Decizia civilă nr. 2529/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2529/R/2011
Ședința publică din data de 5 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. JUDECĂTOR : S. D. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. C. M. împotriva sentinței civile nr. 152 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. „ E ON G. D. SA T. M., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate - consilier juridic V. Ț., lipsind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâta intimată a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 20 iunie, însoțită de jurisprudență, iar reprezentantul intimatei declară că înțelege să o susțină nemaiavând cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține concluziile de respingere a recursului formulate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.152 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. C. M., împotriva pârâtei SC E. G. D. SA ca nefondată.
A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei SC EON G. D. SA în temeiul contractului individual de muncă din (...) pe postul de casier încasator.
Prin convenția privind încetarea contractului individual de muncă părțile au convenit la data de (...) încetarea tuturor sporurilor de muncă, cu începere de la data de (...).
Pe baza acestei convenții, prin D. 29/(...) pârâta SC EON G. D. SA a luat act de încetarea contractului individual de muncă al reclamantei prin acordul părților.
Însă începând cu data de (...), inclusiv în (...), reclamanta a fost în incapacitate temporară de muncă, așa cum rezultă din certificatele de concediu medical seria CCMAB nr. 4117669/(...), CCMAC nr. 0896990 din (...); seria
CCMAC/0896992/(...); nr. 1593126/(...) și 1593132/(...).
În acest context reclamanta a susținut că încetarea contractului individual de muncă trebuia să aibă loc doar la data încetării cauzei de suspendare a lui, respectiv la expirarea perioadei de incapacitate de muncă - (...).
Însă, potrivit art. 49 alin. 2 C. muncii suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestației muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator; alin. 3 stabilește că pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. 2, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, contractul colectiv de muncă aplicabil prin contractul individual de muncă sau regulamente interne.
Art. 50 C. muncii enumără situațiile în care se suspendă de drept con- tractul individual de muncă, la lit. b menționând și concediul pentru incapacitate temporară.
Art. 60 alin. 1 lit. a prevede că nu poate fi dispusă concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă stabilite prin certificatul medical.
În speță, dispozițiile art. 60 alin. 1 C. muncii nu sunt incidente, deoarece contractul individual de muncă al reclamantei a încetat prin acordul părților la data convenită de acestea.
Dacă s-ar admite că un contract individual de muncă nu ar putea înceta pe perioada cât este suspendat, atunci interdicțiile la concedierea prevăzută de art. 60 C. muncii ar fi inutile, câtă vreme aproape toate cazurile enumerate la acest articol sunt și cazuri de suspendare.
Mai mult, admițând ipoteza susținută de reclamantă conform căruia în situația suspendării de drept a contractului individual de muncă nu poate interveni încetarea acestuia chiar dacă a fost convenită de ambele părți, ar însemna ca, raportat la prevederile art. 50 alin. 3 C. muncii, în sarcina și în beneficiul părților să continue să existe pe durata suspendării obligații și drepturi derivate din raportul de muncă, deși nici angajatul, nici angajatorul nu și le mai doresc, câtă vreme au convenit să înceteze acest raport.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că raporturile de muncă dintre părți a încetat la (...), conform convenției dintre ele și, în consecință, a respins cererea reclamantei de anulare a înscrierii din contractul individual de muncă de sub nr. crt. 87.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. C. M. solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că sentința este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale.
La data de 1 martie 2010 s-a îmbolnăvit, fiind beneficiara certificatului medical care conferă dreptul la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.
De la această dată contractul de muncă a fost suspendat de drept în condițiile art.50 lit.b din C.muncii. Incapacitatea de muncă a continuat și în lunile următoare, dar pârâtele au refuzat să îi achite indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pe considerentul că i-a încetat contractul individual de muncă la data de 31 martie 2010.
Pârâta nu a ținut seama de faptul că reclamanta era în incapacitate temporară de muncă și era îndreptățită la plata indemnizației legale, refuză plata acesteia, și nu i-a comunicat decizia de desfacere a contractului de muncă decât acum odată cu întâmpinarea.
Convenția de încetare a raporturilor de muncă a încheiat-o raportat la faptul că postul urma să fie desființat și pentru a beneficia de plăți compensatorii. I. i s-a comunicat ca termen de încetare 31 decembrie 2009, apoi la solicitarea pârâtei acesta a fost prelungit la 31 martie 2010 întrucât avea nevoie de un casier.
Consideră că pârâta cu rea credință a refuzat plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, întrucât în calitate de angajat are dreptul în conformitate cu OUG nr.1. la indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
Textele de lege reglementează dreptul persoanei asigurate care are un contract individual de muncă de a beneficia de indemnizații de asigurări sociale în baza unui certificat medical, condiție îndeplinită de reclamantă atât în ceea ce privește existența raportului de muncă cât și a actului medical doveditor. Plata indemnizațiilor prevăzute de OUG 1. se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.
Consideră că instanța a interpretat eronat prevederile art.60 alin.1 apreciind că pe perioada incapacității de muncă contractul de muncă este suspendat și a încetat prin convenția părților, dar nu a ținut seama de faptul că această convenție a fost încheiată în urmă cu câteva luni, a prestat munca în continuare, iar dacă a fost suspendat contractul de muncă acesta nu putea înceta decât la data la care nu mai subzistă motivul de suspendare.
Pârâta SC E. G. D. SA Tg. M. prin întâmpinare (f.7-10) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Potrivit art. 55 lit. b din C. muncii, contractul individual de muncă încetează ca urmare a acordului părților, la data prevăzută de acestea.
Pornind de la această normă imperativă, Curtea reține că aspectul esențial de care depinde judecarea cauzei constă în aplicarea acestei norme prin raportare la prevederile art. 60 alin. 1 lit. a C. muncii, care instituie interdicția concedierii salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, precum și la cele ale art. 50 alin. b C. muncii, ce prevăd suspendarea de drept a contractului individual de muncă pe durata concediului pentru incapacitate temporară de muncă .
În interpretarea coroborată a acestor norme, Curtea, în opinie majoritară, reține că încetarea contractului prin acordul părților operează indiferent dacă contractul individual de muncă era suspendat sau nu. De asemenea, Curtea notează că interdicția amintită în aliniatul precedent vizează doar concedierea salariaților, nu și încetarea contractelor de muncă, art. 60 C. muncii fiind o normă imperativă de strictă interpretare, a cărei aplicare nu poate fi extinsă pe cale de analogie.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 60 alin. 1 lit. a, Curtea, așa cum a subliniat mai sus, notează că acest text legal instituie interzicerea concedierii salariaților în anumite situații expres prevăzute de lege. I. concedierii este însă distinctă de cea a încetării contractului individual de muncă, reglementarea, condițiile și efectele celor două noțiuni fiind fundamental diferite.
Ca atare, atâta vreme cât legiuitorul a circumscris interdicția prevăzută de art. 60 C. muncii - temei invocat de recurentă - doar la situația concedierilor, nu se poate extinde această regulă pe cale de interpretare și la situația încetărilor contractelor individuale de muncă.
În ceea ce privește raportul suspendare/încetare a contractului individual de muncă, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a concluzionat în sensul că suspendarea contractului individual de muncă nu împiedică încetarea acestuia prin acordul părților. A., efectele suspendării sunt în mod explicitprevăzute de art. 49 alin. 2 C. muncii. Potrivit acestui text legal, suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestației muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator. Totodată însă alin. 3 stabilește că pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. 2, ceea ce înseamnă că și în această perioadă între părți pot să subziste drepturi și obligații specifice. Cu alte cuvinte, suspendarea nu este totală și nu împiedică exercitarea unui drept prevăzut de lege, un astfel de drept fiind tocmai acela de a înceta contractul de muncă prin acordul părților.
A., potrivit art. 55 lit.b C. muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de a ceștia . T. citat de expresie principiului libertății contractuale a părților, libere să dispună prin acord atât începerea, cât și modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă.
Prin convenția încheiată la data de (...), între reclamanta recurentă și intimat, părțile au convenit încetarea raporturilor de muncă prin acord începând cu data de (...). Este adevărat că părțile au avut inițial în vedere data de (...) ca dată de încetare a contractului de muncă, fiind depus în acest sens în probațiune un proiect de convenție , nesemnat însă de părți. A. situație nu prezintă însă nici o relevanță în cauză, în condițiile în care acordul părților s-a materializat în final asupra datei de 30 martie 2010, neputându-se reține în nici un caz că aceasta ar fi semnificat revocarea acordului inițial și a continuării raporturilor de muncă după data stabilită ca dată de încetare a contractului de muncă.
Curtea notează de asemenea că acordul părților a intervenit în condițiile legii, părțile exprimându-și în mod neechivoc și sincer consimțământul, acesta fiind consemnat în scris.
Nu se poate reține astfel afectarea convenției de vreun viciu de consimțământ, recurenta neinvocând în nici un mod vicierea consimțământului său. Dimpotrivă, în chiar motivele de recurs a arătat că a solicitat încetarea părților prin acord pentru a putea beneficia de plăți compensatorii, în condițiile în care se prefigura desființarea postului său ca urmare a reorganizării societății. Așadar, în momentul în care și-a exprimat acordul, reclamanta recurentă a cunoscut consecințele acestuia precum și data de la care contractul său individual de muncă urma să înceteze. Faptul că data asupra căreia părțile au convenit încetarea contractului individual de muncă se situează la un moment relativ îndelungat de timp față de data exprimării acordului nu prezintă vreo relevanță, art. 55 lit. b permițând părților să convină asupra acesteia, fără vreo limitare în timp.
De asemenea, nici faptul că această dată intervine în perioada în care contractul individual de muncă este suspendat de drept nu prezintă vreo relevanță sub acest aspect, neputându-se admite soluția prorogării acestei date până la momentul încetării suspendării. A., dincolo de considerentele deja arătate, o astfel de soluție ar însemna înfrângerea acordului de voință a părților și stabilirea unei alte date - incerte chiar - cu privire la care nici una din părți nu și-a dat acordul, ceea ce ar semnifica încălcarea principiului libertății contractuale în lipsa unui text legal imperativ care să permită pe cale de excepție acest lucru.
În consecință, față de ansamblul considerentelor arătate, constatând, în opinie majoritară, că instanțe de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 304 ind. 1 raporta la art. 312 alin. 1 C.pr.civil, Curtea va respinge declarat de reclamanta S. C. M. împotriva sentinței civile nr.
152 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S. C. M. împotriva sentinței civile nr. 152 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 5 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. M. C. S. D.cu opinie separată G . N. N.
Red.D.C.G./27 iulie 2011
Dact.Sz.M./2 ex.
Jud.fond.G. B M otivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul formulat de reclamanta S. C. M. prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
A. cum rezultă din cererea nr.4953, depusă la fila nr.29 dosar de fond, reclamanta a solicitat, la data de (...), încetarea contractului individual de muncă, solicitând să i se comunice data de la care vor înceta raporturile de muncă dintre părți, completând un formular al angajatorului în acest sens. Prin rezoluția menționată pe această cerere s-a stabilit de către angajator: „Data plecării (...)";.
În baza acestei manifestări de voință a reclamantei, de a înceta contractul de muncă prin acordul părților, a fost încheiată convenția din data de (...), depusă la filele nr.4, 5 dosar de fond, care prevedea încetarea contractului de muncă începând cu data de (...).
Ulterior acestui acord de voință, părțile din prezenta cauză au înțeles totuși în mod tacit să continue raporturile de muncă în aceleași condiții.
Intimata a depus la dosar o nouă convenție, ce ar fi fost încheiată între părți la data de (...), privind încetarea raporturilor de muncă începând cu data de
(...), care nu poartă însă nicio dată certă de înregistrare în registrele societății.
Din cauză nu rezultă că ar fi existat o informare din partea angajatorului privind modificarea datei la care raporturile de muncă dintre părți vor înceta.
Consider că asemenea convenții, prin care salariatul lasă la dispoziția angajatorului stabilirea datei încetării efective a contractului de muncă, încalcăde fapt dispozițiile art.38 din C. muncii, dreptul la stabilitate în muncă și consfințesc renunțări ale salariatului la drepturi importante, printre care, astfel cum s-a invocat în cauză, la drepturi de asigurări sociale de sănătate.
Începând cu data de (...), reclamanta s-a aflat în concediu medical, astfel cum rezultă din certificatele de concediu medical depuse la dosar, angajatorul plătindu-i acesteia indemnizațiile cuvenite doar până la data de (...), când a considerat ca fiind încetate raporturile de muncă dintre părți, motiv pentru care reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
Mai mult, modalitatea în care angajatorul a procedat ulterior încheierii primei convenții privind încetarea contractului individual de muncă, a îndreptățit-o pe reclamantă să spere că raporturile de muncă dintre părți vor putea continua și în perioada următoare.
Se reține astfel că, având în vedere certificatului medical seria CCMAC nr.0896992, acordat la data de (...), pentru perioada 01.04-(...), dată la care contractul de muncă era în ființă și suspendat de drept, conform disp.art.50 alin.1lit.b) din C. muncii, în mod greșit angajatorul nu a plătit reclamantei indemnizațiile pentru incapacitate de muncă ulterioare datei de (...).
Pentru aceste motive, consider că se impunea admiterea recursului și modificarea sentinței primei instanțe, în sensul acestor considerente.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia civilă nr. 5373/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 169/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
