Decizia civilă nr. 3004/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3004/R/2011
Ședința publică din data de 14 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC F. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 550 din 11 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. A., având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 550 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâta S. F. S. B. M. și în consecință s-a constatat că reclamantul F. A. a avut calitatea de angajat al pârâtei S. F. S. în perioada 1 ianuarie 2009 - 1 octombrie
2009 și a fost obligată pârâta să înscrie perioada lucrată în carnetul de muncă al reclamantului.
Au fost respinse celelalte cereri formulate ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului individual de muncă, înregistrat la I. T. de M. M. sub nr. 5. din (...), reclamantul F. A. s-a obligat să preseze muncă pentru pârâta S. F. S., pe o durată nedeterminată, începând cu data de (...), cu o fracțiune de normă de 4 ore pe zi și 20 de ore pe săptămână, în calitate de muncitor necalificat, stabilindu-se un salariu de bază brut lunar în sumă de 400 lei (filele
9-10).
Din probele administrate în cauză a rezultat însă că reclamantul a prestat muncă pentru societatea pârâtă și anterior încheierii contractului în formă scrisă, începând cu data de 1 ianuarie 2009.
În acest sens sunt declarațiile martorilor C. C. G. și Ș. F. (filele 27-28), coroborate cu răspunsul reclamantului la interogatoriu (filele 25-26) și recunoașterea pârâtei din cuprinsul întâmpinării.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de (...), prin acordul acestora, în temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, așa cum rezultă din înscrierea efectuată în carnetul de muncă al reclamantului și înscrisurile depuse în copie la fila 11 din dosar.
Ca urmare a contestării de către reclamant, în ședința publică din (...), a semnăturii sale de pe contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 5. din (...) și de pe cererea aflată în copie la fila 11 din dosar, prin care a solicitat încetarea raportului de muncă începând cu data de (...), s-a administrat în cauză proba cu expertiza grafică a scrisului.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 16 din 2 februarie 2011, nu se poate stabili dacă cele două înscrisuri au fost semnate de către titularul F. A..
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, anterior începerii raporturilor de muncă.
În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Prin urmare, cu toate că forma scrisă are o însemnătate incontestabilă pentru concretizarea voinței părților, pentru precizarea drepturilor și obligațiilor lor reciproce și, pe cale de consecință, pentru dovedirea ulterioară a conținutului real al raportului juridic, nu reprezintă o condiție de validitate, ci una ad probationem, fiind reglementată în interesul părților, în special al salariatului, pentru a-și asigura un mijloc de probă sigur și ușor de administrat.
Așa fiind, chiar în lipsa înscrisului, contractul individual de muncă, în sens de negotium, există și își produce toate efectele, atâta timp cât s-a realizat în concret acordul de voință al părților.
În speță, nu s-a contestat existența unui raport de muncă între părți și prestarea muncii de către reclamant în temeiul acestuia.
Prin urmare, este neîndoielnică existența contractului individual de muncă, în sens de negotium.
Pe de altă parte, chiar dacă contractul, ca instrumentum, este semnat numai de una dintre părți, acesta face dovadă în justiție contra acestei părți, când este adus în fața judecății de partea care are interes să se servească de înscris.
Potrivit răspunsului reclamantului la întrebarea 3 din interogatoriu (fila
25), între părți s-a negociat un salariu de 7,5 lei pentru fiecare oră lucrată.
Această împrejurare a fost confirmată și de martorii C. C. G. și Ș. F., audiați în cauză.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a recunoscut că a primit lunar suma de 700-800 lei, cu titlu de salariu pentru munca prestată.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada îndreptățirii sale la plata unei diferențe de drepturi salariale, față de cele recunoscute ca încasate.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu expertiză, achitat potrivit facturii nr. 29 din (...)
(fila 45), apreciate ca fiind proporționale cu partea din pretenții admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. F. S. B. M. solicitândmodificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și anume: să se constate calitatea de angajat a reclamantului F. A. doar pentru perioada (...)-(...); să se respingă capătul de cerere referitor laobligarea societății recurente către reclamant la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât aceasta în mod eronat și peste cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar a constatat calitatea de angajat a reclamantului și pentru o perioadă pentru care existau acte - contract individual de muncă, stat de plată, încetare raport de muncă începând cu (...), etc..
În mod netemeinic și cu toate că a respins pretențiile materiale formulate de către reclamant a obligat pârâta la plata de cheltuieli de judecată în contextul în care prin întâmpinare calitatea de angajat a acestuia nu a fost contestată de recurentă ci doar îndreptățirea acestuia la diferența de drepturi salariale.
În fapt, reclamantul a prestat activitate în cadrul societății pârâte în calitate de angajat respectiv muncitor necalificat începând cu (...) și până la data de (...) când raporturile de muncă dintre aceștia au încetat conform art.55 lit. b din Codul muncii.
Pentru activitatea prestată reclamantul a fost remunerat în acest sens fiind statul de statul de plată aferent lunii septembrie 2009, iar societatea pârâtă a efectuat plățile aferente contribuțiilor sociale vizându-l pe reclamant.
În speță nu se contestă existența unui raport de muncă între părți și prestarea muncii de către reclamant în temeiul acestuia.
În ceea ce privește perioada anterioară însă și anume aprilie - august 2009 reclamantul de asemenea a prestat activitate în cadrul societății pârâte, perioadă recunoscută de aceasta din urmă, însă la cererea expresă a celui dintâi (numitul F. A. - n.n.) și astfel cum s-a dovedit prin probațiunea administrată în cauză, mai mult pentru ca acesta să beneficieze concomitent și de alte drepturi din partea altor instituții, din culpa acestuia exclusivă a acestuia nu s-a procedat la încheierea în prealabil în formă scrisă a unui contract individual de muncă.
Societatea pârâtă și-a îndeplinit și toate obligațiile ce-i reveneau prin prisma legii în calitate de angajator, iar în ceea ce privește negocierea unui alt cuantum al salariului și la nivelul sumei indicate ori o altă modalitate de plată, această împrejurare nu a fost niciodată pusă în discuția părților, o atare învoială neexistând în fapt.
Toate drepturile salariale în sensul dispozițiilor art.155 din Codul muncii și astfel cum s-a probat prin probațiunea administrată au fost acordate reclamantului și ridicate de către acesta așa cum de altfel a și recunoscut prin acțiunea dedusă judecății.
Cu toate că a respins pretențiile materiale referitor la drepturile salariale pretinse de către reclamant în mod netemeinic instanța de fond a obligat pârâta la plata de cheltuieli de judecată în contextul în care prin întâmpinare calitatea de angajat a acestuia nu a fost niciodată contestată de recurentă ci doar îndreptățirea acestuia la diferența de sume de bani.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată și urmare a soluției adoptate - de respingere a pretențiilor formulate - pârâta apreciază că se impune obligarea reclamantului la plata către societate cel puțin a unei părți din contravaloarea onorariului avocațial achitat și a căruia chitanță s-a depus la dosar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile aduse hotărârii atacate prin motivele de recurs vizează soluția instanței de constatare a calității de salariat a reclamantului pe perioada (...)-(...), recurenta înțelegând să se prevaleze de contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 5. din (...) în care este menționată data începerii activității reclamantului în cadrul societății pârâte la data de (...).
Astfel, cum în mod corect a concluzionat și instanța de fond, cerința formei scrise a contractului individual de muncă, conform art. 16 din C.muncii, este una ad probaționem, părțile având posibilitatea de a face dovada prin orice mijloace de probă a conținutului real al raporturilor de muncă stabilite.
Or, după cum reiese din probatoriul, reclamantul a prestat activitate în cadrul societății recurente începând cu data de (...) și până la data de (...), cu normă întreagă, statuările primei instanțe sub acest aspect fiind corecte.
Potrivit expertizei grafologice administrate în cauză, nu s-a putut stabili cu certitudine că reclamantul a semnat contractul individual de muncă de care se prevalează recurenta, astfel că, existând dubiu în privința însușirii clauzelor acestuia de către reclamant, în mod corect contractul nu a fost avut în vedere de instanță la adoptarea soluției, cu atât mai mult cu cât este vorba de un contract individual de muncă cu timp parțial, cu o normă zilnică de 4 ore.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată recurenta pârâtă, Curtea constată că devin incidente în cauză prevederile art. 274 C.pr.civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În condițiile în care prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond recurenta s-a opus admiterii acțiunii, solicitând respingerea acesteia în integralitatea ei, se verifică întrunirea cerințelor prevăzute de textul legal menționat anterior.
Pe de altă parte, se constată din analiza conținutului hotărârii atacate, faptul că instanța a acordat cheltuieli de judecată proporțional, în limita pretențiilor admise.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. S. B. M. împotriva Sentinței civile nr. 550 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: H. D. M.
G. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 3788/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3082/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
