să menționeze că atât timp cât L.-cadru însăși prevede obligativitatea includerii celor două sporuri în salariul de bază nu se poate susține că acordarea sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.
Pe de alta parte, la data emiterii Dispoziției nr. 3352/(...) nici chiar O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de către pârât, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr.
727 al M. M.
Reținând, așadar, că dispoziția nr. 3352/28 mai 2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii sale instanța a admis acțiunea formulată conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. s-a formulat opinie separată de către asistenții judiciari, în sensul respingerii acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând modificareasentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâtul a invocat prevederile art. 304 pct.9 C.proc.civ., arătând că după cum rezultă din prevederile art. 22 si art. 23 alin. 1 din L. nr.
3., sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de bază sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
În anexa 1/3 la L. 3. privind „administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.
Totodată, conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) și art. 30 din L.-cadru nr.
3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
În scopul aplicării dispozițiilor legale sus-menționate au fost emise O.le nr.42/(...) si nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Potrivit acestor ordine ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatului-reclamant era compus din salariul de bază, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime. A., recurentul-pârât a emis dispoziția nr.1238/2010 prin care acorda intimatului-reclamant, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariul de bază, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime și spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al intimatului- reclamant, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, cum s-a precizat, în anexa 1/3 din L. nr.3. cele două sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „..
Prin deciziile nr. 1011/(...), 1250/(...) și 1280/ (...) Curtea
Constituționala s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.5, art.50 lit.b din L.-cadru nr. 3. art. 16 alin.1 și 2 din O.U.G. nr. 115/2004 ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
Instanța de contencios constituțional a reținut că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Însă, acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Încheierea Convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii, forța lor juridică nu poate fi superioară legii.
Prin decizia nr. 1414 din (...) Curtea Constituțională a României a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție nu exclud posibilitatealegiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.
Totodată, la rândul său, C.E.D.O. nu verifica compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunța cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
Mai este citată D. I. nr. 3. și în același sens adresa Agenției Județene pentru P. S. care arată că sporul de dispozitiv era reglementat de lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care nu poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. cadru nr. 3..
În ceea ce privește sporul de stabilitate acesta nu era prevăzut de legislația salarizării, aplicabilă până la (...), pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat în 2010 în bază noii legi de salarizare.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:în soluționarea recursului, ca o chestiune de ordine publică premergătoare fondului litigiului se conturează cea a competenței de soluționare a cauzei în primă instanță și consecutiv, a legalei compuneri a completului de judecată.
În acest sens, trebuie observat că petitul acțiunii vizează anularea unei
dispoziții a primarului , cu consecința revenirii la actul administrativ de r eîncadrare și stabili re a drepturilor sala riale corect și legal e mis anterior și cea a obligării pârâtei la plata drepturilor bănești în consecință.
Inițial, instanța a fost investită și cu petitul subsecvent de suspendare aplicării prevederilor dispoziției atacate, acest petit fiind disjuns și trimisă cauza spre competentă soluționare în aceste limite la completul de contencios administrativ (fila 20).
Se invocă, drept motiv de nelegalitate a actului a cărui anulare se solicită, încălcarea prevederilor L. nr. 3., anume, art. 30 alin. 5 și art. 7 alin. 2.
În mod evident, petitul acțiunii vizează anularea unui act administrativ, intrând astfel în sfera de acoperire a L. nr. 5., care la art. 2 lit. c) definește actul administrativ ca fiind „. unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, iar la art. 8 definește obiectul acțiunii judiciare de contencios administrativ: „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. (…)";.
Tot contenciosului este specifică și măsura suspendării executării actului administrativ unilateral atacat în instanță, conform art. 14 din L. nr. 5., deși în prezenta cauză suspendarea a fost solicitată pe calea unei ordonanțe președințiale, dar cu trimitere la o cauză similară soluționată în jurisdicție de contencios administrativ.
Se mai constată că în motivarea acțiunii, reclamantul/a afirmă că a efectuat și procedura prealabilă prevăzută de L. nr. 5. și procedura specială prevăzută de art. 34 din L. nr. 3..
Art. 34 din L. nr. 3. statuează:
„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la
cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale , la sediulordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana
nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrat iv sau, după c az, instanței judecătorești competente potrivit legii , în termen de 30 de zile dela data comunicării soluționării contestației";.
Textul legal citat indică fără dubiu instanța de contencios administrativ ca fiind competentă să soluționeze contestațiile împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor salariale în domeniul bugetar. Trimiterea făcută alternativ la „. judecătorească competentă potrivit legii"; nu poate fi interpretate ca vizând instanța specializată în soluționarea litigiilor de muncă, în speță, întrucât potrivit legii, după cum s-a arătat în cele ce preced, competența de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative, cum este cel contestat în speță, aparține și pe dreptul comun tot instanțelor de contencios administrativ.
Faptul că actul administrativ supus cenzurii instanței în prezenta cauză poartă asupra salarizării personalului bugetar, anume, asupra unui caz individual, nu atrage o altă interpretare a legii în speța de față, întrucât chiar legiuitorul definește, la alin. 2 al art. 34 din L. nr. 3., citat mai sus, ca fiind administrativ actul de stabilire a drepturilor salariale emis în baza acestei legi.
De altfel, în același sens se conturează și rațiunea legii, întrucât prin principiile edictate în partea introductivă a legii, la art. 1 (stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, cu drepturi salariale în mod exclusiv cele prevăzute în această lege), se precizează intenția legiuitorului de a scoate din sfera contractuală drepturile salariale ale personalului bugetar și a le așeza exclusiv în sfera dreptului public, nenegociabil, imperativ, astfel încât sunt consecvente acestei tendințe dispozițiile legale citate din art. 34 al legii.
Față de toate aceste considerente, constatând caracterul de act administrativ al celui a cărui anulare se solicită prin acțiune, Curtea va constata că soluționarea litigiului s-a făcut de către completul specializat pe litigii de muncă și în compunerea specifică acestuia cu încălcarea dispozițiilor legale.
Judecata în prima fază procesuală a fost făcută de o instanță necompetentă, anume, prin încălcarea principiului specializării instanței, instituit de art. 35, 36 și 39 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În acest sens, Curtea consideră că este o problemă de competență respectarea principiului specializării instanței și a judecătorilor, în condițiile în care, cum s-a arătat, specializarea a fost ridicată la nivel de principiu, iar înțelesul noțiunii de competență, astfel cum este indicat de D. explicativ al limbii române (http://dexonline.ro/definitie/competenta), este acela de „. a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții";. Apare deci cu evidență că în explicarea noțiunii de competență trebuie înglobată și noțiunea de specializare, doar aceasta asigurând o cunoaștere adâncită, aprofundată a domeniului în care se fac dezlegările în drept și asigurând o reală competență de soluționare a litigiului.
În plus, nu au fost respectate dispozițiile imperative privitoare la compunerea completului de judecată, în condițiile în care art. 304 pct. 1
C.proc.civ. prevede ca un motiv de casare a sentinței nealcătuirea acesteia potrivit dispozițiilor legale.
Văzând deci dispozițiile art. 312 alin. 1 și 6 raportat la art. 304 pct. 1 și 3
C.proc.civ., urmează a se admite recursul formulat față de excepțiile invocate de Curte din oficiu, cu consecința casării sentinței pronunțate și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr. 556 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o casează în tot.
Dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 3816/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4579/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
