Decizia civilă nr. 109/2010, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/R/2010
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1836 din 20 mai
2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați G. „. și C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1836/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. L. al Î. P. C. în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate cererii, în contradictoriu cu pârâții G. „. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat din tabelele nominale depuse la dosarul cauzei.
Elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv, poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 C. muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatulîndreptățit. Neplata salariului, invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat, nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.263 din Codul Muncii.
Drepturile salariale suplimentare cum sunt adaosurile, sporurile la salariu și primele formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc în raport de rezultatele obținute în muncă, pentru timpul în care munca a fost prestată în anumite condiții deosebite sau speciale ori în funcție de importanța și complexitatea anumitor profesii sau meserii. Stimulentele și premiile periodice pot fi diferențiate în funcție de categoriile de personal și acestea pot fi modificate, suspendate ori anulate, tratamentul juridic diferențiat nereprezentând nici privilegii și nici discriminări.
Conform prevederilor art.40 alin.2 lit. f C. muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. Prevederi asemănătoare regăsim și L. nr.19/2000 care, prin art. 23 și următoarele, instituie obligația angajatorului de a achita contribuția de asigurări sociale din momentul încadrării în una din situațiile prevăzute de art. 5 alin.1 sau de la data încheierii contractului de asigurare.
Potrivit prevederilor art. 48 alin. 2 din L. nr. 128 din 12 iulie 1997, așa cum a fost completată și actualizată, privind Statutul personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Din aceste prevederi legale reiese cu claritate faptul că drepturile stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege. A. act normativ nu stipulează niciun drept cu privire la plata primei de concediu, în favoarea personalului didactic si personalului didactic auxiliar ce lucrează în unitățile de învățământ preuniversitar.
Corespund adevărului susținerile reclamantului, potrivit cărora dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/16 octombrie 1996, actualizată - privind contractele colective de muncă - permit și pentru salariații instituțiilor bugetare să încheie astfel de contracte, dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În al doilea rând, prin dispozițiile art.37 lit. g din C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 se prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. Așa fiind, aceste drepturi salariale ar trebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Mai mult chiar, C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii
2007-2008 prevede în mod expres, la art. 33 alin. 2, că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. De asemenea. se prevede că părțile contractante vor putea negocia în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.
Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut că pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contractante trebuiau să parcurgă mai multe etape și anume: identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Astfel, din documente existente la dosarul cauzei, nu rezultă că organizația sindicală reclamantă a urmat etapele obligatorii premergătoare pentru a identifica sursele de finanțare și nici faptul că ar fi avut la dispoziție venituri proprii realizate de către unitățile de învățământ din care s-ar fi putut plăti această primă de concediu.
Față de cele ce preced, instanța, în temeiul art. 283 si urm. C. muncii, a respins acțiunea formulată de reclamant, în numele si pentru membrii săi de sindicat, întrucât nu există niciun temei legal pentru a obliga pârâta de rd. l să plătească dreptul salarial suplimentar solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. L. al Î. P. C., în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate cererii, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din L. privind Statutul personalului didactic, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.50 alin.12 din L. nr.1. impune o regulă: cadrele didactice beneficiază de drepturile prevăzute de lege și de drepturile prevăzute în contractele colective de muncă.
Se mai arată că prima de vacanță este prevăzută în Contractele C.e de
M. U. la nivel N., în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pe anii (...)-2006 și 2007-2008, în acest sens recurenta a menționând prevederile art. 29 alin. 4 și art. 37 lit. g din C. C. de M. U. la nivel de R. Î. 2007-2008.
De asemenea, recurenta mai arată că, în C. C. de M. U. J. la nivel de
R. Î. C. pe anii 2008-2009, înregistrat la D. de M. și P. S. C. sub nr. 35/(...), prelungit până la (...), art.36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Consideră recurentul că, având în vedere prevederile art. 50 alin. 12 din legea nr. 1. coroborate cu art. 59 din C. colectiv de muncă unic la nivel național, cu prevederile art. 37 lit. g din C. C. de M. U. la nivel de R. Î. și ale art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. anul 2008-2009, personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ beneficiază și de o primă de vacanță, în cuantum de un salariu de bază al angajatului, care trebuie acordată odată cu indemnizația de concediu.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale aplicabile, Curtea de A. reține că recursul este fondat,pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 48 alin. 2 din L. nr.1. „salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiențaprofesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.";
Curtea apreciază că în mod greșit instanța de fond reținut că reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul acțiunii pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin L. nr. 1., care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic, precum și că în speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din L. nr. 130/1996.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/1996 prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat în sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază, nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare, care nu sunt prevăzute de lege. Un argument în plus în sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art. 50 alin. 12 din L. nr. 1. facultatea de a beneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Având în vedere dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1. (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturile bănești), Curtea reține că art.157 alin. 2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
De asemenea, se mai reține că potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Ignorând practic dispozițiile art. 50 alin. 12 și art. 146 din L. nr. 1., prima instanță nu a mai analizat îndreptățirea personalului didactic la plata primelor de vacanță, pentru perioadele indicate în acțiune, în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico- financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006, prin art. 37 lit. g stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
Deși potrivit art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei privind veniturile proprii revine unității de învățământ, în speță G. „., aceasta nu a produs nici o probă sub acest aspect, astfel că pornind de la prezumția realizării de venituri proprii, prezumție ce nu a fost răsturnată de unitatea angajatoare, se consideră că reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de vacanță pentru acest an școlar în temeiul art. 37 lit. g din C. C. de M. la nivel de R. Î.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M.
U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care la art.36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Curtea constată că prin prevederile C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î.
C. pe anii 2007-2008 dreptul la prima de vacanță nu a fost supus vreunei modalități (condiție ori termen), astfel că nu se poate reține argumentul instanței de fond de respingere a acțiunii reclamanților, în raport de prevederile art. 33 alin. 1 și 2 C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii
2007-2008.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și
2008-2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Se reține ca fiind fondată și cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin.2 lit. d din L. nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform dispozițiilor art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având în componență un viceprimar, șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; unul-doi contabili ai unitățilorde învățământ din localitate; unul-doi directori ai unităților de învățământ; reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2
C.proc.civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de S. L. din Î.ul P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentați menționați în acțiune și precizările la acțiune și va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul că va admite acțiunea formulată, pârâta G. „. urmând a fi obligată să plătească membrilor de sindicat, salariați ai acestei unități de învățământ, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari (...)-2008 și 2008-2009.
C. Local al municipiului C.-N. va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și
2008-2009, pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1836 din 20 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui C., pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată de S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții G. „. și C. LOCAL AL M. C.-N., și în consecință:
Obligă pârâta G. „. să calculeze și să plătească prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, astfel:
- pentru anul școlar 2006-2007 pentru membrii de sindicat: B. U., B.
M., C. O. P., C. M., C. P. M., B. ANA, C. C., C. L., C. V., C. A., E. E., F. L., G. P. (F.), H. R., J. C., L. M., M. F. I., M. M., S. M., S. L., N. M., ONA N., R. M., S. A., SZIGETY R., S. M., JUCAN S. (T.), VAIDA M., V. A., P. P. O.;
- pentru anul școlar 2007-2008 pentru membrii de sindicat: B. U., B. M., C. C., C. O. P., C. L. N., C. V., C. M., C. P. M., C. A., E. E., H. R., J. C., B. I., G. V., G. A., F. A. H., B. R., L. M., M. M., N. M., ONA N., R. M., S. A., S. L., S. T., S. R., S. A., S. M., S. V., P. O. P., T. S. Z., V. A., V. A. I., Z. O., T. D., S. G., P. A.
- pentru anul școlar 2008-2009 pentru membrii de sindicat: A. G., B. U., B. M., C. C., C. O. P., C. L. N., C. V., C. M., C. P. M., E. E., L. M., M. F. I., M. M., N. M., G. I., G. V., G. A., G. A., G. R. A., I. D., ONA N., R. M., S. A., S. L., S. T., S. M., T. S. Z., V. A., P. P., V. A., S. V., Z. O., S. G., P. ANA, T. D. S., R. D. C.
Obligă pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant, menționați anterior.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G. L. T. S.-C. B.
Red.GLT/dact.MM
3 ex./(...)
Jud.fond: E.B./P.U.
GREFIER G . C.
| ← Decizia civilă nr. 3741/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2773/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
