Decizia civilă nr. 2808/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2808/R/2011
Ședința din 05 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M.
,,C. M." S. împotriva sentinței civile nr. 1011 din 14 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați F. N. F. M. C. - F., S. V., B. M., M. M., D. V., N. A., F. E. S., G. R., M. I., P. N., G. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 august
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurente S. N. de T. F. de M. ,,C. M." S.A a depus la dosar o cerere prin care solicită comunicarea unui exemplar al întâmpinării, formulate în cauză, în vederea respectării dreptului la apărare și a respectării principiului contradictorialității.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă
S. N. de T. F. de M. ,,C. M." S.A a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea consideră cererea pentru comunicarea întâmpinării formulată de pârâta recurentă ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că în prezenta cauză nu s-a formulat întâmpinare, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1011 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția perimării, excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. de T. F. de M. C. M. SA, inadmisibilității, și excepția prescripției, invocate de această pârâtă.
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții S. V., D. V., N. A., G. R., G. I., B. M., M. M., F. E. S., M. I. și P. N., în contradictoriu cu pârâta F. N. de T. F. de M. C. M. SA, și a fost obligată pârâta la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți a primelor ocazionate de Z. F. pentru anii 2006,
2007 și 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele că excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anii 2006 - 2007 este nefondată întrucâtdreptul suplimentar acordat cu ocazia Zilei F. este un drept salarial, iar prescripția dreptului la acțiune fiind reglementată de art. 283 lit. c din Codul muncii.
În legătură cu calitatea procesuală activă a reclamantului s-a reținut că din tabelul de la filele 41-67 rezultă că salariații, membri de sindicat, sunt de acord să promoveze acțiunea cu privire la acordarea drepturilor salariale aferente Zilei F..
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa procedurii prealabile s-a constatat că în baza prev.art.281 din Codul Muncii instanța este competentă să soluționeze conflictele de muncă cu privire la executarea contractelor colective de muncă. Acest drept este asigurat și de prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acțiunea a fost suspendată la data de 23 noiembrie 2009 (f.37), dar în data de 22 noiembrie 2010 (f.38) reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, astfel că potrivit prevederilor art.248 din Codul civil, acțiunea nu este perimată și a fost respinsă și această excepție.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul și-a precizat acțiunea în data de 14 februarie 2011, solicitând acordarea drepturilor salariale menționate pe anii
2006, 2008 și diferența pe anul 2007, actualizate cu rata inflației.
În privința actualizării acestor drepturi cu rata inflației, tribunalul a reținut că acestea nu au fost stabilite de instanță, urmând ca scadența plății să fie la data pronunțării acestei hotărâri, astfel că nu se acordă retroactiv. S-a reținut și faptul că reclamanții au stat în pasivitate anul 2006, nesolicitând plata drepturilor salariale. De aceea, aceste drepturi nu vor fi actualizate cu rata inflației.
Conform art.67 din Contractul colectiv de muncă încheiat de părți pentru anii 2006, 2007 și 2008, în afara ajutoarelor la care au dreptul conform legii, salariații vor mai beneficia din fondurile pârâtei, pentru Z. F., de o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Or, pârâta nu a respectat aceste clauze contractuale, cu care a fost de acord la data încheierii contractelor colective de muncă.
Z. F. are loc la 23 aprilie, în fiecare an conform art.27 din Contractul
Colectiv de M..
Numele, reclamanților rezultă din listele de la f.8-10. Conform încheierii din 20 decembrie 2010 a acestei instanțe, a fost disjunsă cauza, formând noi dosare cu câte 10 reclamanți pentru fiecare.
S-a mai reținut și faptul că potrivit prevederilor art. 236 din Codul
Muncii, Contractul Colectiv de M. este convenția încheiată de angajator și salariați, reprezentați prin sindicate, prin care stabilesc clauze privind salarizarea și alte drepturi și obligații care decurs din raporturile de muncă.
Aceste clauze produc efecte pentru toți angajații, conform art.241 lit.e din același cod.
Pentru aceste considerente, în baza disp.art.284 din Codul Muncii, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții S. V., D. V., N. A., G. R., G. I., B. M., M. M., F. E. S., M. I. și P. N., în contradictoriu cu pârâta F. N. de T. F. de M. C. M. SA, și a fost obligată pârâta la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți a primelor ocazionate de Z. F. pentru anii 2006, 2007 și 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „.- M. S. B. solicitând admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea cererii formulate de F. N. F. M. C. (FNFMC), în numele membrilor de sindicat ca nefondată.
1. În memoriul de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a comunicat pârâtei precizarea de acțiune și înscrisurile depuse de reclamant la termenul din (...) nerespectând principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, fapt ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă întrucât s-au încălcat prevederile art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă.
2. Prin al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6
Cod procedură civilă s-a invocat că deși reclamantul a arătat că membrii de sindicat au primit în 2007 o plată parțială din suma cuvenită pentru Z. F. (respectiv 100 de lei), instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, obligând recurenta la plata în întregime a primei menționate anterior pentru anul 2007.
3. S-a mai arătat că prima instanță nu a motivat corespunzător excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. de T. F. de M. C. M. SA, limitându-se să rețină că sindicatul are calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, or în cauză acțiunea a fost promovată de o federație sindicală, dispozițiile art. 28 din Legea 54/2003 nefiind astfel incidente în cauză.
4. Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la prima de Z. F., drept căruia în opinia recurentei îi este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. (1) lit.e) din Codul muncii, T. considerând greșit că dreptul menționat anterior este de natură salarială.
5. Recurenta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 117 din CCM aplicabil pe anii 2007-2008, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
6. Referitor la fondul cauzei s-a invocat că în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 2 din CCM acordarea premiului pentru Z. F. se face în baza unei hotărâri a C.ui de A., în funcție de situația financiară a societății. Astfel în anul
2007 s-a acordat o sumă de 100 de lei, iar în anul 2008, datorită situației financiare dificile pe care a traversat-o C. M. SA, care a înregistrat o scădere masivă și progresivă a prestațiilor de transport, pentru echilibrarea situației economice a societății și a încadrării în limitele stabilite de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern, s-a decis să nu se acorde premiul pentru Z. F..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
1. Referitor la primul motiv de recurs se reține că pentru termenul din
(...) reclamanta a depus la dosar un înscris denumit „. (fila 152 dosar fond) și o copie a filei 21 dintr-un contract colectiv de muncă, care poartă ștampila C. M..
Prin primul înscris, depus la solicitarea instanței, s-a indicat obiectul acțiunii, reiterându-se cele menționate prin cererea de repunere pe rol depusă în (...) (filele 38-40), s-a arătat că reclamanții (care nu au fost nominalizați) își au domiciliul în județul S., astfel încât instanța este competentă teritorial să judece acțiunea. De asemenea, s-a precizat că F. nu deține dosarele de personal ale membrilor de sindicat. A. în vedere conținutul acestui înscris, Curtea apreciază că acesta nu reprezintă o modificare a acțiunii în sensul art. 132 Cod procedură civilă, astfel încât, în condițiile în care oricum nu cuprindea mențiuni care să fie relevante pentru soluționarea cauzei, necomunicarea acestuia recurentei pârâte nu este de natură a-i încălca dreptul la apărare, respectiv principiul contradictorialității.
În mod similar, necomunicarea copiei filei 21 dintr-un contract colectiv de muncă, care poartă ștampila C. M. nu este de natură a încălca principiuluicontradictorialității și al dreptului la apărare, întrucât acest contract a fost încheiat chiar de către recurentă.
În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a
Drepturilor Omului, care analizează situația necomunicării unei piese a dosarului uneia dintre părți, în timp ce cealaltă parte a cunoscut-o, prin prisma principiului egalității armelor, care impune tratarea egală a părților cu privire la luarea la cunoștință a tuturor pieselor unui dosar, de natură a conduce la soluția pe care o pronunță instanța (de exemplu, Hotărârea din 22 februarie 1996 Bulut contra Austria, Hotărârea din 22 iunie 2000 Coeme și alții contra Belgiei). Or, așa cum s-a menționat anterior, cele două înscrisuri nu erau de natură a determina soluția pronunțată în cauză.
2. Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă este întemeiat. Astfel, deși prin cererea de repunere pe rol înregistrată în (...) s-a precizat că membrii de sindicat reprezentați de reclamantă au primit 100 de lei din cei 407 lei cât li s-ar fi cuvenit în anul
2007 pentru Z. F., în mod greșit instanța de fond, acordând mai multe decât s- a cerut, a dispus obligarea pârâtei la plata în întregime a premiul menționat anterior pentru anul 2007.
3. Referitor la al treilea motiv de recurs, Curtea reține contrar celor învederate de recurentă, că dispozițiile art. 28 din Legea 54/2003 (care deși abrogată expres prin art. 224 lit. a) din Legea 62/2011 a dialogului social guvernează raporturile juridice dintre părți) sunt incidente în cauză. Astfel, conform art. 41 alin. 2 din Legea 54/2003 două sau mai multe organizații sindicale constituite la nivelul unor unități diferite din aceeași ramură de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale. A. în vedere modul de constituire a federației sindicale, Curtea apreciază că aceasta poate introduce acțiuni în numele membrilor din sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federației, art. 28 din Legea
54/2003 fiind aplicabil în mod corespunzător.
Art. 14 din Legea 130/1996 (care deși abrogată expres prin art. 224 lit. d) din Legea 62/2011 a dialogului social guvernează raporturile juridice dintre părți) se referă la părțile contractului colectiv de muncă și nu exclude dreptul federației de a formula acțiuni în numele membrilor de sindicat. De altfel, Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă nu putea să conțină decât atribuțiile organizațiilor sindicale cu privire la domeniul pe care îl reglementa.
De asemenea, deși conform acestei reglementări nu era necesar un mandat expres din partea membrilor de sindicat acordat federației pentru a introduce o acțiune în instanță, Curtea constată că există un astfel de mandat depus la dosarul de fond, așa cum corect a reținut și T.. Drept urmare, se apreciază că deși instanța de fond a motivat necorespunzător excepția lipsei calității de reprezentant (calificând-o ca fiind excepția lipsei calității procesuale active), soluția pronunțată cu privire la această excepție este corectă.
4. în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
5) În mod corect a soluționat instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
6) Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale. Pârâta avea obligația să respecte contractele colective de muncă și nu poate să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care îi incumbă din executarea acestui contract. Recurenta avea posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constata că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, deoarece acesta putea anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuia să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Contrar susținerilor din recurs, premierea de Z. F. nu era condiționată de existența unei decizii a C.ui de A. C. din contractul colectiv de muncă prevede că salariaților li se va acorda premierea din fondurile angajatorului, C. de A. urmând a stabili cuantumul acestei premieri, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor.
A. în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior a art. 304 pct. 6 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. împotriva sentinței civile numărul 1011 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va diminua cu 100 de lei cuantumul primei cuvenite reclamanților de Z. F. 2007.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. împotriva sentinței civile numărul 1011 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că diminuează cu 100 de lei cuantumul primei cuvenite reclamanților de Z. F. 2007.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. PT. S. D. L. D.
În C.O. semnează P REȘEDINTELE INSTANȚEI V . M.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B. A.
| ← Decizia civilă nr. 2384/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4379/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
