Decizia civilă nr. 2419/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2419/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 224 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată G. „. BY S. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 iunie
2011, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtului recurent P. municipiului B. M. la recursul formulat de chematul în garanție, prin care solicită respingerea acestuia și judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 224 din 4 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M. și a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea civilă formulată de R. S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții G. „. BY S. B. M., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M.
Pârâta G. „S. by S. a fost obligată să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: S. M., S. Ana, R. F., P. E., Z. R., C. E., I. I., M. T., L. L., I. A., T. I., H. E., M. M., F. S., C. M., O. D., O. P., V. F., B. R., P. G., P. D., R. I., V. R., D. S. și T. A. fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1. și să le plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv achitată membrilor de sindicat, această diferență urmând a fi actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B. M. și P. orașului B. M. au fost obligați să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
S-a admis cererea de chemare în garanție a M.UI F. P., care a fost obligat să asigure P. M. B. M. sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite conform prezentei în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 prevede că „Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
C. Local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator al instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active invocate de P. municipiului B. M.
Potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul
Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
În privința fondului cauzei s-a constatat că membrii de sindicat reprezentați de reclamant, sunt cadre didactice, la unitatea școlară pârâtă în cauză. Aceștia au beneficiat de concediu de odihnă anterior datei de (...).
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitatecu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datelor de plecare în concediu, respectiv în luna iunie 2010.
D. statele de plată depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școlară, se constată că indemnizațiile de concediu au fost plătite în două tranșe, respectiv un avans în luna iunie și restul de plată în luna august.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008
- 2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit Legii nr. 1., la art. 1 se prevede că:
„(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1. cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului și a dispus admiterea acesteia așa cum a fost formulată și ca o consecință a admiterii acțiunii, raportat la motivele respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. s-a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M., precum și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR P UBLICE prin D. M..
Pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit s-a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive. În conformitate cu art.41 coroborat cu art. 26 alin.1 din Decretul 31/1954 și art.21 din L. 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
C. local este, potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție.
În categoria de litigii, C. local B. M. nu poate să stea în judecată pentru un petit formulat în sensul obligării la plata unor sume de bani reprezentând prime de vacanță pentru cadre didactice.
P. M. B. M. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 20 din L. nr.
215/2001 a administrației publice locale, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Potrivit art. 21 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Consideră că primarul nu poate asigura sumele plății drepturilor membrilor de sindicat deoarece nu are buget propriu și nu își poate asuma obligații pecuniare.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii obligării sale la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În motivarea recursului, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a arătat că rolul esențial în procesul bugetar și execuția bugetară revine G., respectiv parlamentului potrivit art.17 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Admiterea cererii formulate împotriva M.ui F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații săi.
Obligarea ministerului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
S-au invocat și prevederile art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.16-19) a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurenții P. M. B. M. și C. Local al M. B. M. nu au vizat fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, în privința cărora Curtea notează că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepțiile nu pot fi primite.
Astfel, se observă că dispozițiile art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat, care include și cheltuielile de personal, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. B. M. rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. M. B. M. își justifică, de asemenea, calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiului, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Așadar, criticile aduse de pârâții P. M. B. M. și C. Local al M. B. M. hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestora doar la alocarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți, or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre cei doi pârâți recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
În consecință, Curtea observă că pârâții P. M. B. M. și C. Local al M. B. M. nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului și consiliului local în prezentul litigiu, astfel că în mod corect prima instanță a constatat că aceștia au calitate procesuală în cadrul prezentului litigiu.
În ceea ce excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că acesta elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr.
34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții înelaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față fiind vorba de indemnizația de concediu.
Atribuțiile Direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H.G. nr. 2192/2004, potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ- teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";, iar acestea nu sunt altceva decât reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, se apreciază că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește criticile formulate de către Ministerul Finanțelor Publice privind fondul cauzei, se reține, în primul rând că în cauză se invocă aspecte privind aplicarea în timp a Legii nr. 1., privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Astfel, dreptul la indemnizația de concediu este conferit de dispozițiile cu caracter general din art. 145 din Codul Muncii, potrivit cărora indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnica a drepturilor salariale din ultimele
3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu și se plătește cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Dispoziții cu caracter mai favorabil sunt prevăzute de art. 29 alin. 4 din
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pe anii 2., potrivit căruia indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă.
În speță, așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitatea școlară (f.
12 - 13 dosar de fond) reclamanții au început efectuarea concediului de odihnă cel mai târziu la data de la data de (...), iar conform prevederilor mai sus citate, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 10 zile înainte de această dată.
Este real că prin L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a prevăzut la art. 1 că se diminuează cu 25% cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și OUG nr. 1..
Însă, contrar celor susținute de către recurentă, nu se poate reține incidența în cauză a Legii nr. 1., întrucât fiind publicată în Monitorul Oficial nr.
441 din 30 iunie 2010, a intrat în vigoare în data de 3 iulie 2010, iar dreptul la indemnizația de concediu s-a născut anterior acestei date.
Astfel, art. 1 Cod civil, consacră principiul tempus regit actum, conform căruia actele și faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective, legea neavând putere retroactivă, principiu care este înscris și în art. 15 alin. 2 din Constituție, text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin L. nr. 1., care instituie diminuarea cu 25 % a indemnizațiilor, la situații născute înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus, motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru criticile formulate de recurentă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. LOCAL AL M. B. M. și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 224 din 0(...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.SCB Dact.Sz.M./2 ex. (...)
Jud.fond:C. V.
G. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 552/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 445/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
