Decizia civilă nr. 2074/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2074/R/2011
Ședința publică din data de 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. SC C. S. B. SA împotriva sentinței civile nr. 3820 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. M. DE L. D. C. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat M. D. din cadrul Baroului Mehedinți, lipsind reprezentanții pârâtelor recurente.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care
În ședința publică de azi reprezentantul reclamantului intimat depune la dosarul cauzei extras din art. 2 al Contractului Colectiv de M. la nivel de grup de unități și la nivel de unitate și act adițional la acest contract pentru anii
2006-2008 și arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat susținând oral concluziile expuse în scris în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocațial și cheltuieli de cazare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3820 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții cu domiciliul în raza Tribunalelor Mureș și Alba.
S-a admis excepția necompetenței teritoriale a T.ui C. cu privire la cererea reclamanților cu domiciliul în raza Tribunalelor Mureș și Alba.
S-a declinat competența de soluționare a cauzelor privind pe acești reclamanți în favoarea Tribunalelor Mureș și Alba.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C.-N. în numele și pentru membrii de sindicat în contradictoriu cu pârâta S. C. DE R. L. S. „. - S. B. S.A pârâta fiind obligată să plătească fiecărui membru de sindicat căruia nu i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară în anii 2006 - 2009, proporțional cu perioada lucrată în cadrul societății pârâte, retroactiv, pentru anii 2006, 2007 și 2008, un salariu suplimentar echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați de către reclamant sunt angajați ai pârâtei, fiindu-le aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Potrivit art. 30 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2006 -
2007 încheiat la nivelul pârâtei „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Aceste prevederi legale au fost reiterate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivelul pârâtei pentru anii 2008 - 2009, tot la art. 30, alin. 1, în aceeași formă.
Mai mult chiar, art. 30, alin. 1 din Contractul Colectiv de M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil părților din prezenta cauză, reglementează acordarea salariului suplimentar salariaților pentru munca ireproșabilă din cursul unui an calendaristic.
Astfel, potrivit art. 30, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit prevederilor art. 236 al. 4 C. muncii, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) C. Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În ce privește obligativitatea acordării drepturilor, instanța a apreciat că prevederile legale ce reglementează plata salariului suplimentar trebuie interpretate în ansamblu. Susținerile pârâtei potrivit cărora acordarea salariului suplimentar nu este obligatorie, acesta putând fi acordat doar salariaților care nu au avut abateri disciplinare, nu pot fi reținute. Obligativitatea acordării acestui drept de către angajator rezultă din cuprinsul prevederilor legale. Astfel, în anexa 6 sunt stabilite criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar pentru muncă ireproșabilă prestată în cursul anului. Așa după cum și titulatura o arată, acesta se acordă salariaților pentru muncă ireproșabilă prestată în cursul unui an calendaristic, aceasta fiind singura condiție reglementată.
Contractul Colectiv de M. la nivel de grup de unități reglementează acordarea salariului suplimentar, fără a folosi sintagma „poate";, instituind o obligație directă în sarcina angajatorului, sub aceiași condiție, a desfășurării unei activități ireproșabile.
Susținerile pârâtei cu privire la prescrierea dreptului nu sunt întemeiate, în speță fiind aplicabile prevederile art.283, alin. 1, lit. c din Codul Muncii și nicidecum lit. e, cum s-a susținut de către angajator.
Potrivit prevederilor art. 287 C. Muncii în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, însă pârâta nu a făcut dovada celor afirmate în cuprinsul întâmpinării, respectiv că unii dintre membrii de sindicat reprezentați de reclamant au fost sancționați disciplinar în perioada anilor
2006 - 2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei un tabel centralizator în care membrii de sindicat sunt menționați cu drepturile solicitate, precum și perioadele în care au fost salariați ai pârâtei. În aceste condiții, dreptul dedusjudecății urmează a fi acordat fiecărui membru de sindicat în funcție de perioada efectiv lucrată în cadrul societății, prin luarea în considerare a unui an calendaristic întreg.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. C. DE R. L. C.- S. B. SAsolicitând desființarea sentinței cu respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.283 alin.1 lit.d din Codul muncii, în conformitate cu acest articol dreptul la acțiune este prescris, deoarece reclamantul a solicitat achitarea salariului suplimentar pe anii (...).
În conformitate cu art.30 alin.1 și 3 din Contractele Colective de M. aplicabile pe anii (...) la nivelul SC C. S. B. SA pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Consideră că prevederile art.30 alin.1 și 3 din CCM pe anii (...) și prevederile din Anexa 6 la aceste contracte ar trebui interpretate și aplicate astfel: salariul suplimentar pentru munca ireproșabilă să se acorde față de criteriile menționate în Anexa nr.6 la contracte, sub condiția ca societatea să fi avut în anii (...) venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Precizează că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar, nu a putut fi îndeplinită de societate motivat de faptul că S. N. de T. F. de C. C. C. SA este acționar unic la SCX C. S. B. SA, fiind o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2001, aprobată prin L. nr.59/2002 existând obligația respectării prevederilor art.3 din acest act normativ conform căruia „indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculate în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității";.
Deci în conformitate cu aceste prevederi recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor (...).
În bugetele de venituri și cheltuieli din această perioadă nu au putut fi prevăzute fondurile necesare acordării salariului suplimentar, întrucât fundamentarea fondului de salarii s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
S. M. de L. din D. C. C.-N. prin întâmpinare (f.9-13) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor și apărărilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentruconsiderentele ce se vor arăta în continuare:
Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Față de cele de mai sus, și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că disp.art.22 alin.1 din H.G. nr.581/1998 și cele ale art.29 alin.3 și 4 și art.47alin.3, 48 alin.2 din L. nr.500/2002 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Având în vedere disp.art.1 din O.U.G. nr.81/1997, se reține că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în cauză.
În ceea ce privește H.G. nr. 142/2005, se reține că dispozițiile acesteia nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reglementează doar măsuri salariale ce urmau să fie respectate în anul 2005 de către operatorii economici monitorizați, ori în cauză nu s-au solicitat drepturi salariale pentru anul 2005.
De asemenea, H.G. nr.50/2006, deși cuprinde măsuri ce se impun a fi luate cu privire la drepturile salariale cuvenite salariaților în anul 2006, nu este aplicabilă în cauză întrucât salariile suplimentare aferente anului 2006 se plătesc salariaților în anul următor, conform art. 32 din Contractul Colectiv de M. încheiat la nivelul C. N. DE CĂI F. B. pe anii 2., înregistrat la D. B. sub nr.
6113/(...), ce prevede că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În ceea ce privește O.U.G. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Pentru toate aceste considerente, constatând că în mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata salariului suplimentar cuvenit pe anii 2006,
2007 și 2008, potrivit clauzelor contractelor colective de muncă aplicabile, în temeiul disp.art.312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S. C. DE R. L. C.- S. B. SA împotriva sentinței civile nr. 3820 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o va menține.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului S. M. de L. R. C. C. suma de 1650 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S. C. DE R. L. C.- S. B. SA împotriva sentinței civile nr. 3820 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului S. M. de L. R. C. C. suma de 1650 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/ 6 iunie 2011
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 3082/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2505/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
