Decizia civilă nr. 2706/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE M. ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI F.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2706/R/2011
Ședința publică din 8 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI:
A.-A. P.
C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER: A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. „. F. C., în numele lui P. D., precum și recursul declarat de pârâta R. DE T. F. DE C. C., împotriva sentinței civile nr. 2..02.
2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar civil nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE C. „. C. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta pârâtei- recurente R. de T. F. de C. C., consilier juridic Roman M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul S. L. „. F. C., în numele lui P. D. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 285 din Codul muncii.
Recursul declarat de pârâta R. de T. F. de C. C. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 285 din
Codul muncii.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei recurente
R. de T. F. de C. C., doamna consilier juridic Roman M., învederează instanței faptul că din data de 30 mai 2011, s-a schimbat numele instituției în S. R. de T. F. de C. A. și de asemenea, arată că în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. a depus delegația de reprezentare emisă de S. N. de T. F. de C. S. B.
- S. R. de T. F. de C. A., la care a fost anexat tabelul cu numerele dosarelor aflate pe rol la termenul de azi, la completul de judecată C 6-R, în care a fost împuternicită să reprezinte interesele pârâtei recurente, precum și copii de pe următoarele înscrisuri: extras din C. la nivel de grup de unitate - C. VI -
P. salariatului, art. 67 - art. 72; cu titlu de practică judiciară - D. civilă nr.
8., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...); contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1625/(...) la M. muncii, solidarității sociale și familiei - D. de muncă, solidaritate și familie mun. B., actul adițional la C. din (...), extras C. valabil pentru anii 2008 - 2009, act adițional la C. nr.
1753/(...) pentru anii 2008 - 2009, act adițional la C. nr. 437/(...) valabil pentru perioada (...) - (...), act adițional la C. nr. 2450/(...) și act adițional la
C. nr. 1708/(...).
Curtea constată că la data de (...), pârâta-recurentă R. de T. F. de C. C. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, la recursul declarat de reclamantul S. L. „. F. C., în numele lui P. D., prin care solicită respingerea acestui recurs ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată S. N. de T. F. de C. „. C. S., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, la cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar, prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că prin ambele cereri de recurs, dar și prin întâmpinările depuse la dosar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu dorește să i se comunice un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta intimată, întrucât i s-a comunicat un exemplar din întâmpinarea depusă de această parte în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., iar dosarele sunt similare.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă în Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități transport feroviar se prevede pentru anul 2009 dreptul angajaților la plăți suplimentare de P., C. și „. C., aceasta arată că în Contractul colectiv de muncă se prevăd aceste drepturi ale angajaților.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă există o dispoziție de suspendare sau înlăturare a anumitor categorii de drepturi salariale, pentru o anumită perioadă de timp, reprezentanta pârâtei- recurente precizează că o astfel de dispoziție există doar în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care din punct de vedere ierarhic, se află pe treapta cea mai de jos.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, pune în discuția reprezentantei pârâtei recurente excepția invocată de S. N. de T. F. de C. „. C. S. prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv excepția inadmisibilității schimbării cadrului juridic în recurs, prin invocarea de către reclamantul recurent a dispozițiilor art. 71 din Contractul colectiv de muncă, la nivel de grup.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cadrului juridic în recurs, prin invocarea de către reclamantul recurent a dispozițiilor art. 71 din Contractul colectiv de muncă, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 69 din Contractul colectiv de muncă.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente în susținerea recursului declarat de partea pe care aceasta o reprezintă, precum și pentru a pune concluzii pe recursul declarat de reclamant.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de R. de T. F. de C. C. astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
De asemenea, reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea recursului declarat de reclamant, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține verbal.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 263/F/(...) a T. B. N., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. "C. C." S. B. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. C.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea salariului suplimentar pentru anii (...), a ajutorului material de P. și C. pentru anul 2009, a premiului anual de „. C. pentru anul 2009 și a c/v tichetelor de masă începând cu luna aprilie 2009
- la zi.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul P. D. reprezentat prin S. L. "Căi F." C., împotriva pârâtei R. de T. F. de C. C. și, în consecință:
Pârâta R. de T. F. de C. C. a fost obligată să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anilor respectivi, sumă actualizată cu rata inflației la data plății.
A fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtei R. de T. F. de C. C. la plata ajutorului material de P. și de C. pentru anul 2009, a premiului anual de „. C. pentru anul 2009 și a c/v tichetelor de masă începând cu aprilie 2009 - la zi și a salariului suplimentar pentru anul
2009, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. "C. C." S. este întemeiată, întrucât, litigiul de față are natura juridică a unui conflict de drepturi, reclamantul salariat deducând judecății pretenții izvorând din neîndeplinirea unor obligații ce decurg din contractul colectiv de muncă și din lege, obligații care aparțin, conform art. 40 alin. 2 lit. c din C. muncii, exclusiv angajatorului, respectiv, pârâtei R. de T. F. de C. C., calitate pe care pârâta R. de T. F. de C. nu o contestă.
În schimb, pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C." S. B. nu este parte în raportul de muncă în litigiu, neavând calitatea de angajator, astfel că în persoana sa nu sunt întrunite condițiile pentru a i se atribui legitimare procesuală pasivă.
S-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de
T. F. de C. C. nu este întemeiată, raportat la prevederile art. 41 alin. 2
C.pr.civ., aceasta având calitatea de angajator, calitate pe care pârâta R. de
T. F. de C. nu o contestă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, a ajutorului material de P. și C. pentru anul 2009, a premiului anual de „. C. pentru anul 2009 și a c/v tichetelor de masă începând cu luna aprilie 2009 - la zi a fost respinsă, cu motivarea că drepturile pretinse de reclamant prin petitele cererii de chemare în judecată au caracter salarial, astfel încât, în speță, își găsesc aplicare prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, în sensul că termenul în care pot fi solicitate astfel de drepturi este de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În speță, acest termen de 3 ani a fost respectat, având în vedere că pentru anul 2007, termenul începe să curgă la începutul anului 2008 și se epuizează la începutul anului 2011, pentru anul 2008, primul termen se situează la începutul anului 2009 și se sfârșește la începutul anului 2012, întimp ce prezenta acțiune a fost formulată la data de 10 februarie 2010, deci înăuntrul termenului de prescripție.
Referitor la solicitarea reclamantului privind acordarea salariuluisuplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009 s-a reținut că contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul C. C. pentru anii 2007- 2008 a fostînregistrat sub nr. 1625 din data de 29 martie 2007 și, prelungit prin actele adiționale nr.1. martie 2008 și nr.437/(...), astfel că în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, dispozițiile sale se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007.
Reclamantul îndeplinește condițiile impuse de prevederile A. 6 doar pentru anii 2007 și 2008, astfel că este îndreptățit să beneficieze de prevederea contractuală evocată la art.32 alin.1 aferentă acestor ani. Pentru anul 2009, se află în situația de excepție prevăzută de A. nr.6, întrucât prin D. nr.402/C/169/(...) și 402/C/170/(...) a fost sancționat disciplinar, nefiind îndeplinită condiția muncii ireproșabile.
Referitor la solicitarea reclamantului privind acordarea premierii pentru „. ceferiștilor"; aferentă anului 2009 și a ajutorului material de P. și de C. pentru anul 2009 s-a reținut că plata acestor sume pe anul 2009 au fost solicitate în temeiul dispozițiilor art.69 din contractul colectiv de munca pe anii 2007-2008.
Astfel, conform acestui articol, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. de un ajutor material bănesc, iar pentru „. ceferiștilor"; de o premiere, ambele stabilite cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit art. 23 alin. 1 din L. nr. 130/1996, republicată, contractul colectiv de muncă se încheie pe durată determinată, care nu poate depăși 12 luni, părțile semnatare putând hotărî prelungirea aplicării în continuare a contractului colectiv de muncă, în condițiile în care acesta a fost încheiat sau în alte condiții ce vor fi convenite.
În considerarea acestor dispoziții legale, prin actul adițional nr. 1. martie 2008, părțile semnatare au convenit prelungirea valabilității contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008 până la data de 31 ianuarie 2009, iar prin actul adițional nr. 437/(...) s-a convenit prelungirea aplicării acestuia pe perioada 1 ianuarie 2009 - 28 februarie 2009.
Așa cum rezultă din adresa pârâtei nr. (...), urmare finalizării negocierii și semnării de către părți a contractului colectiv de muncă valabil pentru anii 2009-2010, în data de 4 iunie 2009 s-a înregistrat sub nr.1/2450/(...) actul adițional, astfel că s-a convenit de părțile semnatare, ca articolul 69 din CCM, ce reglementează tocmai acordarea ajutoarelor și premiilor în discuție să primească aplicare numai cu începere din data de 1 ianuarie 2010 .
Ca atare, aceste pretenții ale reclamantului sunt neîntemeiate, neavând la bază vreun act (contract individual de muncă, contract colectiv la nivel de unitate sau lege) care să recunoască acest drept pe anul 2009.
Referitor la solicitarea reclamantului privind acordarea tichetelor de masă începând din luna aprilie 2009 - la zi și la zi însemnând data pronunțării hotărârii, respectiv 10 februarie 2011, tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din L. 1. „ salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.";
Acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator, iar pe baza criteriilor stabilite de L. 1. se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masa, în funcție de resursele financiare, prin contractele colective de muncă.
Aceste clauze din contractul colectiv de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție pentru stabilirea salariaților care primesc astfel de tichete (art.2 din HG nr.5/1999).
În raport cu conținutul explicit al dispozițiilor legale menționate, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă numai dacă: persoana are calitatea de angajat; angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă; si dacă există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin D. nr.14 din 18 februarie 2008 că „aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă";.
În cauză, chiar dacă în contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-
2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin actele adiționale mai sus arătate s-a prevăzut la articolul 81 că „. S. beneficiază de 20 tichete de masă pe lună pentru fiecare salariat, în condițiile legislației în vigoare dar din actele dosarului rezultă că în cauză nu este îndeplinită cerința capacității financiare a regionalei de a plăti.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâta R. DE T. F. DE C. C. și reclamantul S. L. "CĂI F." C..
Reclamantul S. L. „. F. C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea fondului, în sensul admiterii acțiunii în întregime astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că S. N. de T. F. de C. "C. C." S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, câtă vreme aceasta a încheiat contractul colectiv de muncă, iar plata drepturilor salariale se face de pârâta R. de T. F. de C. C., dar numai după ce a fost aprobată de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C." S.
În ceea ce privește primele pentru P., C. și „. F. instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.247 C.muncii care prevede că în cazul în care Contractul Colectiv de M. nu mai este valabil se aplică Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Solicitările sunt întemeiate pe prevederile art. 297 din C. muncii, rap. la prevederile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Acordarea tichetelor de masă este o obligație care revine în exclusivitate angajatorului, independent de faptul că sumele aferente acestor plăți au fost sau nu incluse în bugetul de venituri și cheltuieli.
Pârâta R. DE T. F. DE C. C. a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul: respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. "C. C." S. admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune; respingerii acțiunii reclamantului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S. N. de
T. F. de C. "C. C." S., s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă de către instanța de fond, raportat la prevederile art. 18 alin. 1 și art. 19 alin. 2 din
H. nr. 584/1998.
Drepturile bănești solicitate sunt izvorâte din Contractul Colectiv de
M. încheiat la nivel de societate artr.32 și 69 iar părțile semnatare ale acestui contract colectiv sunt reprezentanții salariaților prin sindicate și D.
G. al S. N. de T. F. de C. C. C. SA.
De asemenea aceste drepturi sunt constituite din punct de vedere financiar doar la nivelul S. N. de T. feroviar de C. C. C. și nu la nivelul R. de
T. F. de C. C., prin alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli și în funcție de alți parametri economico-financiari determinați de către S. C. C. SA B.
Consideră că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, câtă vreme, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din C. muncii, fiind vorba despre cereri în vederea soluționării unui conflict de muncă, în cauză nefiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, așa cum nefondat arată prima instanță.
Drepturile bănești solicitate nu au caracterul unor drepturi salariale, așa cum sunt definite în art.155 și 156 C.muncii, nu au fost determinate prin contractul individual de muncă, ci reprezintă o recompensă acordată de angajator pentru munca ireproșabilă depusă în cursul unui an calendaristic, reprezintă o recompensă acordată de angajator în considerarea unei calități, aceea de ceferist, sau reprezintă un ajutor material, acordat de angajator la o ocazie cu data prestabilită, în cazul ajutorului material acordat pentru sărbătorile de P.
Consideră că acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007,
2008 și 2009 s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, câtă vreme, nu s-a ținut seama de faptul că pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C." S. nu a avut venituri pentru constituirea fondului, prev. de art. 32 și 33 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate, și câtă vreme, prin prisma art. 12 din L. nr. 130/1996, art. 236 alin. 4 C. muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Î., un contract colectiv de muncă poate fi izvor de drepturi și obligații numai dacă se înscrie în limitele legii, în speță, în limitele prevăzute de O. nr. 7., acest din urmă act normativ fiind aplicabil în cauză, întrucât, S. N. de T. F. de C. "C. C." S. este o societate cu unic acționar Statul Român, sub autoritatea M. T.ului și Infrastructurii.
Tot în motivarea recursului, au fost reiterate bilanțurile contabile ale
S. N. de T. F. de C. "C. C." S., precum și bugetele de venituri și cheltuieli ale societății pe anii 2007, 2008 și 2009, susținându-se că la data semnării contractului colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, S. N. de T. F. de C. "C. C." S. nu avea aprobate bugetele de venituri și cheltuieli pentru anii
2007 - 2008.
Astfel, contractul colectiv de muncă pentru anii 2007 - 2008 a fost semnat la (...), iar bugetul pentru anul 2007 a fost aprobat abia la (...), în timp ce bugetul pentru anul 2008 a fost aprobat abia la (...).
Ca atare, prin prisma art. 969 C.civ., clauzele contractuale privitoare la drepturile bănești nu puteau fi aplicate, mai ales că bugetul de venituri și cheltuieli ale societății se aprobă prin H. de G., inițiată de M. T., cu avizul M.
Finanțelor P.e, al M. Muncii, F.i și Protecției Sociale, conform art. 5 lit. a din
O. nr. 7., coroborate cu art. 15 alin. 1 din O. nr. 37/2008.
S. N. de T. F. de C. „. C. SA B. prin întâmpinare (f.11) a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8
C.pr.civ. a fost invocat de reclamant în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de fond astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care sentința recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. "C. C." S. a fost în mod nelegal admisă de instanța de fond pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Este adevărat că, în cauza dedusă judecății, membrii de sindicat, în numele cărora a fost promovată acțiunea, sunt angajați ai pârâtei R. de T. F. de C. C., cu această pârâtă fiind încheiat contractul individual de muncă al membrilor de sindicat, această pârâtă având, în limitele delegărilor de competență date de S. C. C. SA, calitatea de angajator direct, raporturile de muncă în baza cărora se revendică drepturile de natură salarială fiind stabilite între aceasta și membri de sindicat.
Cu toate acestea, deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, pârâta S. C. C. SA are calitate de ordonator de credite, în raport de prevederile art. 18 alin. 1 din HG nr.
584/1998 potrivit cărora: ";C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care include subvențiile, alocațiile și compensațiile de la bugetul de stat și care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.";
De asemenea, pârâta S. C. C. SA a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin. 3 din H. nr.
584/1998 are statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art. 43 din L. nr. 31/1990.
În plus, conform art. 6 alin. 2 pct. 10 din același act normativ, S. N. de T. F. de C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații drepturilor de natură salarială este necesar ca acestea sa fie prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, a cărui elaborare intră în sarcina pârâtei S. C. C. SA, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
Astfel, potrivit art. 18 alin. 1 lit. a din H. nr. 584/(...), privind înființarea S. N. de T. F. de C. "C. C." S., C. de A. al S. N. de T. F. de C. "C. C." S. elaborează proiectul bugetului anual de venituri și cheltuieli al C. C., în timp ce potrivit art. 18 alin. 1 lit. l din același-i act normativ, același C. de A. aprobă proiectul contractului colectiv de muncă ce urmează a fi negociat cu reprezentații salariaților.
Potrivit art. 19 alin. 1 lit. d din același act normativ, directorul general al S. N. de T. F. de C. "C. C." S. „. contractul colectiv de muncă în limita mandatului dat de C. de A., iar conform art. 19 alin. 1 lit. b, acesta
„angajează, promovează și concediază personalul C. C..
Drept urmare, Curtea constată că în cauză S. N. de T. F. de C. "C. C." S. justifică pe deplin calitatea procesuală pasivă, astfel încât, în mod nelegalprima instanță a admis această excepție a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. "C. C." S.
Așa fiind, Curtea constată acest motiv din ambele recursuri este fondat, impunându-se admiterea ambelor recursuri sub acest aspect, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. "C. C." S., cu consecința admiterii acțiuni reclamantului și în contradictoriu cu această pârâtă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că aceasta în mod legal a fost respinsă de către prima instanță, motivat pe următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 din C. Muncii, „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: … c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; … e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din L. nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C. Muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C. Muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din C. Muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile ce formează obiectul cauzei deduse judecății este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. Muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv, critica din recursul pârâtei referitor la greșita acordare de către prima instanță a salariului suplimentar pentru anii (...), Curtea reține că, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractulcolectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 precizează că „Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O. nr. 79/2001 și O. nr. 7., deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii,
„contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale (adaosurile făcând parte din salariu, conform dispozițiilor art. 155 din Codul muncii), nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De altfel, se reține că recurenta nu a probat în cauză că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata primelor solicitate prin acțiune, deși, potrivit art. 21 din Contractele colective de muncă invocate în cauză, și-a asumat această îndatorire, de a constitui fondurile necesare plății drepturilor negociate.
Susținerile din recursul pârâtei în sensul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile pct. 2 din A. 6 a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2009 (anexă care prevede criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar) sunt întemeiate.
Astfel, conform acestei dispoziții „De salariul suplimentar nu beneficiază salariații cărora, în perioada aferentă acordării acestuia, li s-a aplicat una dintre următoarele sancțiuni:
- retrogradarea în funcție cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile (art. 264(1) lit. c din L. nr. 53/2003 - Codul muncii);
- desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă (art. 264(1) lit. f din L. nr. 53/2003 - Codul muncii);
- retragerea disciplinară, pe o perioadă de 1 - 6 luni din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerea într-o funcție inferioară, corespunzătoare pregătirii profesionale, în aceeași sau în altă localitate (art. 42 pct. 1 lit. a din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi);
- înlocuirea disciplinară din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerea în altă muncă corespunzătoare pregătirii profesionale în aceeași sau în altă localitate (art. 42 pct. 1 lit. b din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi);
- salariaților care, în cursul anului calendaristic respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, respectiv o tură;
- salariații cărora în cursul anului calendaristic respectiv li s-au aplicat repetat sau cumulat sancțiunile: a) retragerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10% (art. 264(1) lit. d din L. nr. 53/2003 - Codul muncii); b) reducerea salariului de bază și/sau, după caz a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10% (art. 264(1) lit. e din L. nr.
53/2003 - Codul muncii";.
Astfel, conform deciziilor de sancționare depuse în cauză reclamantului i s-au aplicat sancțiunile disciplinare menționate în pct. 2 din A. 6 a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, prin deciziile nr. 4. și 4., prin urmare pentru anul 2009 reclamantului nu i se poate acorda salariul suplimentar.
Referitor la solicitarea reclamantului de acordare a tichetelor de masă, Curtea constată că în mod legal prima instanță a respins această solicitare, având în vedere următoarele:
Art. 81 din Contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii
2007-2008 și 2009-2010 prevede „Acordarea a câte un tichet de masă pe zi pe angajat începând cu drepturile lunii noiembrie 2007, conform prevederilor legale";.
Conform art. 1 alin. (2) din L. nr. 1. „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este o posibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă „nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație";.
Drept urmare, întrucât, în bugetul de venituri și cheltuieli al C. pe anul 2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă numai pentru lunile ianuarie-martie, iar prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul
2010 (aprobat prin H. nr. 3.) nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond nu a obligat pârâta (pârâtele) la plata tichetelor de masă începând cu luna aprilie 2009 până la zi, mai ales că, tichetele de masă, odată acordate, pot fi folosite până la sfârșitul anului pentru care au fost efectiv acordate, valabilitatea acestor tichete de masă expirând la finele anului pentru care au fost acordate.
În consecință, chiar dacă s-ar acorda în prezent aceste tichete de masă aferente perioadei aprilie 2009 - la zi, acestea nu ar mai putea fi valorificate, întrucât, perioada lor de valabilitate a expirat.
Drept urmare, Curtea constată că acest motiv din recursul reclamantului este nefondat, impunându-se a fi respins ca atare.
Motivul de recurs al reclamantului, privitor la acordarea primelor pentru P., C. și „. F., aferente anului 2009 este apreciat de Curte ca fiind întemeiat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 1625/(...), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării. Prin A. adițional înregistrat sub nr. 1753 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...), iar prin A. adițional înregistrat sub nr. 437 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...).
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr.2572/(...), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării.
Susținerile pârâtei, în sensul că în perioada (...) - (...) nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul societății sunt corecte, însă, Curtea constată că în speță acordarea acestor prime se cuvine a fi dispusă nu în temeiul art. 69 lit. a și b din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ci în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Este adevărat că prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul T. B. N., reclamantul a solicitat acordarea acestor prime, de P., de C. și pentru „. F.ilor";, aferente anului 2009, în temeiul art. 69 lit. a și b din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, dar nu este mai puțin adevărat că în drept, la finalul expunerii motivelor invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că „în drept invocăm dispozițiile contractelor colective de muncă aplicabile perioadelor pentru care s-au solicitat despăgubirile în echivalentul drepturilor salariale neachitate";.
Cu alte cuvinte, reclamantul și-a fundamentat din punct de vedere juridic, acțiunea pe prevederile tuturor contractelor colective de muncă aplicabile perioadelor pentru care au fost solicitate despăgubirile în echivalent a drepturilor salariale neachitate.
În conformitate cu prevederile art. 247 C. muncii, în cazul în care, la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură, nu există Contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Prin prisma art. 247 C. muncii, ca urmare a suspendării prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada (...) - (...), în cauză au devenit aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Potrivit art. 71 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar, „în afara ajutoarelor la care au dreptul, potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare; pentru „. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare";.
Drept urmare, prin prisma art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar coroborat cu art. 247 C. muncii, Curtea constată că se impune a fi admis recursul reclamantului,modificată sentința recurată, în sensul obligării pârâtelor la plata către reclamant a premiului de P., de C. și de „. F., aferente anului 2009.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. C., reiterată de pârâtă prin motivele de recurs, se impune a fi respinsă, motivat pe faptul că această pârâtă are calitatea de angajator, calitate necontestată, astfel încât, prin prisma art. 41 alin. 2 C.pr.civ., această pârâtă, chiar dacă nu are personalitate juridică, dar are organe proprii de conducere, numite de societatea-mamă, poate sta în judecată ca pârâtă, astfel încât acest motiv din recursul pârâtei este nefondat.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 3 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea va admite în parte ambele recursuri, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE A dmite în parte recursurile declarate de pârâta R. DE T. F. DE C. C. și, respectiv, de reclamantul S. L. „. F. C., în numele lui P. D. în contra sentinței civile numărul 263/F/(...), pronunțată de T. B.-N. în dosar civil nr.
(...), pe care o schimbă în parte, după cum urmează:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. DE T . F. DE C. „. S.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. D. prin S.
L. „. F. C., în contradictoriu cu pârâții R. DE T. F. DE C. C. și S. N. DE T. F. DE C. „. S. și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamantului salariul suplimentar pentruanii 2007 și 2008 echivalent cu salariul de bază de încadrare în luna decembrie a anului respectiv, sumă actualizată cu rata inflației la data plății, ajutorul de P. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, ajutorul de C. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare; premiul anual pentru „. C. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, toate actualizate cu rata inflației la data plății.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI A . A. P. C. M. CONȚ I. D. C.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)
Judecător fond - I. C. - T. B.-N.
GREFIER A. A. M.
| ← Decizia civilă nr. 565/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1925/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
