Decizia civilă nr. 280/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 280/R/2011
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC L. T. SRL împotriva sentinței civile nr. 2394 din 3 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat R. N. G., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța solicită reclamantului intimat să precizeze dacă în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009 s-a aflat în concediu fără plată.
Reclamantul intimat arată că în perioada precizată nu a fost în concediu, dar nici nu a lucrat, fiind o perioadă în care nu se lucrează din cauza condițiilor meteo și nu a încasat nici un venit. A lucrat în perioada februarie
2009 - august 2009, însă nu a fost plătit pe ultimele trei luni.
Reclamantul intimat arată că întotdeauna a primit salariul în mână, fără să i se solicite să semneze nici un stat de plată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2394 din 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul R. N.-G. în contradictoriu cu pârâta SC L. T. SRL C.-N. și în consecință s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective în funcție.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.600 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadelor decembrie 2008 - februarie
2009, iunie - iulie 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin D. nr. 7/(...) intimata i-a desfăcut contractul individual de muncă contestatorului începând cu data de (...), în baza art. 61 lit. a din Codul muncii.
Intimata nu a depus la dosarul cauzei dovada comunicării deciziei contestatorului și nici actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Contestatorul a depus la dosar o decizie asemănătoare cu cea contestată în care însă temeiul legal a încetării raportului de muncă figurează art. 79 alin.
1 Codul muncii, respectiv prin demisie.
Existența raporturilor de muncă dintre părți rezultă din contractul individual de muncă.
Instanța i-a pus în vedere intimatei necesitatea depunerii la dosarul cauzei a statelor de plată și a pontajelor lunilor decembrie 2008 - ianuarie
2009, februarie 2009 și mai-iulie 2009, intimata neconformându-se acestei cereri. S-a revenit la cererea arătată la termenul din 9 aprilie 2010, sub sancțiunea decăderii din probă, sarcina probei în conflictele de muncă revenind angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii.
Aceste dispoziții legale însă nu au fost respectate de intimată.
T. a constatat că prin scrisoarea adresată contestatorului, intimata este de acord în totalitate cu contestația formulată.
În aceste condiții, în baza prevederilor art. 284 din Codul muncii s-a admis în parte cererea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC L. T. SRL prin carea solicitat casarea hotărârii cu respingerea în parte a acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului, s-a arătat că în data de (...) i-a desfăcut contractul de muncă al salariatului R. N. G. în temeiul art. 64 lit. a C.muncii, deoarece acesta a plecat de la societate, neanunțând conducerea despre intenția lui, abandonând autotractorul și semiremorca într-o parcare după ce le-a adus acestora o serie de stricăciuni, prejudiciind astfel societatea cu peste
6.000 lei.
Până în luna ianuarie 2010, reclamantul nu s-a prezentat la societate pentru a prezenta demisia sau pentru a rezolva problemele legate de desfacerea contractului de muncă.
După începerea procesului pârâta i-a trimis o adresă reclamantului prin care i-a menționat faptul că decizia de concediere va fi anulată, va fi repus în funcția avută la data emiterii deciziei de concediere și va primi salariile aferente perioadei (...) până la reintegrarea efectivă în funcție, respectiv 1.500 lei.
Mai arată că instanța a obligat la plata salariului reclamantului, însă aceste salarii au fost achitate, în luna decembrie 2008 și ianuarie 2009 toți angajații societății s-au aflat în concediu fără plată, iar în luna februarie salariatul R. N. a primit suma netă de 544 lei. Începând cu luna aprilie 2009, datorită dificultăților economice apărute în cadrul societății, salariile angajaților au fost reduse la suma netă de 150 lei, dar au fost plătite, niciodată nu a rămas vreun salariu neplătit, cu atât mai mult al lui R. N., atașând în acest sens copie după statele de plată semnate de către toți angajații, mai puțin R. N. care a refuzat de fiecare dată să semneze statele de plată și ordinul de plată prin care s-au făcut viramentele.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, întemeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, și anume a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
Potrivit prevederilor art. 161 alin. 1 din Codul Muncii "salariul se plătește în bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz."
Din cuprinsul art. 163 alin. 3 Codul muncii, reiese că "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Sarcina probei în acest sens revine angajatorului potrivit art. 287 Codul muncii, care cuprinde o reglementare expresă în acest sens. Conform acestui articol sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Această prevedere legală instituie, astfel, o excepție de la regula care prevede că sarcina probei revine reclamantului - art. 1169 Cod civil, potrivit adagiului probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat.
Este de asemenea de menționat, că potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, precum și obligația de a îndeplinii actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Așadar, deși încunoștințată prin adrese repetate la termenele de judecată in fața instanței de fond, societatea pârâtă nu a înțeles să-și formuleze apărarea și să depună acte doveditoare cu privire la plata salariilor restante pe perioada decembrie 2008 - februarie 2009, mai - iulie 2009, astfel că în mod corect prima instanță a analizat și dat eficiență probatoriului administrat în cauză de reclamant și a admis pretențiile sale, obligând recurenta pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia.
Într-adevăr, în recurs recurenta a depus la dosarul cauzei state de plată aferente lunilor februarie, iunie și iulie 2009, care însă nu erau semnate de către reclamantul intimat, astfel încât acestea nu confirmă plata salariilor solicitate.
Ca atare, în speță, atâta vreme cât intimatul reclamant a probat cu contract individual de muncă, în care este stabilit un salariu lunar de 600 lei, faptul că a prestat activitate în baza acestuia în beneficiul societății recurente, aceasta avea obligația de plata a salariului aferent conform art. 154 și 161
Codul muncii. Deși în recurs, recurenta a susținut că salariul negociat între părți era de 150 lei, invocând existența unui act adițional, Curtea apreciază că această apărare nu este fondată în contextul în care nu s-a depus nici un înscris doveditor la dosar.
Emiterea de către angajator a unor decizii de acordare a concediului fără plată pentru lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009, nu îl exonerează de plata salariilor, în condițiile în care concediul fără plată este un drept al salariatului potrivit art. 148 alin. 1 din C.muncii și poate fi acordat doar la solicitarea expresă a acestuia, cerință care în speță nu este îndeplinită.
În fine, dificultățile economice apărute din luna aprilie 2009 și invocate de societate nu au relevanță în recunoașterea drepturilor salariale cuvenite salariatului așa cum au fost negociate în contractul încheiat între părți, acesta obligând părțile la executarea întocmai a obligațiilor asumate.
În același sens sunt și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, care obligă angajatorul să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Se constată că în privința modului de soluționare a celorlalte capete de cerere, nu au fost formulate critici care să poată fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute la art. 304 C., mai ales că recurenta a arătat în cererea de recurs că după începerea procesului i-a trimis o adresă reclamantului prin care i-a menționat faptul că decizia de concediere va fi anulată, va fi repus în funcția avută la data emiterii deciziei de concediere și va primi salariile aferente perioadei (...) până la reintegrarea efectivă în funcție.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L. T. SRL împotriva sentinței civile nr. 2394 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: P. D.; A. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 2572/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1009/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
