Decizia civilă nr. 2535/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2535/R/2011
Ședința publică din data de 5 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M. JUDECĂTOR : S. D.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr. 600 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. S. C., precum și pe pârâtul intimat S. DE P. C., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - doamna P. Sterica, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a M. S. în promovarea recursului.
Reprezentanta intimatului solicită admiterea excepției invocate. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.600 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S. S. C. în contradictoriu cu pârâții S. de P. C., și M. S., și, în consecință a fost obligat pârâtul S. de P. C. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant primele anuale aferente anilor 2008 și 2009 și primele de stabilitate aferente semestrului II al anului 2008 și semestrului I al anului 2009 .
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului S. de P.
C. la plata primelor menționate, formulată în numele membrului de sindicat P.
M. D., precum și celelalte capete de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că prevederile L. nr. 1.(...) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, respectiv ale art. 1 al. 1 privind reducerea cu 25% a cuantumului brut al salariilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri și alte drepturi salariale, nu li se aplică salariaților pe care îi reprezintă, deoarece atât Sindicatul S., cât și pârâții, sunt supuși prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 publicat în M.O. nr. 16/(...). Or, prin asumarea răspunderii guvernului din care face parte și pârâtul Ministerul Sănătății, s-a adoptat L. nr.
1. care a diminuat drepturile salariale ale membrilor de sindicat reprezentați, încălcându-se art. 15 al. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010, ceea ce conduce la nulitatea absolută a măsurilor de reducere salarială.
A reținut însă instanța că potrivit art. 12 al. 1 din L. nr. 130/1996 „con- tracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Art. 15 al. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 invocat de reclamant se referă la „. ce decurg din contractele colective de muncă";, deci, în concordanță cu art. 12 al. 1 din L. nr.
130/1996, alte drepturi decât cele ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În anul 2010, drepturile salariale ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză, personal contractual dintr-o unitate sanitară publică din sectorul sanitar, erau stabilite de L. cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și de O. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, deci nu puteau face obiectul negocierii în cadrul contractelor colective de muncă și, implicit, nici în cadrul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010.
Ca urmare, atâta timp cât drepturile membrilor de sindicat diminuate cu
25% prin L. nr. 1. sunt drepturi salariale care nu fac obiectul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010, susținerile reclamantului referitoare la nulitatea absolută a măsurii de reducere salarială determinată de încălcarea art. 15 al. 1 din contract este nefondată.
În ce privește susținerile reclamantului conform cărora reducerea unilaterală a salariului brut cu 25% în temeiul dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1.
2010 încalcă prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru că nu oferă salariaților posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, rupându-se în defavoarea salariaților justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, instanța consideră că sunt nefondate.
În primul rând apanajul aprecierii revine legiuitorului căci acesta este chemat să analizeze oportunitatea luării unei măsuri de ordin legislativ și apoi, în funcție de datele complexe de care dispune, să aplice acea măsură legislativă menită să soluționeze problematica socio-economică astfel încât să corespundă cel mai bine dezideratului avut în vedere.
Aceasta este, practic, urmarea directă în sistemul de drept român a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, reglementat prin art. 1 al. 4 din Constituția revizuită.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală sau ce țin de politicile socio- economice.
În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. nr. 1. și recunoscut de Curtea Constituțională în D. nr. 872 și 874 din (...) când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din Constituție, respectiv situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.
Având în vedere aceste considerente instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura reducerii salariale de 25% în temeiul art. 1 al. 1 din L. nr. 1., pe o perioadă determinată intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice, și a respins capetele de cerere referitoare la aplicarea L. nr.
1. 2010.
În ce privește primele anuale și cele de stabilitate solicitate de reclamant, instanța a reținut următoarele׃
Potrivit tabelelor nominale cu drepturi restante în forma brută întocmit de pârâtul S. de P. C., membrii de sindicat reprezentați, cu excepția numitei P. M. D., au avut calitatea de salariați ai S. de P. C., în anii 2008 și 2009.
Potrivit art. 20 al. 1 din O. 1. în forma în vigoare anterior apariției L. cadru nr. 330 din (...) „pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență beneficiază, la sfârșitul anului calendaristic, de un premiu anual egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea";.
Conform art. 48 pct. 17 din L. nr. 330/2009 dispozițiile legale evocate au fost abrogate la data de (...), data intrării în vigoare a L. nr. 330/2009, astfel încât pentru anii 2008 și 2009 membrilor de sindicat reprezentați în cauză li se cuveneau primele anuale stabilite prin art. 20 din O. nr. 1..
De asemenea, potrivit art. 41^2 din O. nr. 1. „pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, ale cărei cuantum și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a G..
Art. 41^2 din O. 1. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare s-a abrogat la data de (...) prin art. 49 pct. 5 din L. nr. 330/2009.
În concluzie, la data scadenței primei de stabilitate pentru trimestrul al
IV-lea al anului calendaristic 2008 (semestru II) și a celei pentru trimestrul al II- lea al anului calendaristic 2009 (semestru I) dispozițiile art. 41^2 din O. nr. 1. erau în vigoare, membrii de sindicat reprezentați în cauză fiind îndrepățiți la plata acestora.
Din tabelele depuse de pârâtul S. de P. C. și din poziția exprimată prin consilierul său juridic rezultă că acest pârât nu a acordat salariaților săi drepturile prevăzute de art. 20 din O. nr. 1. și art. 41ˆ2 din O.G. nr. 17/2008, respectiv premiile anuale pe anii 2008 și 2009 și primele de stabilitate menționate mai sus.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că, pen- tru o parte din membrii de sindicat reprezentați de reclamant, acțiunea este înte- meiată și în consecință, în baza art. 68 lit. a) din L. nr. 168/1999, art. 20 din O. nr. 1. și art. 41 alin. 2 din O.G. nr. 17/2008, a admis-o conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII solicitând modificarea sentinței cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. S. iar pe fond respingerea acțiunii față de acest minister.
În motivarea recursului a arătat că reclamantul și-a motivat acțiunea pe nerespectarea contractului colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor Codului muncii, drepturile și obligațiile aferente raporturilor individuale de muncă fac obiectul unui contract individual de muncă pe perioada nedeterminată sau determinată. Astfel, contractul individual de muncă, este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații numită salariu.
Ministerul Sănătății nu a întreprins nici o acțiune prin care să încalce prevederile contractuale așa cum motivează reclamantul cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva M. S.
Din prevederile HG 144/2010, reiese care sunt instituțiile aflate în subordinea sau coordonarea M. S., S. de P. C. pe ai cărui salariați îi reprezintă reclamantul nu este unitate medicală aflată în subordinea sau coordonarea acestui minister.
L. 1. nu a fost inițiată de Ministerul Sănătății, acesta având obligația să respecte și să aplice legislația în vigoare.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a celor ridicate din oficiu, Curtea, deliberând reține următoarele:
Înainte de a proceda la analiza motivelor de recurs invocate de recurente, Curtea constată că se impune analiza interesului recurentului în promovarea prezentei căi de atac, fiind vorba de o excepție peremptorie și absolută.
În acest sens, Curtea reține că reclamanții au investit Tribunalul Cluj cu cinci petite, primele trei formulate în contradictoriu cu ambii pârâți, respectiv
Ministerul Sănătății și S. de P. C., iar ultimele două - privind obligarea la plata primei anuale și a primei de stabilitate doar în contradictoriu cu pârâtul de rândul doi, reclamanții precizând expres „S. de P. C. la plata(..).
Or, prin sentința atacată instanța de fond a respins ca nefondate petitele 1-
3, singurele formulate în contradictoriu cu recurentul pârât Ministerul Sănătății.
A. în parte a acțiunii a vizat petitele 5 și 6, cu consecința obligării doar a pârâtului S. de P. C. la plata premiilor menționate mai sus.
Ca atare, fiind respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Sănătății,
Curtea reține că acesta nu justifică nici un interes în promovarea prezentului recurs, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, raporta la art. 304 ind. 1 C.pr.civilă, va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr. 600 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care va o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr. 600 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 5 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. S. D.
G. N. N.
Red.D.C.G./15 iulie 2011
Dact.Sz.M./2 ex.
Jud.fond. G. B
← Decizia civilă nr. 4313/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3913/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
---|