Decizia civilă nr. 3939/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3939/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat in examinare recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva sentinței civile nr. 1781 din 07 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind si pe pârâta intimată SC A. S., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamantul S. A. a chemat în judecată pârâta S. A. S., solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor băneși ce i se cuvin pentru perioada august 2006-martie 2009, respectiv plata orelor suplimentare, conform reglementărilor legale aplicabile, obligarea la plata orelor de concediu de odihnă la care avea dreptul, calculate conform legii și nu în mod eronat cum apreciază că a făcut angajatorul, compensarea tichetelor de masă neacordate de angajator, plata diferențelor salariale bănești din perioada de referință, care nu i s-au achitat din cauza modului eronat de calcul al drepturilor sale salariale.
Prin sentința civilă nr. 1781/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată si precizată de către reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâta S. A. S. si în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 12.188,87 lei, reprezentând spor pentru orele suplimentare, ore lucrate noaptea, indemnizație de concediu, contravaloare tichete de masă, dobânzi și diferență de plată pentru concediul de odihnă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și suma de 750 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit copiilor contractelor individuale de muncă (f.6-12), reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de frezor universal în perioada (...)-(...).
Reclamantul a avut un salariu de 4.500.000 lei, apoi un salariu de 665 lei, iar prin contractul individual de muncă din (...) salariul stabilit a fost de
2451 lei, fiind modificat prin actul adițional din (...) si devenind de 2940 lei.
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul C. G. s-a stabilit pe baza pontajelor individuale privind prezenta la lucru a reclamantului si statele deplată aferente perioadei august 2006-(...) că pârâta datorează reclamantului suma de 7396 lei reprezentând plata orelor suplimentare lucrate în zilele lucrătoare si în zilele de sâmbătă, plata orelor lucrate noaptea, astfel cum acestea rezultă după scăderea contribuțiilor datorate bugetului de stat.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâta îi datorează reclamantului o diferență de indemnizație pentru concediu în cuantum de
1745 lei avându-se în vedere prevederile art. 145 din Codul muncii si ale contractelor colective de muncă din perioada de referință. Expertul a ținut cont că pârâta nu a avut un contract colectiv de muncă la nivelul societății.
Expertul a stabilit că reclamantul a lucrat 816,5 ore suplimentare din care 201 în anul 2006, 128 în anul 2007, 452,5 în anul 2008 si 35 în anul
2009, acestea fiind defalcate în ore lucrate sâmbătă, orele suplimentare lucrate in zilele lucrătoare și ore lucrate sâmbătă noaptea.
Expertul a stabilit că reclamantul trebuia să beneficieze de 407 tichete de masă din care a primit efectiv 392, prin urmare, pârâta îi datorează suma de 127 lei cu acest titlu, iar penalitățile au fost stabilite de expert ca fiind în cuantum de 396,79 lei.
Expertul a avut în vedere la efectuarea expertizei pontajele zilnice privind prezenta la lucru, statele de plată aferente perioadei menționate, contractul de muncă al reclamantului si actele adiționale, părțile fiind convocate la sediul societății pârâte unde s-au dat explicații privind obiectivele expertizei.
Instanța a apreciat că expertiza efectuată pe baza statelor de plată si a pontajelor zilnice existente în evidentele contabile este temeinică și legală, având ca rezultat o determinare corectă a orelor efectiv lucrate de către reclamant. Din acest motiv, a înlăturat expertiza extrajudiciară efectuată unilateral de către reclamant ca fiind subiectivă, nefiind efectuată în contradictoriu cu pârâta si la sediul acesteia, după citarea părților cu interese contrare și prin verificarea evidențelor pârâtei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 40 alin.2 lit. c, art.119 si art. 120 din Codul M., instanța a admis în parte acțiunea formulată si precizată de către reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta S. A. S., conform dispozitivului.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă nr. 211 pronunțată la data de (...) de Tribunalul
Cluj s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 1. pronunțată în dosarul nr. (...) în sensul că „în dispozitivul sentinței și în considerentele acesteia suma de 12.188,87 lei la plata căreia a fost obligată pârâta se înlocuiește cu suma de 10.101,87 lei.";
Î. acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. A., solicitândmodificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor formulate în cuprinsul acțiunii la prima instanță, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând din taxă expertiză, onorarii avocațiale suportate de reclamantul recurent în toate gradele de jurisdicție.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că a demonstrat că SC"A." S. a greșit la consemnarea în documentele firmei a evidentei muncii prestate, a efectuării plăților legale pentru munca prestată, a consemnării zilelor de concediu efectuate și a plății acestora, a evidențelor orelor suplimentare efectuate și a plății legale a acestora.
Pârâta nu a fost în măsură să înlăture culpa în care se afla cu privire la neplata drepturilor bănești la care avea dreptul reclamantul în perioada de referință.
În întâmpinarea de la termenul din (...), pârâta recunoaște o mică parte a drepturilor salariale neacordate, la valoarea de 5.847 lei, iar în precizările de la termenul din (...), recunoaște drepturi salariale neacordate la valoarea de
12.517,69 lei și faptul că reclamantul a efectuat ore suplimentare. Recunoscându-și în parte culpa, angajatorul recunoaște drepturile pretinse motivat și legal de către reclamant.
În urma depunerii de către pârâtă a unor documente la dosarul cauzei, reclamantul a fost în măsură să întocmească și să depună la termenul din (...), un grafic privind calculul drepturilor bănești care i se cuvin pentru perioada august 2006-martie 2009, concretizându-și astfel pretențiile.
Drepturile salariale calculate pentru perioada în cauză, detaliate pe perioade de timp concret definite, însumează valoarea drepturilor salariale neacordate la suma de 33.243,34 lei.
Menționează recurentul că pârâta nu a formulat critici cu privire la graficul reclamantului, la modalitatea de calcul, la perioade luate în calcul, la valori care să nu aibă corespondent în realitate, la evidențierea greșită a unor drepturi salariale corespunzătoare perioadei în discuție.
Deoarece pârâta nu a fost în măsură să evidențieze critici la graficul amintit, a solicitat în luna iunie 2010 efectuarea unei expertize extrajudiciare, cu privire la drepturile salariale neacordate reclamantului, iar ulterior a solicitat admiterea acesteia ca probă la dosar, dar reclamantul s-a împotrivit și ca urmare respectiva expertiză extrajudiciară nu a fost admisă ca probă în dosar.
La cererea pârâtei instanța a admis efectuarea unei expertize contabile judiciare, însă reclamantul a formulat obiecțiuni la expertiză criticând-o pe fiecare segment de lucrare, pe perioade de timp și pe componente ale drepturilor salariale tratate necorespunzător de expert, care a solicitat expertiza extrajudiciară făcută de firmă, pentru a se documenta, dar nu a luat în considerare Graficul reclamantului pentru calculul drepturilor bănești depus la dosarul cauzei.
În obiecțiunile formulate, reclamantul a depus în ajutorul expertului calcule întemeiate și corecte ale drepturilor salariale de care a fost frustrat, prin prezentarea de state de plată refăcute pentru perioada de referință (2006 -
2009). A.ea nu au fost luate în considerare, dar nici nu au fost contestate, ci pur și simplu au fost evitate, fapt care dovedește neputința de a demonstra contrariul susținerilor reclamantului, așa cum au fost consemnate în situațiile prezentate.
Au rămas neluate în considerare și susținerile reclamantului referitoare la neaplicabilitatea în ceea ce îl privește a dispozițiilor din R. Intern, în special privind pauza de masă.
A criticat modalitatea de calcul a zilelor de întârziere la efectuarea plăților datorate și valoarea dobânzii pentru perioada de referință, indicând că eroarea expertului cuprinde valorile de referință luate în calcul, numărul zilelor de întârziere la plată și modalitatea de calcul a dobânzilor.
Expertul nu a luat în considerare obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză, a evitat să răspundă la obiecțiunile formulate de reclamant, pe care nu le-a analizat, au rămas fără răspuns, ori au primit un răspuns eronat prin prisma legii aplicabile.
Nu s-au îndreptat erorile semnalate de reclamant privitor la raportul de expertiză, nu s-au respectat și aplicat dispozițiile legislației muncii așa cum sunt emise în vederea aplicării, privind timpul de muncă, drepturile salariale, orele suplimentare, concediul de odihnă, pauza de masă, ori calcularea dobânzilor pentru neefectuarea la timp a plății drepturilor salariale.
Fată de observația expertului că toate obiecțiunile reclamantului au la bază o eroare pe care a făcut-o conducerea societății în ceea ce privește raportările la ITM, modalitatea de îndreptare a respectivei erori și valorile obținute în expertiză și în răspunsul la obiecțiuni, nu au remediat situația.
Ceea ce a remediat expertul este doar o discretă recunoaștere a cuantumului drepturilor salariale de care a fost frustrat reclamantul, corectând nesemnificativ valoarea drepturilor salariale neacordate pentru august 2006 - martie 2009 la 10.101,87 lei (sumă care cuprinde și creșterea cu
68 lei a valorii penalităților pentru sumele neachitate la timp), indemnizația de concediu crescând cu 342 lei, rezultând în accepțiunea expertului o valoare de plată pentru drepturi salariale neacordate și penalități aferente în sumă totală de 12.315.87 lei.
Valoarea drepturilor salariale identificată în raportul de expertiză este eronat calculată, afectând grav drepturile pecuniare ale reclamantului, prin neluarea în considerare a criticilor pertinente ale acestuia, așa cum au fost expuse și detaliate în obiecțiunile formulate.
D. obiecțiunile formulate ar fi fost greșite sau incorect formulate, trebuia ca analizând punctual obiecțiunile, să se identifice și să se prezinte eventualele erori, dar, atât pârâta cât și expertul nu au fost în măsură să justifice o asemenea manieră de abordare.
Menționează recurentul că a învederat instanței de fond că raportul de expertiză așa cum a fost completat, nu se poate considera probă pertinentă și utilă cauzei deduse judecății.
In hotărârea atacată nu au fost consemnate criticile reclamantului așa cum au fost ele prezentate și susținute, fapt care prejudiciază reclamantul în recunoașterea drepturilor salariale de care a fost frustrat.
Soluția primei instanțe de admitere doar în parte a acțiunii este eronată și neîntemeiată față de susținerile și argumentele părților, de probele pertinente din dosar.
Consideră că prima instanță nu a sancționat culpa evidentă a pârâtei, ci a prejudiciat reclamantul acordând mai puțin decât a recunoscut pârâta că datorează, dar de data aceasta în sumă intrând și penalitățile de întârziere.
A mai arătat recurentul că în hotărârea atacată sunt și greșeli care denotă superficialitate. A., se menționează că la dezbaterea fondului a fost prezent reclamantul personal, lipsind reprezentantul acestuia. În realitate conform încheierii de ședință a fost exact invers.
În pagina a treia din hotărâre se menționează că instanța va înlătura expertiza extrajudiciară efectuată unilateral de către reclamant ca fiind subiectivă. În realitate, după cum se poate lesne verifica, expertiza extrajudiciară a fost efectuată de pârâtă.
În hotărârea atacată nu se menționează consistenta obiecțiunilor reclamantului, cu privire la expertiză și critica acestuia la eronata analizare a stării de fapt, la criticile privind modul greșit de calcul a drepturilor salariale de care a fost frustrat, după cum se evită menționarea susținerilor din concluziile scrise formulate de reclamant, în condițiile în care nu au existat obiecții la susținerile pertinente cuprinse și detaliate în acestea Critica reclamantului privitoare la eronata evaluare și consemnare a penalităților la care are dreptul pentru neplata drepturilor salariale, nu a fost nici ea luată în considerare.
Atât în raportul de expertiză, cât și în completarea la expertiză, s-a greșit. La o analiză superficială a calculului dobânzii pentru sumele neachitate la termen, așa cum sunt consemnate în expertiză și în completarea la expertiză, se poate observa că în accepțiunea expertului care a primit și girul primei instanțe, pentru august 2006 se evidențiază ca zile de întârziere laplată un număr de 107 zile, în condițiile în care, la o sumară socoteală rezultă de fapt un număr de 1.591 zile de întârziere. D. se ia în considerare prima poziție și ultima consemnată în tabel, respectiv august 2006 și ianuarie 2009, rezultă în accepțiunea expertului că numărul de zile Î. pentru august 2006 este de 107 zile, dar pentru ianuarie 2009, numărul de zile de întârziere este de 135 de zile.
Asemenea critici sunt și pentru celelalte componente ale expertizei, conform celor cuprinse în obiecțiunile și concluziile scrise depuse la dosar, dar neluate în considerare, fără să se argumenteze de ce.
Susține recurentul că nu a beneficiat de un proces echitabil la
Tribunalul Cluj, deoarece nu s-a putut bucura în cadrul procedurii în cauză de garanțiile art.6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătând că art.6 prevede în sarcina „instanței"; obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (Van de H. împotriva Olandei).
Dreptul nostru intern permite o înlăturare completă a consecințelor încălcărilor drepturilor reclamantului, caz în care se va acorda părții lezate o reparație echitabilă.
Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului respectiv cauzele D. împotriva României, Cottin împotriva Belgiei, Ruiz Torija împotriva
Spaniei și Van de H. Î. O.
În drept, reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299-316
Cod proc.civ și pe celelalte dispoziții legale menționate.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta S.C A. S. a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Consideră intimata ca fiind nefondate criticile formulate de reclamant referitoare la expertiza judiciara financiar contabila, arătând în acest sens că susținerile reclamantului privind pauza de masă nu au nici un fundament deoarece dispozițiile art. 134 alin. 3 din Codul M. (fost art. 130, anterior modificărilor) prevăd in mod expres: „(3) Pauzele, cu excepția dispozițiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil și din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă."; Precizează intimata ca R. de ordine interioara preia aceasta dispoziție.
Prin trimiterile făcute la obiecțiunile reclamantului la expertiza, s-a contestat modul de stabilire a drepturilor financiare aferente zilelor de concediu, cuvenite, neefectuate si neplătite. Spre exemplificare se arata in obiecțiuni ca in perioada aprilie - decembrie 2006 a lucrat cu o norma de 3 ore/zi si a pretins 14 zile de concediu. A. calcul este incorect deoarece 14 zile de concediu i s-ar fi cuvenit daca lucra 8 luni (aprilie - decembrie) cu norma întreaga de 8 ore pe zi. A. pentru norma de doar 3 ore lucrate pe zi, zilele de concediu au fost acordate aproximativ proporțional.
Reclamantul contestă modul de calcul al dobânzilor invocând faptul ca expertul contabil nu a luat in calcul numărul corect de zile de întârziere. Ce nu a reținut reclamantul este faptul ca in tabelul din expertiza - anexa 2, calculul dobânzilor sumelor cuvenite este făcut pentru fiecare semestru in parte. Calculul pentru semestrul următor începe prin preluarea soldului din semestrul precedent si adăugarea sumelor la acest sold.
Menționează intimata că expertiza judiciară a fost efectuată pornind de la evidentele societății privitoare la întreaga activitate prestata de către reclamant, precum si sumele de bani încasate pentru acesta activitate.
Intr-un mod obiectiv expertul a stabilit totalitatea drepturilor bănești cuvenite reclamantului, după care a stabilit totalitatea drepturilor bănești plătite de către societate si a calculat restul de plata. In paralel a calculat dobânzile legale aferente acestor sume, pe luni, semestre si ani rezultând astfel totalul de plata a dobânzilor.
Prin răspunsul dat la obiecțiuni expertul a arătat foarte clar modul in care s-a efectuat acesta expertiza, textele de lege aplicabile si a răspuns cu argumente pertinente la toate criticile reclamantului, iar instanța de fond a dispus plata sumelor rezultate din expertiza.
Mai arată intimata că greșelile strecurate în sentința atacată sunt erori materiale de forma si nu sunt de natura sa afecteze fondul si implicit sa poată fi considerate ca prejudiciabile pentru reclamant si nu pot constitui un temei legal pentru desființarea sentinței data de prima instanța.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2009 reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat „grafic"; prin care acesta a detaliat pretențiile sale și a prezentat modul de calcul al sumelor pretinse pentru perioada august
2006-martie 2009 (filele 64-68 dosar fond).
Susținerile recurentului în sensul că pârâta nu a formulat critici cu privire la „. depus de reclamant nu pot fi reținute întrucât din precizările depuse de pârâtă la data de (...) (filele 77 - 87), ulterior depunerii de către reclamant a graficului respectiv, rezultă evident că se contestă calculele și în parte pretențiile reclamantului, pârâta concluzionând că datorează reclamantului doar suma brută de 12517,69 lei.
Având în vedere că suma recunoscută de pârâtă este sumă brută, nu se poate reține susținerea recurentului în sensul că instanța a acordat mai puțin decât suma recunoscută de pârâtă, întrucât, conform raportului de expertiză, s-a stabilit că pârâta datorează reclamantului suma netă de 8637 lei, reprezentând drepturi salariale (după deducerea reținerilor legale reprezentând șomaj, CAS, CASS și a impozitului), la care se adaugă suma de 1464,87 lei cu titlu de dobânzi legale calculate până la data de (...).
În raport de înscrisurile depuse la dosar și cuprinsul raportului de expertiză, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că suma datorată de pârâtă reclamantului cu titlu de diferențe salariale și dobânzi aferente este de 10101,87 lei.
A., se constată că în raportul de expertiză expertul a menționat că a avut în vedere la efectuarea expertizei pontajele individuale privind prezența la lucru a reclamantului pe perioada august 2006-martie 2009 și statele de plată pe aceeași perioadă.
Expertul a precizat că numărul de ore suplimentare prestate rezultă din statul de plată întocmit la expertiză conform pontajelor existente la societate, rezultând un număr de 816,5 ore.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamant, expertul a arătat că obiecțiunile reclamantului au la bază o eroare pe care a făcut-o conducerea societății în ce privește raportările la ITM în sensul că pe statul de plată prezentat, în coloana premii au fost cuprinse și sporuri pentru ore de noapte, ore lucrate sâmbăta, ore suplimentare în zile de lucru etc. Expertul a arătat că în anul 2008 societatea nu a acordat premii, conform documentelor de evidență primară a muncii, însă în statul de plată anexat la obiecțiuni și depus la ITM apar premii în sumă de 4981 lei. În această bază reclamantul aconsiderat suma respectivă ca premiu efectiv cuvenit și că nu i-au fost acordate sporurile pentru orele suplimentare, de noapte etc.
Expertul a precizat că la expertiză a ținut cont de documentele de evidență primară a muncii existente la societate.
Din această argumentare a expertului rezultă implicit și motivația pentru care nu au fost luate în considerare statele de plată întocmite de către reclamant.
Prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (filele 237-243 dosar fond) recurentul reclamant a criticat expertiza și sub aspectul modului de calcul a drepturilor cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2007, susținând că avea dreptul la 14 zile de concediu de odihnă pentru perioada aprilie-decembrie 2007 și a beneficiat doar de 4 zile, rezultând că sunt 10 zile neplătite de către pârâtă.
Curtea constată însă că în răspunsul la obiecțiuni, expertul și-a însușit această obiecțiune și a refăcut calculul concediului de odihnă pentru anul
2007, stabilind drepturile cuvenite reclamantului pentru 22 de zile de concediu, față de 12 zile cât calculase în raportul de expertiză depus inițial.
Criticile reclamantului în sensul că dobânda legală a fost greșit calculată de către expert sunt total nefondate.
A., din anexa 1 la raportul de expertiză se constată că expertul a stabilit diferențele salariale datorate de pârâtă reclamantului pentru fiecare lună în parte, menționând pentru fiecare lună și data scadenței sumei reprezentând diferența datorată de pârâtă.
În anexa 2 a raportului de expertiză expertul a calculat dobânda pentru anul 2006, pentru fiecare lună în parte, în raport de data scadenței fiecărei sume și până la sfârșitul anului, iar în acest context a calculat pentru suma datorată pentru luna august, scadentă la (...), dobânzi pentru 107 zile întârziere până la 31 decembrie 2006.
Apoi, la calculul dobânzii legale pentru semestrul I 2007 expertul a calculat și dobânda pentru suma de 1227 lei, reprezentând diferențele salariale totale pentru anul 2006 (poziția 6 din anexa 2), iar mai apoi, pentru semestrul II 2007 a calculat și dobânda pentru suma de 2116 lei, reprezentând suma diferențelor salariale pentru anul 2006 și primul semestrul al anului 2007
(poziția 14 din anexa 2), procedând în mod similar până la calculul dobânzii pentru semestrul I 2009, pentru perioada ulterioară semestrului I 2009 dobânda fiind calculată pentru întreaga sumă de 8637 lei.
În ceea ce privește pauza de masă, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 130 alin. 1 din codul muncii „în cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.";
La aliniatul 3 al aceluiași articol se prevede că „pauzele, cu excepția dispozițiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil și din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă.";
Se reține astfel că regula instituită de codul muncii este aceea că pauza de masă nu este inclusă în durata zilnică normală a timpului de muncă.
Legea prevede posibilitatea ca în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern să fie incluse dispoziții contrare, favorabile salariaților, în sensul ca pauzele de masă să fie incluse în timpul normal de muncă.
Ori, în cauză, în R. de ordine interioară al societății pârâte, nu este prevăzută o asemenea clauză, la capitolul IV - O. timpului de lucru -prevăzându-se că personalul societății beneficiază de o pauză de masă de 30 minute, care nu se consideră timp lucrat.
De asemenea, Curtea mai reține că potrivit prevederilor art. 54 din
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-
2010 repausul pentru luarea mesei, dacă are o durată de 15 minute, se include în programul normal de lucru.
În consecință, susținerile recurentului în sensul că dispozițiile R.ui intern privind pauza de masă nu îi sunt aplicabile sunt lipsite de relevanță în condițiile în care regulamentul intern nu cuprinde dispoziții diferite față de prevederile legale cu privire la acest aspect.
Aspectul învederat de recurent referitor la faptul că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că raportul de expertiză extrajudiciară a fost efectuat de către reclamant, deși acesta a fost depus de către pârâtă, este lipsit de relevanță sub aspectul temeiniciei sentinței, întrucât instanța și-a întemeiat hotărârea pe concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
În baza dispozițiilor art. 274 cod proc. civ., ca parte căzută în pretenții, recurentul reclamant va fi obligat să plătească intimatei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la fila 18 din dosar.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva sentinței civile nr. 1781 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei SC A. S. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: I.P.
GREFIER G . C.
| ← Decizia civilă nr. 388/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3775/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
