Decizia civilă nr. 4441/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 4441/R/2011

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.

S.-C. B. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. SA B. - S. R. CF C. împotriva sentinței civile nr. 2049 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. R. I., F. R., C. I., P. M., S. B., M. N., D. A., M. C. D., L. G., T. L., F. I., C. I., C. I., G. R. V. și pe pârâta intimată SC E. CF SA, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 noiembrie

2011, prin serviciul de registratură al instanței reclamanții intimați au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită admiterea în parte a recursului în sensul modificării hotărârii instanței de fond cu privire la numiții C. I. și C. I. A. întâmpinării s-a depus și împuternicire avocațială în care însă nu se face mențiunea pentru reprezentare în recurs.

Constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A A supra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea conexată formulată de reclamanții B. R. I., F. R., C. I., P. M.,

S. B., M. N., D. A., M. C. D., L. G., T. L., F. I., G. R.-V., în contradictoriu cu pârâtele C. N. de C. F. C. S. R. CF C. și S. E. CF S. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 al M.ui Muncii și Protecției Sociale, pentru fiecare reclamant în parte, raportat la perioada începerii activității și până la abrogarea textului de lege. S-a mai solicitat, pe cale de consecință, rectificarea carnetelor de muncă ale contestatorilor cu mențiunile corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au desfășurat activitate în cadrul Regionalei CF C.-N. și că felul muncii pe care o desfășurau în cadrul unității intimate, potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu ale fiecărui reclamant, se regăsește înscris în Ordinul 50/1990 al MMPS, arătând că au desfășurat în proporție de 1. activitate în condițiile grupei I de muncă.

În drept contestatorii au invocat prevederile Ordinului nr. 50/1990 al M.ui

Muncii și Protecției Sociale care prevăd încadrarea în grupa I de muncă ameseriilor și funcțiilor din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activități sunt legate de siguranța circulației, între care șef de haltă, paznic de barieră, șef de stație, de district, de secții, maiștrii, impiegații de mișcare, acarii și electromecanici SCB TTR și electricieni LC.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, arătând că reclamanții au ocupat funcții anume determinate prin normele legale ca fiind incluse în grupa a II-a de muncă, menționând că lasă soluția la aprecierea instanței și că este de acord ca salariaților să le fie recunoscută încadrarea grupa I de muncă pentru perioadele în care au lucrat, indicate în cererile de chemare în judecată, dacă instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 2049/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.

(...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. E. CF S.

S-au admis acțiunile formulate de reclamanții T. L., L. G., M. C. D., D. A., P. M., S. B., F. I., M. N., G. R.-V., B. R.-I., C. I., F. R., C. I. Și C. I. în dosarele conexate prezentului dosar, în contradictoriu cu pârâta S. E. CF S.

S-a stabilit că reclamanții au desfășurat activitate în condițiile grupei a I-a de muncă astfel:

T. L. - perioada (...)-(...), L. G. - perioada (...)-(...),

M. C. D.- perioada (...)-(...),

D. A. - perioada (...)-(...), P. M. - perioada (...)-(...), S. B. - perioada (...)-(...), F. I. - perioada (...)-(...), M. N. - perioada (...)-(...),

G. R.-V. - perioada (...)-(...), B. R.-I. - perioada (...)-(...), C. I. - perioada (...)-(...),

F. R.-Tiberiu - perioada (...)-(...), C. I. - perioada (...)-(...) și

C. I. - perioada (...)-(...) și (...)- (...).

Au fost obligați pârâții să recunoască reclamanților grupa a I-a de muncă pentru perioadele mai sus menționate și să procedeze la rectificarea carnetelor de muncă prin efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții au desfășurat activitate în cadrul Serviciului de electrificare din cadrul societății intimate, solicitând acordarea grupei de muncă începând cu momentul angajării și până la data abrogării Ordinului 50/1990.

La termenul din data de (...) instanța a admis cu expertiza tehnică extrajudiciară. În cauză a fost efectuat raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de expert tehnic dr. ing. Bratu I. N. (f.65-85), potrivit căruia reclamanții, pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu au fost supuși unui complex de factori de îmbolnăvire și de accidentare. În acest sens au fost subliniate noxe profesionale ce depășesc limitele normale, în special de zgomot, existența pericolului de accidentare prin lovire, cădere, electrocutare, factori ce produc stres permanent în ce-i privește pe salariați sau determinați de mediul ambiant, temperaturi ridicate pe timpul verii și scăzute pe timpul iernii, umiditate ridicată, vânt, viscol, piatră.

Potrivit prevederilor Ordinului 50/1990, sunt prevăzute pentru acordarea grupei I, meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activități sunt legate de siguranța circulației, între care șef de haltă, paznic de barieră, șefi de stații, de district, de secții, maiștri, impiegați de mișcare, acari șielectromecanicii SCB TTR și electricienii LC. Odată cu intrarea în vigoare a Legii

19/2000, Ordinul 50/1990 a fost abrogat. Potrivit acestui text de lege, meseriile

și funcțiile care concură la siguranța circulației, printre care și electricienii EA,

ELF, PRAM, TM, alături de casier ori funcționar de informații, sunt încadrate în grupa a II-a de muncă.

Din analiza faptică a desfășurării activității și a condițiilor de muncă, aspect ce reiese și din memoriul comun al administrației și sindicatelor, expertul tehnic a învederat că exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor electrice se execută de echipe complexe, care lucrea în același loc de muncă și în aceleași condiții de mediu și de potențial pericol, în gabaritul căii ferate sau la nivelul solului.

Porivit principiilor dreptului muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații. Astfel, s-ar crea o discriminare, apreciind activitatea depusă de reclamanți ca fiind similară cu cea a unor salariați care își desfășoară activitatea în cu totul alte condiții și nu cu cea a personalului alături de care aceștia își desfășurau efectiv activitatea. Potrivit textului de lege, încadrarea în grupa I de muncă și nominalizarea în listele anexe s-a făcut cu îndeplinirea cumulativă a câtorva condiții, nivelul noxelor, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă și riscul de accidente și boli profesionale. Conform constatării expertului, toate aceste condiții sunt îndeplinite de contestatori, activitatea acestora desfășurându-se în condiții identice cu cele ale personalului încadrat în grupa I de muncă. Prin scriptul intitulat Obiecțiuni (f.89), pârâta a învederat instanței că nu este de acord cu cele arătate în expertiză, respectiv că expertul nu a analizat timpul efectiv lucrat la locul de muncă de către petenți, pentru a constata că au lucrat cel puțin 50% din programul de lucru.

La respectivele obiecțiuni expertul a răspuns prin scriptul de la f. 101.

Din analiza expertizei efectuate în cauză instanța a stabilit că reclamanții au desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă în perioadele menționate în dispozitivul hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F. „. SA B. -

S. R. CF C., solicitând admiterea recursului si modificarea in tot a sentințeiatacate in sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiata sau, în subsidiar, în ipoteza in care instanța considera neîntemeiata cererea de modificare in tot a sentinței atacate, modificarea în parte a acesteia in sensul respingerii acțiunii față de G. R. V., C. I. si C. I. sau respingerii acțiunii reclamantului G. R. V. si pentru perioada (...)-(...) și respingerii acțiunii reclamantului C. I. fata de unitatea recurentă pentru perioada (...) -(...).

- În motivarea recursului recurenta a criticat sentința prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 cod proc. civ., arătând că instanța nu aluat în considerare susținerile unității pârâte privitoare la faptul ca expertul, in cadrul expertizei extrajudiciare admise ca proba in cauza, nu a analizat timpul efectiv lucrat la locul de munca de către reclamanții din prezenta cauza, pentru a constata daca au lucrat efectiv cel puțin 50% din programul de lucru in condiții de grupa I de munca așa cum prevede art.7 din Ord. 50/1990.

Astfel, din prevederile art. 6 si art.7 din Ord.50/1990 rezultă ca incadrarea in grupa I de munca se face prin indeplinirea cumulativa a 5 conditii: nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de accidente si boli profesionale si personalul incadrat in grupa I de munca sa lucreze in locurile cu conditiile mai sus aratate cel putin

50% din programul de lucru.

Ori, asa cum a aratat si in fata instantei de fond, din mentiunile expertului reiese ca acesta nu a analizat timpul efectiv lucrat de catre reclamantii dinprezenta cauza pentru a constata daca acestia au lucrat cel putin 50% din programul de lucru in conditiile prevazute de art.6 din Ord. 50/1990.

Consideră că nici prin raspunsul dat de catre expert la obiectiunile pârâtei recurente (si mentionat doar in sentinta de fond fara sa fie analizat) nu s-a lamurit aceasta problema.

Nu s-a determinat acest timp de munca pe baza fiselor program si in conditiile concrete de munca ale petentilor din prezenta cauza, ci s-a verificat doar similaritatea activitatilor din fisele program efectuate cu ocazia altor expertize si s-au extrapolat concluziile la care s-a ajuns in dosarul nr.

3821/LM/2004 al T. C..

Subliniază că orice expertiza efectuata in prezent considera ca ar avea caracter retroactiv fata de perioadele de timp pentru care reclamantii emit pretentii. Ea nu ar putea avea caracter concret, nu ar avea gradul de opozabilitate necesar pentru a fi opusa aprecierilor facute asupra acestor conditii la data aparitiei Ord. 50/1990.

- Recurenta critică hotărârea si prin prisma motivului prevăzut de art. 304 art.6 cod proc. civ., arătând că hotărârea a fost pronunțată fata de mai mulți reclamanți decât sunt reținuți in considerentele hotararii.

Astfel, se retine in considerentele hotararii un numar de 11 reclamanti, iar in dispozitivul acesteia se retine un numar de 14 reclamanti, respectiv d-nii G. R.-V., C. I. si C. I.

Acesti trei reclamanti sunt mentionati intr-adevar in expertiza, dar nicaieri in cuprinsul dosarului nu se mentioneaza ca ar fi fost conexate la prezentul dosar dosarele in care acestia erau initial reclamanti unici si nici nu sunt conexate in materialitatea lor aceste dosare la prezentul (dos. (...), dos. (...) si dos. (...)0 ale T. C.).

- Cu privire la G. R. V. arată ca in sentinta atacata se stabileste ca a desfasurat activitate in conditiile grupei I de munca in perioada (...) - (...), pe cand in cererea introductiva de instanta a acestuia existenta in dosarul nr. (...) initial si (nr. (...) - in rejudecare) al T. C., se solicita incadrarea in grupa I de munca pentru perioada (...)-(...). Astfel instanta nu s-a pronunțat cu privire la cererea susnumitului pentru perioada (...) - (...).

- Referitor la reclamantul C. I. recurenta a mai arătat în mod eronat a fost obligată să recunoască acestuia grupa I de munca pentru perioada (...) - (...), fără a lua în considerare nici precizările pârâtei in sensul lipsei calității sale procesuale pasive fata de acest reclamant si raportat la aceasta perioada de timp, nici precizările expertului ca acesta a lucrat in perioada menționata in statia CF Brasov sau Revizia de V. C. (deci nu era angajat al Fostei R. C.) si nici extinderile de acțiune făcute de reclamantul C. I. împotriva Societății Naționale de T. C. C. - S. R. CF C. in dosarul introductiv de instanța nr. (...).

In acest mod considera ca instanta, (fara sa faca vreo mentiune cu privire la celelelte parti existente in cauza si la acest interval de timp), lasa nelamurita cererea susnumitului pentru această perioadă si obligă greșit unitatea recurentă să recunoască pretențiile acestui reclamant in întregime.

De altfel, aceasta parte a sentinței si pentru aceasta perioada nici nu ar putea fi pusa in aplicare, deoarece o unitate nu poate rectifica carnete de munca pentru o persoana si pentru o perioada in care nu a avut cu aceasta raporturi de munca, respectiv persoana nu a fost angajata unității.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299 si urm. c.pr.civ., art. 304 pct.6 si 9 teza a doua c.pr.civ, cu aplicarea art. 304 indice 1 c.pr.civ..

Prin întâmpinarea formulată, intimații reclamanți B. R. I., F. R., C. I., P. M., S.

B., M. N., D. A., M. C. D., L. G., T. L., F. I., G. R. V. au solicitat admiterea în parte arecursului, in sensul modificării hotărârii instanței de fond cu privire la numiții

C. I. si C. I.

Se arată că într-adevăr numiții C. I. si C. I. nu au fost părți ale litigiului supus judecății in fata instanței de fond, cuprinderea acestora in hotărârea instanței de fond fiind evident eronată, motiv pentru care consideră că se impune modificarea hotărârii instanței de fond in sensul excluderii acestora din cuprinsul hotărârii.

Precizează că si numiții C. I. și C. I. au pe rolul T. C. litigii cu recurenta, insa acestea se găsesc in alt stadiu procesual, astfel ca nu au fost conexate cu restul dosarelor.

Se mai arată că susținerile recurentei referitoare la reclamantul G. R. V. sunt nereale, întrucât acesta a fost reclamant in dosarul nr.(...) aflat pe rolul T. C., dosar care a fost conexat cu dos.(...) al T. C..

Cat privește restul criticilor formulate de recurenta, considera ca acestea sunt doar formale si ar trebui respinse, dat fiind conținutul si motivarea argumentata a hotărârii instanței de fond.

Recurenta arata de fapt ca nu își însușește concluziile raportului de expertiza efectuat de expertul autorizat, expert care a mai efectuat lucrări in aceasta specialitate in foarte multe dosare aflate pe rolul T. C., concluzii reale, corecte si concrete pe care instanțele le-au reținut ca atare.

Recurenta a formulat obiecțiuni la concluziile expertizei extrajudiciara depusa la dosarul instanței, instanța de fond le-a încuviințat si expertul a si răspuns argumentat si succint la acestea. S. fapt ca nu este de acord recurenta cu concluziile exprimate de expert, nu poate si nu trebuie sa conducă la modificarea unei hotărâri judecătorești.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente Curtea de A. constată că recursul este fondat, având în vedereurmătoarele considerente:

Conform pct. 6 din Ordinul nr.50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.

Astfel cum rezultă din dispozițiile legale mai sus enunțate, pentru încadrarea în grupele I și II de munca este necesar, pe de o parte, a se analiza condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoana respectivă, dar în același timp este necesar a fi întrunită condiția ca angajatul să fi lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, pentru grupa I, cel puțin

50% din programul de lucru.

Referitor la acest din urmă aspect Curtea constată că în raportul de expertiză depus la dosar, expertul a făcut referire la o expertiză efectuată de același expert în dos. nr. 3821/LM/2004 al T. C., în care a răspuns unor obiective similare în cazul unor colegi ai reclamanților din cauza de față.

Expertul a menționat că din documentele fișe autorizații de lucru pentru revizii pentru colegi ai reclamanților, analizate în dosarul anterior, rezultă,conform determinărilor în două cazuri particulare, că durata medie anuală de lucru în condiții de grupa I de muncă este mai mare de 50% din timpul efectiv de lucru al fiecărui petent.

Totodată, Curtea constată că în răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă cu privire la acest aspect (fila 102 dosar fond) expertul a menționat că măsurarea timpilor de lucru al unor activități din programele de lucru ale anilor anteriori determinării este o operațiune dificilă de reconstituire, menționând însă că într-o situație anterioară (în dosarul nr. 177/CM/2002 al T. Dolj) a efectuat o astfel de determinare a timpului de lucru pe baza fișelor program și în condiții concrete de muncă.

Din nou expertul a făcut referire la expertiza efectuată în dosarul nr.

3821/LM/2004 al T. C. precizând că în acea cauză a verificat numai similaritatea activităților din fișele de program.

În raport de aceste aspecte Curtea apreciază ca fiind fondate criticile recurentei în ceea ce privește necesitatea administrării în cauză a unor probe suplimentare sub aspectul timpului efectiv de muncă desfășurat de reclamanți în condițiile și locurile de muncă descrise de expert ca îndeplinind condițiile de încadrare în grupa I de muncă.

Aceasta întrucât, pe de o parte, expertizele la care face referire expertul, întocmite în alte cauze, nu se regăsesc la dosar.

Pe de altă parte, Curtea consideră că era necesar ca expertul să analizeze în concret situația reclamanților din prezenta cauză, în raport de documentația la care a făcut referire că ar putea sta la baza acestei analize, pentru a se verifica dacă pe toată perioada pentru care se solicită încadrarea în grupa I de muncă este îndeplinită condiția desfășurării activității în astfel de condiții cel puțin 50% din programul de lucru.

Curtea mai reține că în lucrarea depusă expertul a precizat că la celelalte instanțe din țară sau conducerea administrativă a apreciat acest procent de timp printr-o dispoziție, sau, în majoritatea cazurilor, a fost acceptat procentul de peste 60% de timp lucrat de petenți în grupa I de muncă, determinat în condiții concrete de către același expert în dosarul nr. 177/CM/2002, fără a-și preciza punctul de vedere cu privire la situația reclamanților, respectiv în ce procent consideră că activitatea acestora s-ar putea încadra în grupa I de muncă.

Motivul de recurs invocat de pârâtă referitor la reclamantul G. R. V. se constată a fi nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că acesta a avut calitatea de reclamant în cauză. Astfel, se constată că G. R. V. are calitatea de reclamant în dosarul nr. (...), dosar care, prin încheierea din data de 30 septembrie 2010 a fost conexat cu dosarul nr. (...), iar acest din urmă dosar a fost conexat la dosarul nr. (...) prin încheierea din 13 decembrie 2010.

În ceea ce îi privește pe intimații C. I. si C. I. se constată că, într-adevăr, deși sunt menționați în raportul de expertiză depus la dosar, aceștia nu au calitatea de reclamanți în cauza de față.

Cum instanța nu a fost învestită în cauza de față cu o cerere a reclamantului C. I., aspectele invocate de recurentă prin motivele de recurs referitoare la o cerere formulată de C. I. ce face obiectul altui dosar nu pot fi analizate în cadrul procesual de față.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea, în temeiul disp. art. 312 alin. 1-3 din codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâta C. N. de C. F. „. SA B. - S. R. CF C., va casa în tot sentința pronunțată de către prima instanță și în temeiul disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare instanța va pune în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriilor, în sensul verificării de către expert a aspectelormenționate mai sus, precum și a administrării altor probatorii pe care le va considera necesare, pentru a putea stabili dacă și în ce măsură activitatea prestată de reclamanți în perioadele solicitate se impunea a fi încadrată în grupa I de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. SA B. - S. R. CF C. împotriva sentinței civile nr. 2049 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.

GREFIER G . C.

Red.GLT/dact.MS

3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4441/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă