Decizia civilă nr. 2845/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 2845/R/2011

Ședința din 06 septembrie 2011

Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.

JUDECĂTOR: I. T.

JUDECĂTOR: D. C. G.

G.: A. B.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL V. DE

S., P. O. V. DE S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 420 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pârâtul intimat G. Ș. V. DE S., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, au fost comunicat părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 16 august 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent P. orașului V. de S. a transmis la dosar, prin fax, note de ședință, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.

La data de 30 august 2011, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare împotriva recursurilor formulate, prin care solicită respingerea acestora și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei în lipsă.

Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 420 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, C. Local V. de S. și P. orașului

V. de S., prin întâmpinare.

A fost admisă acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții G. Ș. V. de S., C. Local V. de S. și P. orașului V. de S., Ministerul

Finanțelor Publice B.

Au fost obligați pârâții să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: L. C., S. A., F. Ana, M. M., Ț. V., Man M., C. I., K. M., H. I., M. C., M. V., B. T., T. I., C. I., Ș. M. tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechimeprevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997 începând cu (...) până la data de

(...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.

Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepțiile lipsei calității procesualepasive a pârâților C. local și P. orașului V. de S., prima instanță a reținut următoarele:

C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ- teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.

Prin urmare, C. local V. de S. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ- teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ-teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de instanță.

Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie

2004, conform art.49 din anexa la H. nr. 2. pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.

Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H. nr. 2., unde, de asemenea, se prevede că „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";

Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.

Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.

Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.

Ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de interpretare acțiunii formulate de reclamant, în condițiile în care art. 978 cod civil statuează, cu putere de principiu, că atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul. Aplicând acest principiu în speța de față, este oportună din această perspectivă, interpretarea dată cererii introductive de către instanță, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ- teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acțiune autoritățile care o reprezintă.

S-a reținut în acest sens dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii ca autorități executive.

De asemenea, trebuie reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea întermenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.";

Prin urmare, Legea contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice.

Or, art. 2 alin. 1 lit.b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.

Rămâne de stabilit, în acest caz, dacă se poate accepta că în prezenta cauză, ce constituie un conflict de drepturi, ar fi aplicabile aceleași principii ce guvernează domeniul contenciosului administrativ.

Instanța a apreciat că dispozițiile legale sus-citate sunt aplicabile având în vedere că pârâții C. local V. de S. și P. orașului V. de S. au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.

Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.

Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit.b și d, alin.4 lit.a și alin.6 lit.a pct.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.

Pe de altă parte, P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține, că potrivit art. 19 din Legea nr.

500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritorialede care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și a respins excepția invocată de acesta.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.

În anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Această ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.

Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din

Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin 2 din O.G. nr. 15/2008.

Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr.

128/1997, până la data de (...), respectiv până la apariția L. cadru nr. 284/(...).

Așa fiind, acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. local și P. orașului V . de S. și Ministerul Finanțelor Publice B. prin D. G. a F. P. M..

1. Prin recursul formulat, pârâții C. Local și primarul orașului V. de S. au solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții au arătat că orașul este subiect juridic de drept fiscal.

În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Astfel se deduce că, în speță, C. local V. de S. nu are capacitate de exercițiu pentru a avea calitate de parat, deci nu are capacitate procesuală pasivă. Reclamanții sunt angajați ai G.ui Ș. V. de S. și nicidecum ai C.ui Local.

Referitor la calitatea procesuala activa a unității administrativ-teritoriale s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 4383 din 20 septembrie 2005 în care s-a decis cu privire la lipsa calității procesuale active a consiliului local, reținându- se că primarul reprezintă în justiție unitatea administrativ teritoriala, neputând reprezenta în justiție C. local.

Face trimitere la prevederile art. 141, lit. a, lit.p și lit.y și art.142, lit. b și lit. g din Legea nr. 84/1995, prin care sunt reglementate rolul M.ui Educației Naționale și a inspectoratelor școlare în cadrul sistemului național de învățământ. S. citate, de asemenea prevederile art. 167 din aceeași lege, privind finanțarea învățământului, cu sublinierea că fondurile sunt alocate unităților de învățământ preuniversitar de stat prin bugetele locale nu din bugetul local de la bugetul de stat.

Mai face trimitere la prevederile art. 21, alin. 1 și 2, art.62 din Legea

215/2001, coroborat cu art. 41 și următoarele C.proc.civ.

Consideră că în speță ar trebui chemat angajatorul, respectiv G. Ș., I. Ș. M. și M. Î. deoarece acestea sunt cele care stabilesc condițiile de salarizare, de ocupare a posturilor, vechimea în muncă și sporurile.

Pârâții mai arată faptul că prin bugetul local, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sunt cuprinse, la capitolul învățământ sumele care privesc salarizarea cadrelor didactice urmare a emiterii hotărârii de guvern care aprobă bugetul de stat, C. local însușindu-și sumele prevăzute în respectiva hotărâre. C. local este un intermediar, un executant al hotărârii de G. nr. 2..

S. citate totodată dispozițiile art. 1 din H. nr. 538/2001 și art.16 din H.

Invocă prevederile L. 53/2003, în esență, lipsa unui contract individual de muncă între recurenți și reclamanții intimați.

S. greșit interpretate dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004.

În plus, potrivit contractului colectiv de munca la nivel de ramură, termenul de angajator desemnează M. Educației, Cercetării și Tineretului, inspectoratele școlare, instituțiile de învățământ superior și instituțiile de învățământ preșcolar, nu instituțiile administrativ teritoriale sau Consiliile locale.

În drept: Legea 215/2001, art. 303, 304, pct.9 C.proc.civ., Legea nr.53/2003.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii obligării acestuia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate.

În motivare pârâtul arată că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv P., potrivit art.17 alin.1 și art. 18 din Legea nr. 500/2002, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.

Admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații săi, încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002:

„(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitata și suntdeterminate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.

(2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrise în bugetele prevăzute la art. 1 alin.

(2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legalăpentru respectiva cheltuială.

(3) Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată șiplătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare";.

Obligarea recurentului la alocarea sumelor solicitate este lipsită de suport legal și imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 august 2011 reclamantul S. L.din Î. M. a solicitat respingerea recursurilor.

În motivare, reclamantul a arătat că Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. nu contestă dreptul cadrelor didactice reprezentate în acest dosar la acordarea tranșelor suplimentare de vechime, ci doar faptul că nu ar avea nici o atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților, or în acest sens invocă aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr.500/2002, privind atribuțiile acestui recurent în domeniul finanțelor publice.

Cât privește recursul C.ui local al orașului V. de S., face trimitere la prevederile art.167 din Legea nr.84/1995 și ale L. educației nr. 1/2011, conform cărora C. Local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar, având astfel calitate procesuală pasivă. În ipoteza admiterii acțiunii, datorită sistemului de finanțare per elev, este nevoie de eliberarea unor sume de bani în vederea executării hotărârii, iar C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a aproba eliberarea sumelor necesare executării.

Raportat la recursul primarului orașului V. de S., arată că acesta are calitatea de ordonator principal de credite, revenindu-i obligațiile enumerate de art.4 din O.G. nr. nr.22/2002 „(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art.47 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art.49 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale";.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:

Recursurile combat motivele pe larg dezvoltate de prima instanță cu privire la calitatea procesuală pasivă pe care aceștia o au în cauză.

Se constată legalitatea argumentelor pe care s-a întemeiat tribunalul, urmând a fi respinse recursurile.

Astfel, cât privește calitatea procesuală pasivă a C.ui local al orașului V. de S., Curtea reține că, așa cum a reținut și prima instanță, argumentele pârâtului vizează considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.

Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, care stipulează că că „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.

(2) F. unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementara.

(3) F. de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. F. de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

(4) F. complementară asigura cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. F. complementara se asigura din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.

(5) F. de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal; (…)

(6) F. complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) consolidări, investiții si reparații capitale; (…)

(7) Baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard pe elev/preșcolar. C. standard pe elev/preșcolar se determina, pentru fiecare nivel de învățământ, filiera, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de posturi/catedre legal constituite, de limba de predare, de alți indicatori specifici activității de învățământ, de calitatea procesului de educație și formare profesionala, de managementul instituțional, de specificul instruirii si de mediul urban/rural. (…)

(11) F. complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B., al municipiului B. si, respectiv, al județului. Nivelul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.

(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație";.

Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.

Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit.a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.

De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.

În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.

În mod evident, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. drepturilor s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.

Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume. în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.

Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.

Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale.

Atribuțiile direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H. nr. (...), potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al

Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";, iar acestea nu sunt altceva decât reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu.

Față de toate aceste considerente, constatând nefondate apărările formulate în recursuri, urmează ca acestea să fie respinse, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local V. de S., P. O. V. de S. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile numărul 420 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul

(...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2011.

PREȘED.TE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G.

G., A. B.

Red.I.T./S.M.

2 ex./(...)

Jud.fond. H. D. M.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2845/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă