Decizia civilă nr. 445/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 445/R/2011
Ședința 07 februarie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E.,C. T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2755 din 09 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL I. P. C., și pe pârâții intimați C. C. D. C. și I. S. AL J. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților, iar la a treia strigare a acuzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2755 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulata de S. L. AL Î. P. C., în calitate de reprezentat al reclamaților, membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâții C. C. D. C., I. Ș. J. și M. E., C. și T. și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. C. D. C., în calitate de angajator, pentru membrii de sindicat G. E. G., S. F. N., R. M., I. I., F. F. M., C. M., F. N., T. V. O., D. C. A., M. ANA și D. I. din această unitate de învățământ, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1., începând cu data de 1 octombrie 2008, până la data intrării in vigoare a L. nr. 330/2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul C. C. D. C. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și evidențele salariale.
Au fost obligați pârâții I. Ș. J. și M. E., C., T. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrii de sindicat reprezentați în prezentul litigiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat care au calitatea de cadre didactice în cadrul Casei C. D. C. așa cum sunt aceștia enumerați în tabelul depus la dosarul cauzei, respectiv pentru numiții: S. F. N., R. M.,I. I., F. F. M., C. M., F. N., T. V. O., D. C. A., M. Ana și D. I.
La solicitarea instanței, pârâta C. C. D. C. a răspuns că drepturile solicitate de cei reprezentanți de către reclamant nu au fost achitate deși au fost prevăzute de actele normative invocate în acțiunea introductivă (f.23).
Cu privire la drepturile solicitate de reclamant Curtea Constituțională a
R., prin D. nr. 93/(...), a constatat că L. 2. privind aprobarea O.G. nr. 1. este constituțională însă Guvernul României a emis O. nr.1. care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG nr.1. și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr.843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O. nr.1. sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.nr. 1. si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuia remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.nr.1. cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.nr.3. și art.2 din O. nr.4. se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat și salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în caredatoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. În cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului, iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr.1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în anii 2008 și 2009 personalului din învățământ, au fost în vigoare până la data abrogării prin L. nr.330/2009, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art.283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art.155,art.157 alin.2 și art.169 alin.1 din Codul Muncii.
Drept urmare, a fost obligat pârâtul C. C. D. C., să calculeze și să plătească sumele necesare drepturilor salariale solicitate și cuvenite pentru fiecare membru de sindicat reprezentat din unitatea de învățământ anterior menționată și să facă mențiunile cuvenite în carnetul de muncă ale membrilor de sindicat pentru a reliefa cuantumul exact al drepturilor salariale ce urmează a fi plătite.
În temeiul acelorași dispoziții legale au fost obligați pârâții I. S. AL J. C. și
M. E., C. T. ȘI S. să aloce sumele necesare plății acestor drepturi pentru membrii de sindicat reprezentanți de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C. T. ȘI S.solicitând casarea hotărârii recurate sau modificarea acesteia, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtul M. E., C. T. ȘI S. I. de fond a respins excepția invocată fără însă a o motiva fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.7 C.pr.civ.
Așa cum a arătat și în cazul apărărilor formulate pe fondul cauzei, o parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridicecare să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Calitatea procesuală pasivă este echivalentă existenței unui raport de angajat-angajator între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății. Ori pârâtul nu este angajatorul reclamanților, așa cum acest termen este înțeles și definit în Codul muncii (art.10 și 14). Această calitate o are directorul unității de învățământ aspect învederat de art.11 al L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare.
Inexistența unui raport juridic de muncă între MECTS și cadrele didactice exonerează ministerul de la calcularea și plata drepturilor bănești solicitate în speță de reclamanți.
În nici un caz ministerul nu are calitate de angajator față de reclamanți întrucât nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic, nu are competența de a recalcula sau plăti drepturile salariale.
Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister.
Având în vedere solicitările reclamanților și atribuțiile pârâtul M. E., C. T. și S., care nu este angajatorul reclamanților,pârâta solicită instanței să se admită excepția astfel cum a fost invocată și să se respingă cererea de chemare în judecată cu privire la acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cea de-a doua critică se referă la greșita interpretare a legii pe care instanța de fond a făcut-o în dezlega rea pricinii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
I. de fond, în mod nelegal, a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii.
Astfel, instanța de fond ignoră în mod evident cadrul legislativ în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale și anume faptul că OG nr.1., aprobată cu modificări de L. nr.2. a fost modificată și completată. Prin urmare, în mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate în baza OG. nr.1., astfel cum a fost modificată și completată. Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale în baza L. nr.2. fără să țină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plății drepturilor salariale.
Menționează faptul că potrivit prevederilor art.l1 (3) din legea nr.47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile C. C. prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUO.nr.1., O. nr.1., O. nr.1. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, pârâtul solicită instanței de recurs să rețină faptul că la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, pentru perioada respectivă au produs efectele pentru care au fost emise, astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe.
Este nefondată și lipsită de orice logică juridică concluzia instanței de fond conform căreia salariile reclamanților trebuiau plătite conform L. nr. 2. în forma inițială, nemodificată.
Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți s-ar aplica în mod retroactiv deciziile C. C., situație ce contravine prevederilor art.11 din L. nr.47/1992.
Știind că, instanța de judecată are competența să judece cererea raportat la actele normative în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale, verificând astfel dacă dreptul pretins este exercitat în limitele sale interne de ordin material și juridic, respectiv este recunoscut și ocrotit de lege, actual,considerațiile reclamanților privind drepturile cuvenite în baza L. nr. 2. sunt neîntemeiate, deoarece niciuna din condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite.
Pârâtul mai menționează faptul că Ordonanța de Urgență a G. nr. 3. și Ordonanța de Urgență a G. nr.
4. prin care, de asemenea, a fost modificată OG nr.1., se aflau în vigoare și și- au produs efectele astfel că salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată în vigoare.
O a treia critică pe care o aduce sentinței este aceea că instanța de fond a ignorat cadrul legal aplicabil referitor la salarizarea personalului didactic pentru perioada (...) - (...) (O. nr.3. și O. nr.4., aflate în vigoare la momentul efectuării plății, a căror legalitate a fost supusă controlului C. C. care s-a pronunțat prin D. nr.105 și 106 în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ridicată) și dispune obligarea la plata diferențelor salariale în baza unei legi care nu mai este în vigoare în forma pe care aceasta o ia în considerare. Prin această măsură vădit nelegală instanța de fond își depășește atribuțiile, substituindu-se legiuitorului și creând un alt cadru legislativ pentru plata salariilor, fiind astfel incidente dispozițiilor art. 304 (4) C.pr.civ.
Prin aplicarea unui alt coeficient pentru perioada (...) - (...), decât cel prevăzut de O. nr.3. și O. nr.4., (aflate în vigoare la data efectuării plăților salariale), instanța de fond a încălcat principiul constituțional al separației puterilor în stat, substituindu-se C. C. Astfel, pe de altă parte instanța de fond a reținut principiul separației puterilor în stat în raportul dintre G. (putere executivă) și P. (putere legislativă), dar pe de altă parte ignoră, în mod nelegal, același principiu neținând cont de o prevedere legală aflată în vigoare, constatând în mod implicit (după cum rezultă din considerentele sentinței) neconstituționalitatea unor ordonanțe de guvern fără a avea acest drept.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Contrar celor invocate în recurs, Curtea constată că instanța de fond nu l-a obligat pe pârâtul M. E., C., T. și S. să plătească drepturile salariale solicitate de reclamanți, ci să aloce angajatorului acestora fondurile necesare plății drepturilor.
În conformitate cu art. 17 alin. (2) din HG 2192/2004 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psiho-pedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E. și C.
De asemenea, conform art. 167 alin. (18) din L. 84/1995 „. cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, centrele si cabinetele de asistenta psihopedagogia, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E., C. și I..
Reținând că finanțarea cheltuielilor caselor corpului didactic se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E., C. și I., Curtea apreciază că în mod legal a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
M. E., C., T. și S., motivarea necorespunzătoare a excepției de către instanța de fond fiind suplinită de considerentele expuse de instanța de recurs.
Referitor la motivul de recurs referitoare la fondul cauzei se constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, prin art.1 din O.G. nr.1., în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6. privind unele măsuri în domeniulînvățământului, aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, s-au majorat, iar prin L. nr.2., s-a aprobat O. G. nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările menționate anterior.
Articolul 1 al O.G. nr.1. a fost modificat prin O. nr.1., care a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, iar ulterior a fost respinsă prin L. nr.57/2009.
Prin decizia C. C. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 s-a reținut în acest sens că adoptarea de către G. a 1. nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin nr. 2. pentru aprobarea G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin.
(1) din C., potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
În considerentele aceleiași decizii, Curtea a mai constatat că dispozițiile de urgență a G. nr. 1. înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din C., deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
Prin O. nr.1., publicată în Monitorul Oficial la data de (...), s-a modificat din nou articolul 1 din O.G. nr.1., după cum urmează:
"Art.1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6. privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
230,247 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
244,061 lei;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
266,026 lei; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie
2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
275,168 lei;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
299,933 lei.
Dispozițiile art.I pct.2 din O. nr.1., ce au modificat din nou art.1 al O.G. nr.1., au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.842/2009 a C. C.
S-a reținut și prin această decizie că prevederile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. reduc în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr. 2. de aprobare a G. nr. 1.. S-a mai statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din L. fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. (6) din C., coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. (1) din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În
România, respectarea C.i, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Conform art. 2 din O. nr.1., articolul 11 alineatul (1), literele a) și b) din
G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul
2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, s-a modificat , având următorul cuprins:
"a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare
și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;".
Potrivit art.3 al aceluiași act normativ, valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și
3b la G. nr. 1., aprobată cu modificări prin nr. 2., cu modificările și competările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.
Prin decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art.
I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. sunt neconstituționale.
S-a reținut în acest sens că cele reținute prin considerentele care au stat la baza nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea de urgență a G. nr. 1.. Ca urmare, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) și (6) din C..
De asemenea, Curtea a reținut că, deși unele dispoziții cuprinse în art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. și-au încetat efectele, fiind norme cu aplicare limitată în timp, neconstituționalitatea constatată lovește dispozițiile legale în ansamblul său, astfel că efectele prezentei decizii se întind și cu privire la textele legale care nu mai sunt în vigoare. O asemenea concluzie se impune având în vedere chiar considerentele de principiu ale Deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, prin care Curtea a stabilit că neconstituționalitatea reținută lovește întreaga ordonanță de urgență, chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunțării respectivei decizii.
Mai mult, Curtea constată că ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să își producă efectelepentru perioada de până la 30 aprilie 2009 și celelalte care vizează perioada de după 1 mai 2009 să fie neconstituționale și să își înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condițiile în care art. I pct. 2 și 3 este lovit de același viciu de neconstituționalitate extrinsec, întrucât creșterile salariale preconizate prin nr. 2. nu au fost acordate nici pentru anul 2008 și nici pentru anul 2009, contrar voinței P.ului.
În ceea ce privește art. 2 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1., s-a reținut că acesta continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile de urgență a G. nr. 1., prevederi prin care au fost reduse majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr. 2. de aprobare a G. nr. 1..
S-a mai reținut că motivele de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale Ordonanța de Urgență a G. nr. 1. sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1.. Astfel, s-a constatat că textele menționate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) și (6) din C..
Curtea mai reține că, atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 1., cât
și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 3. și art. 2 din O. nr. 4. se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1., ce au fost declarate neconstituționale.
Prin urmare, drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în baza L. nr. 2. se datorează până la 31 decembrie 2009, având în vedere faptul că începând din 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, încetându-și aplicabilitatea prevederile L. nr. 2..
În același sens, prin D. nr.124/2010 a C. C. (publicată în M.O. nr.272/2010) s-a statuat că „nici modificarea sau completarea dispozițiilor legale criticate de legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de aceleași vicii de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat și nu preluat prin actele normative succesive de modificare și completare
În plus, Curtea reține că prin art. 48 din L. 330/2009 s-a abrogat expres
L. 2. și nu OUG 3. sau OUG 4..
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția R.:
,,D. C. C. se publică în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";, iar în conformitate cu alin. (1) al aceluiași articol: ,,Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau G.ul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.i. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept";.
Conform art. 11 alin. (3) din L. nr.47/1992, republicată deciziile și hotărârile C. C. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Pe calea normelor anterior evocate, s-a instituit un mod atipic, dar ireversibil, de suspendare și de încetare a efectelor juridice . dispozițiilor unei legi sau ordonanțe constatate necostituționale.
Așa cum a statuat constant Curtea Constituțională, în măsura în care autoritatea emitentă a normelor declarate neconstituționale (P. sau G., după caz) alege să nu dea curs obligației sale de a pune de acord prevederilerespective cu cele ale C.i, nici în cadrul și nici în afara termenului de 45 de zile, intervine rolul autorităților publice de aplicare a legii și implicit, al instanțelor judecătorești care vor continua să nu aplice actul normativ sau dispozițiile constatate a fi neconstituționale, cu toate că, formal, respectivele texte rămân în vigoare (D. nr. 98 din 5 aprilie 2001, publicată în M. O. nr. 256 din 18 mai
2001; D. nr. 58 din 14 mai 1996, publicată în M. O. nr. 324 din 4 decembrie
1996).
Prin urmare, actele sau prevederile normative constatate ca fiind neconstituționale își pierd eficiența juridică și nu mai pot fi aplicate, cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești urmând a fi soluționate cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice, determinate de existența deciziilor C. C.
În mod concret, pe un termen de 45 de zile (calculat de la data de 2 decembrie 2008 - data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C.), efectele Ordonanța de Urgență a G. nr.136 din 28 octombrie 2008 au fost suspendate, iar la expirarea termenului prevăzut de C., acestea au încetat de drept, actul normativ constatat neconstituțional în integritatea sa, fiind, practic, lipsit de efecte.
Mai mult, prin L. nr. 57 din 1 aprilie 2009, P.ul a respins Ordonanța de Urgență a G. nr. 1..
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (3) din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, constatarea neconstituționalității Ordonanța de Urgență a G. nr. 1. în integralitatea sa și respingerea acestui act normativ de către P., au ca efect repunerea în vigoare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a) liniuța a III-a și ale art. 1 alin. (1) lit. c) liniuța a III-a precum și a referirilor la valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 din cadrul anexelor 1.1, 1.2, 2 și 3 din cuprinsul O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 2..
De asemenea, modificările aduse Ordonanța de Urgență a G. nr. 1. în forma aprobată de P. prin L. nr.2., prin Ordonanța de Urgență ale G. nr. 1. și nr. 1. (constatate ca fiind neconstituționale prin deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 989 din 30 iunie
2009 și nr. 984 din 30 iunie 2009), devin lipsite de eficiență juridică, în virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor C. C.
În privința Ordonanțelor de U. ale G. nr. 3. și nr. 4., se constată că, deși Curtea Constituțională nu a constatat pe calea dispozitivului neconstituționalitatea acestora (întrucât, ca acte modificatoare ale O. G. nr. 1., abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al Cap. VI- „Dispoziții finale"; din L. nr.330/2009, au fost și ele abrogate, excepțiile de neconstituționalitate referitoare la aceste ordonanțe devenind inadmisibile), totuși pe calea considerentelor formulate, instanța de contencios constituțional a arătat, cel puțin cu privire la Ordonanța de Urgență a
G. nr. 4., că: „. art. 2 din acest act normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 și, respectiv, prin decizia nr. 989 din
30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie
2009";.
Pe această cale, instanța de contencios constituțional a reamintit considerentele de principiu din decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în M onitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a reținut că: „nici modificarea sau completarea dispozițiilor legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către
Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec";
Considerentele de mai sus cu privire la caracterul general - obligatoriu al deciziilor C. C., coroborate cu regula de interpretare logică a normei juridice - actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat - impun a se considera că, începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie
2009 își produc efectele dispozițiile L. nr. 2. prin care au fost modificate prevederile art. 1 alin.(1) lit. a), art. 1 alin. (1) lit. c) și anexele 1.1, 1.2, 2 și 3 ale O. G. nr. 15/2001, stabilindu-se, începând cu data de 1 octombrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 în cuantum de 400,000 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare în favoarea personalului din învățământ.
Dacă s-ar aprecia că deciziile de constatare a neconstituționalității unor norme juridice nu pot pune în niciun fel în discuție efectele produse anterior, s-ar nega însuși caracterul obligatoriu și opozabilitatea erga omnes a acestor acte de jurisdicție constituțională.
Viciul de neconstituționalitate constatat de Curtea Constituțională fiind puternic, cu evidente consecințe asupra înlăturării unor drepturi stabilite prin lege, prezumția de constituționalitate a ordonanțelor emise este înlăturată pentru viitor.
Aplicarea în procesele pendinte a deciziilor pronunțate succesiv de Curtea
Constituțională prin care s-a constatat neconstituționalitatea Ordonanțelor de
U. a G. nr.1., nr. 1. și nr. 1. și implicit a Ordonanța de Urgență a G. nr. 3. și Ordonanța de Urgență a G. nr.
4. nu constituie o încălcare a principiului neretroactivității care guvernează efectele acestor decizii.
Astfel, raporturile juridice vizând salarizarea personalului din învățământ au luat naștere în perioade anterioare publicării acestor decizii, în temeiul unor acte normative care beneficiau de prezumția de constituționalitate, prezumție care, ulterior, a fost înlăturată și au creat drepturi și obligații al căror conținut este incert, fapt dovedit chiar prin aceea că ele formează obiectul unor contestări în justiție.
Conținutul concret al drepturilor și obligațiilor deduse judecății este stabilit într-un mod incontestabil doar prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești irevocabile asupra fondului și intrarea soluțiilor instanțelor în autoritatea de lucru judecat, iar aplicarea deciziilor C. C. indicate anterior, în virtutea caracterului obligatoriu erga omnes al acestora, nu echivalează cu producerea unor efecte retroactive, deoarece drepturile și obligațiile născute sub imperiul ordonanțelor de urgență ale guvernului, constatate neconstituționale nu au o certitudine juridică.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 nefiind întemeiate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE Î N NUMELE L. D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2755 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:I.P. și E.B.
| ← Decizia civilă nr. 2419/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 171/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
