Decizia civilă nr. 3727/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3727/R/2011
Ședința 24 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta S. M. S. împotriva sentinței civile nr. 1. din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. E., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 17 octombrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1354 din (...), a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. E. împotriva pârâtei S. M. S. B., ca fiind întemeiată și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada (...)
- (...), calculate ținând seama de salariul brut lunar de 3.000 lei înscris în carnetul de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu începere din data de 1 iulie 2005 pe postul de director vânzări, pe o perioadă nedeterminată, raporturile de muncă încetând la data de 1 decembrie 2009, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă (f. 23 poziția 77).
Inițial, la momentul încheierii contractului individual de muncă salariul reclamantului a fost stabilit la suma de 1500 lei. Ulterior, la data de 1 ianuarie
2006, prin decizia nr. 427/(...) s-a dispus majorarea salariului la suma de
3.000 lei, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă (f. 23 poziția 76).
Întrucât reclamantului nu i s-au achitat drepturile salariale stabilite de comun acord de părți, la data de (...) reclamantul a notificat societatea, solicitând plata sumelor restante pe perioada (...) - (...) ținându-se seama de salariul lunar majorat prin decizia nr. 4., notificarea fiind înregistrată în evidențele pârâtei sub nr. 393/(...) (f. 7).
Așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării, societatea pârâtă nu contestă faptul că nu a achitat reclamantului drepturile solicitate de acesta prin acțiunea introductivă, însă a înțeles să opună neexecutarea contractului individual de muncă.
La dosarul cauzei nu s-au depus fișele de pontaj zilnic întocmite de societatea pârâtă, iar din depoziția martorului Roman Ș., rezultă că unasemenea pontaj nu era întocmit la nivelul persoanelor cu funcții de conducere, așa cum era și reclamantul (f. 64).
Din examinarea statelor de plată întocmite pentru perioada în litigiu, rezultă că în toată această perioadă reclamantul figurează că a prestat activitate de 8 ore zilnic, potrivit contractului individual de muncă încheiat (f.
38-61), nefiind înscrise zile nelucrate.
În aceste condiții nu se poate dovedi cu martori peste mențiunile din aceste înscrisuri (care se prezumă că reflectă realitatea atât timp cât nu au fost declarate false).
Pe de altă parte, depozițiile martorilor nici nu sunt relevante, din cuprinsul lor neputându-se desprinde ideea neprestării activității de către reclamant în întreaga perioadă din litigiu.
Astfel, depoziția martorului Roman Ș. nu este concludentă cât timp acest martor a lucrat în unitatea pârâtă doar până la data de 11 august 2007, acesta plecând din cadrul societății anterior datei de (...) de la care reclamantul pretinde plata salariului (f. 64-65).
Nici depoziția martorului N. I. V., angajat al societății pârâte, nu este concludentă, dat fiind faptul că acest martor lucrează ca muncitor, în schimburi, astfel că obiectiv nu a avut posibilitatea să cunoască programul zilnic al reclamantului, să-l vadă zilnic pe acesta. Cu toate acestea, martorul a arătat că l-a văzut pe reclamant venind la firma pârâtă, intrând în hală și vorbind cu șefii.
Atât timp cât reclamantul era angajat pe un post de conducere, acela de director de vânzări, responsabil cu asigurarea cu comenzi pentru producția de plasă și laminate, cu desfacerea produselor societății, programul acestuia nu era unul rigid, ci era mai flexibil.
Societatea pârâtă nu a întocmit reclamantului o fișă a postului, pentru a se verifica în concret în ce a trebuit să constea munca efectivă prestată de reclamant, aspect ce rezultă din poziția unuia dintre reprezentanții societății pârâte prezent la termenul de judecată din data de 18 mai 2011 (f. 68).
Atribuția înscrisă în contractul individual de muncă, de asigurare cu comenzi, este una generică, care presupune obligația de a depune toate diligențele pentru ca societatea pârâtă să aibă comenzi, fiind evident că diferitele contracte de furnizare de produse se încheiau și semnau de reprezentanții legali ai societății și nu de reclamant. Ca atare, contractele de furnizare de produs și facturile depuse în copie la dosar nu pot constitui dovada neîndeplinirii atribuțiilor de reclamant, atât timp cât nu există o fișă a postului care să releve concret însărcinările exacte încredințate reclamantului.
În condițiile în care din mențiunile existente în cuprinsul statelor de plată rezultă că reclamantul a prestat activitate zilnică de 8, conform contractului individual de muncă, în lipsa întocmirii și depunerii la dosar de pârâtă a foilor colective de prezență și a condicii de prezență, acte justificative ale muncii prestate, din care să rezulte că acestea nu au fost semnate de reclamant, societatea pârâtă datorează reclamantului plata drepturilor salariale pentru perioada (...) - (...).
Se poate constata faptul că deși s-au acordat 4 termene de judecată în cauză, la dosar nu s-a depus vreo foaie colectivă de prezentă sau copia vreunei condici de prezență. De altfel, martorul N. I. V. a și relevat faptul că nu se semnează de prezență la serviciu (f. 67).
Totodată, deși s-a solicitat luarea unui interogatoriu reclamantului, probă încuviințată de instanță, societatea pârâtă, prin apărătorul ales, a înțeles să nu mai administreze această probă, neformulând vreo întrebare pentru reclamant.
În ceea ce privește cuantumul salariului lunar datorat reclamantului, tribunalul a reținut că acesta este în sumă lunară brută de 3.000 lei, potrivit deciziei nr. 4. și mențiunilor din carnetul de muncă (f. 23).
Chiar dacă în cuprinsul statelor de plată se menționează un salariu lunar brut de 1.500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul este îndreptățit la plata salariului lunar înscris în carnetul de muncă, în absența unui act adițional la contractul individual de muncă, semnat de reclamant, de diminuare a drepturilor salariale.
Înscrierea unui salariul lunar mai mic decât cel stabilit prin decizia nr. 4.
și înscris în carnetul de muncă reprezintă în fapt o modificare unilaterală a raportului de muncă, ceea ce contravine dispozițiilor art. 41 din Codul muncii, conform cărora contratul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, modificarea referindu-se la oricare din elementele menționate expres în art. 41 alin. 3, printre care și salariul.
Ca atare, în lipsa unui act adițional la contractul individual de muncă, care să fie acceptat sub semnătură de reclamant, în calitate de salariat, prin care să se prevadă un salariu mai mic pentru munca prestată, definitiv sau pe anumite perioade de timp, nu poate fi modificat un element esențial al raportului de muncă, pe baza unei decizii unilaterale a administratorului societății pârâte.
Întrucât salariul, ca element al contractului individual de muncă, nu poate fi modificat decât prin acordul părților, în condițiile lipsei acordului reclamantului, salariul cuvenit acestuia nu poate fi altul decât cel prevăzut în carnetul de muncă.
În baza acestor considerente și făcând aplicarea dispozițiilor art. 41, 159,
160, 161, 162, 272 din Codul muncii, art. 211-213 din Legea nr. 62/2001 a dialogului social, ce constituie lege specială în raport cu prevederile Codului muncii și ale cărei dispoziții au modificat implicit prevederile Codului muncii, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada (...) - (...), calculate ținând seama de salariul brut lunar de 3.000 lei înscris în carnetul de muncă. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamant.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. M. S. solicitând înprincipal - casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță; iar în subsidiar - modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant ca netemeinică, dau modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte, î limita sumei cu titlu de salariu în cuantum de 1.500 lei lunar.
În motivarea recursului pârâta a arătat că în mod nelegal instanța de judecată a înțeles să respingă cererea pârâtei de a fi înlocui martorii lipsă cu alții propuși la același termen de judecată, întrucât era în imposibilitate de a face dovada cu înscrisuri în sensul că martorii erau plecați din țară. A. dovadă putea fi făcută în fața instanței chiar de către martorii care urmau să fie audiați de către instanță ca urmare a înlocuirii. Acela era cel mai apropiat moment procedural în care putea face dovada acestei stări de fapt.
Situația de fapt era de așa natură încât administrarea acestei probe cu martori, chiar și cu cei a căror încuviințare s-a cerut la termenul din data de
15 iunie 2011, având în vedere și dispozițiile neclare ale martorilor audiați anterior, era mai mult decât necesară.
Un alt doilea motiv care se desprinde din cuprinsul hotărârii atacate și care a dus la respingerea probei cu martori (solicitării de înlocuirii) ar fi acelacă împotriva unui înscris nu a-r fi putut administra în cauză proba cu martori. A. susținere este contrazisă în primul rând de către instanța prin chiar faptul că a înțeles ca fiind necesară administrarea probei cu primii martori din cauză.
În al doilea rând, această probă este admisibilă având în vedere că este vorba de un raport de muncă mai precis de o stare de fapt care reprezintă executarea a unei obligații contractuale.
În subsidiar - pârâta apreciază că în cauză nu există la dosar și nu au fost administrate de către instanță suficiente probe din care să reiasă îndeplinirea obligației contractuale de către reclamant, astfel încât pârâta să fie obligată să-și execute la rândul ei obligația, anume aceea de plată a salariului.
Așa cum a arătat și a probat și prin depozițiile de martori și actele depuse la instanță, munca care revenea în temeiul contractului de muncă în sarcina reclamantului a fost îndeplinită de alte persoane, acesta încheind acel contract de muncă cu pârâta recurentă doar pentru a avea vechime în muncă. Având în vedere acest lucru, pârâta consideră că cererea reclamantului trebuia respinsă.
În al doilea rând, situația în care instanța a apreciat că reclamantul și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, consideră că acesta era îndreptățit să fie remunerat cu sumele care erau trecute pe statele de plată, anume cu salariul lunar de 1500 lei.
După cum se poate observa, dintre înscrisurile avute în vedere de către instanță la luarea hotărârii atacate, un rol important l-au avut acele state de plată invocate în hotărâre. Ori acele acte, dacă au fost avute în vedere de către instanță, trebuie să fie luate în calcul și în ceea ce privește cuantumul salariului care i s-ar cuveni reclamantului. Cât privește aprecierea instanței că nu trebuie avută în vedere suma din acele state de plată întrucât în acest caz a vorbit de modificarea unilaterală a raportului de muncă, împrejurare care ar contraveni dispozițiilor art.41 Codul muncii, acest aspect, este unul care să fie invocat în principal de către reclamant, în măsura în care ar considera că îi încalcă drepturile.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 186 alin. 3 Cod procedură civilă înlocuirea martorilor nu se poate încuviința decât în caz de moarte, dispariție sau motive bine întemeiate, în care caz lista se va depune în termenul și sub pedeapsa mai sus arătate
(respectiv în termen de 5 zile de la încuviințare și sub pedeapsa decăderii).
Întrucât recurenta-pârâtă nu a făcut dovada imposibilității obiective a prezentării martorilor M. Ș. și P. I. pentru termenul de judecată din 15 iunie
2011, în mod legal instanța de fond a respins cererea de înlocuire a martorilor.
În plus, Curtea constată, contrar celor invocate în recurs, că nu s-a solicitat la fondul cauzei audierea noilor martori pentru a se dovedi imposibilitatea de prezentare a martorilor a căror înlocuire se solicită, respectiv că această cerere de înlocuire nu a fost respinsă întrucât nu se poate dovedi cu martori peste mențiunile din înscrisuri. Este adevărat că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii această interdicție prevăzută de art. 1191 alin. 2 din Codul civil anterior însă în contextul analizei situației de fapt și nu a cererii de înlocuire a martorilor. Mai mult, tribunalul a analizat și depozițiile martorilor audiați în cauză și a apreciat în mod judicios că din cuprinsul lor nu se poate desprinde ideea neprestării activității de către reclamantul-intimat.
Conform dispozițiilor art. 129 alin. 51 Cod procedură civilă părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Având în vedere această dispoziție, respectiv faptul că în mod legal a fost respinsă cererea de înlocuire amartorilor, Curtea constată că recurenta nu poate invoca în recurs necesitatea administrării de noi probe.
De asemenea, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că intimatul-reclamant a prestat în cadrul recurentei-pârâte activitate 8 ore zilnic, susținerile contrare din recurs nefiind dovedite.
Referitor la cuantumul salariului intimatului, Curtea constată că în condițiile în care din carnetul de muncă (poziția 76) rezultă că prin D. nr.
427/(...) intimatului-reclamant i s-a majorat salariul la 3000 lei, în mod legal instanța de fond a apreciat că acestuia i se cuvine salariul înscris în carnetul de muncă, chiar dacă în statele de plată se menționează un alt salariu. Faptul că nu s-a invocat expres că prin acordarea salariului menționat în statele de plată s-ar modifica unilateral contractul individual de muncă nu are ncio relevanță, în condițiile în care prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat expres obligarea recurentei-pârâte la plata drepturilor salariale pentru perioada
0(...)-(...), în cuantum de 3000 lei lunar.
Pentru aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041,
și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. M. S. împotriva sentinței civile numărul 1354 din (...), a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: G. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 3023/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3980/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
