Decizia civilă nr. 1419/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVBILĂ Nr. 1419/R/2011
Ședința publică din data de 19 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta recurentă S. V. împotriva sentinței civile nr. 5051 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. M. CFR M. SA, având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de avocat L. F. L. din cadrul Baroului C. și reprezentanta pârâtei intimate - consilier juridic C. J.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar delegația de reprezentare și un set de acte care care au fost comunicate reprezentantei reclamantei recurente. Arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta reclamantei, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond cu consecința anulării deciziei de concediere și reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, cu cheltuieli de judecată. Susține concluzii de admitere a recursului arătând în esență că decizia de concediere a fost emisă în mod nelegal, societatea nerespectând unele criterii și proceduri.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, reorganizarea societății determinând desființarea postului ocupat de reclamantă iar societatea respectând criteriile de prioritate privind concedierea.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2866/112/(...), contestatoarea S. V. a chemat în judecată S. N. DE T. F. M. CFR M. SA solicitând instanței să dispună anularea deciziei de concediere nr.4/A(...) din 3 martie 2010, reintegrarea în muncă a contestatoarei până la îndeplinirea condițiilor depensionare la cerere și achitarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat în calitate de salariată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu s-a respectat art.61 pct.7 lit.c din Contractul colectiv de muncă, care prevede ca numai în ultimă instanță disponibilizarea să afecteze pe salariații care au mai puțin de
3 ani până la pensionare la cerere, nu s-a respectat art.59 lit. a din Codul muncii, care interzice concedierea salariaților pe criterii de sex, precum și art.74 lit. c) și d) din Codul muncii.
S-a mai arătat că desființarea postului ocupat pe motiv că „. stației a scăzut cu 70%";, nu are suport credibil întrucât în stație mai există două posturi de casier marfă ocupate în prezent, care puteau fi desființate, deoarece contestatoarea, prin pregătirea sa profesională și potrivit fișei postului, putea să le asimileze.
Totodată, s-a mai arătat că prin „. reorganizare"; s-a înființat un al doilea post de operator manevră la aceeași „. a stației scăzută cu 70%";.
Referitor la criteriile de disponibilizare, reclamanta a mai arătat că postul de operator programator ocupat de ea a fost desființat, dar nu și activitatea de gestionar stație cu mijloace fixe - mobile și obiecte de inventar, și gestiunea casei nr.12, care au fost predate celorlalte casiere gestionare rămase în funcție și care se încadrau înaintea sa la disponibilizare.
Intimata S. N. de T. F. de M. „. M. SA - S. C.-N. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin P. de restructurare și reorganizare a S. CFR M. SA și a Hotărârii
AGA nr.1/7 ianuarie 2010 s-a dispus restructurarea și disponibilizarea unor posturi, ca urmare a dificultăților economice întâmpinate de societate.
În condițiile unui trafic diminuat, a lipsei contractelor de transport și a reducerii activității, nu poate fi menținut același număr de salariați, neexistând resurse materiale pentru plata salariilor.
Intimata a arătat că au fost respectate condițiile impuse de art.65 din Codul muncii, au fost respectate. Desființarea locului de muncă este efectivă, astfel cum dovedește cu statele de funcții anterioare și posterioare disponibilizării și a avut la bază cauze reale și serioase, respectiv situația economică a societății, conform bilanțului de activitate pe anul 2009 al S. CFR M. SA.
În ceea ce privește art.61 pct.7 lit.c din contractul colectiv de muncă, pârâta arată că, în speță sunt aplicabile prevederile art. 65 alin.1 din Codul muncii, desființarea postului având la bază rațiuni de ordin economic. Chiar și în aceste condiții, art.61 pct.7 lit.c nu interzice disponibilizarea persoanelor care mai au 3 ani până la pensie, ci recomandă că aceasta să se aplice numai în ultimă instanță.
În ceea ce privește nerespectarea art.59 lit.a din Codul muncii, pârâta a considerat că afirmațiile contestatoarei sunt simple speculații, nesusținute de probe. O., s-a arătat că contestatoarea nu ar putea să ocupe un post de operator manevră pentru că nu are pregătire profesională în acest sens.
Referitor la nerespectarea prev.art.74 lit. d din Codul muncii, pârâta a arătat că nu au existat locuri de muncă disponibile pentru care contestatoarea să fi putut opta.
În ceea ce privește criteriile care au fost avute în vedere la disponibilizare, s-a arătat că s-au aplicat doar în cazurile în care dintr-un număr de posturi de același fel s-au desființat numai o parte, ori, în speță, s-a desființat efectiv postul ocupat de contestatoare.
Prin sentința civilă nr. 5./(...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S. V.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Între contestatoarea S. V. și intimata S. N. de T. F. de M. „. M. SA - S.
C.-N. s-au derulat raporturi de muncă, cea dintâi ocupând postul de casier până la 31 ianuarie 2008, ulterior acestui moment ocupând postul de operator programator. Atribuțiile de serviciu îndeplinite în această calitate sunt cele enumerate în fișa postului.
Raporturile de muncă au încetat la data de 8 martie 2010 prin concedierea angajatului pentru motive ce nu țin de persoana sa, ca urmare a concedierii colective, conform art.55 lit.c, coroborat cu art.65 alin.1 din Legea nr. 53/2003.
În cuprinsul deciziei de concediere nr. 4/A(...) din 3 martie 2010, ce face obiectul prezentei contestații, se enumeră considerentele avute în vedere de angajator, respectiv dispozițiile art.58, art.65, art.68 din Legea nr.
53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare; prevederile
P.ui de R. și R. a CFR M. SA și ale P.ui de C. C., aprobate prin H. AGA nr. 3. octombrie 2009, H. AGA nr.1/7 ianuarie 2010, H. AGA nr. 3/25 ianuarie
2010 și H. CA nr.12 din 30 septembrie 2009; prevederile O.G. nr. 9 din 29 ianuarie 2010, privind măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar, precum și ale H.G. nr. 155/2010, măsura fiind determinată de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R. și P. de C. C. a căror aplicare are drept consecință desființarea postului salariatei.
Art.4 al deciziei de concediere enumeră criteriile prioritare, minimale și de ierarhizare specifice art.61 5 din CCM CFR M. luate în considerare. Articolul 5 și 6 al actului contestat menționează că postul ocupat de contestatoare a fost desființat și că urmare a aplicării P.ui de R. și R. angajatorul nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a salariatului concediat, pe cale de consecință nu poate prezenta o listă de opțiuni.
Prima instanță a reținut că motivele de nelegalitate ale deciziei de concediere, invocate de contestatoare, nu pot fi reținute, fiind respectate întrutotul prevederile art.68 coroborat cu art.65 și art.74 din Codul muncii.
În cauză este vorba despre o concediere colectivă, determinată de situația economică și financiară a unității angajatoare, ce a impus reorganizarea. Decizia de concediere examinată îndeplinește cerința caracterului individual, referindu-se strict la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu salariatul S. V.
În consecință, s-a reținut că actul contestat îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor: este emis în scris (forma scrisă a deciziei de concediere reprezentând o condiție ad validitatem) face referire la motivele de fapt și drept care determină care determină concedierea salariatului, menționează durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități avute în vedere la concediere, înserează expres lipsa locurilor de muncă disponibile în unitate, indică termenul și instanța judecătorească la care decizia poate fi contestată.
Instanța de fond a reținut că probele administrate demonstrează, pe de o parte, realitatea motivului concedierii: desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare determinată de dificultățile economice la nivel de unitate ce au determinat reorganizarea, măsură ce are un caracter efectiv și o cauză reală și serioasă, iar pe de altă parte respectarea criteriilor de disponibilizare, respectiv a ordinii de priorități (negociată) privind reducerea de personal.
S-a mai constatat că înscrisurile atașate la dosar justifică măsura reorganizării angajatorului care se confruntă cu reducerea cifrei de afaceri
și care a adoptat P. de restructurare și reorganizare a activității.
Organigrama și statele de funcții ale unității la care salariatul presta activitatea de operator-programator în stații, anterior și ulterior momentului restructurării și reorganizării activității prin disponibilizare, precum și la zi, atestă desființarea postului ocupat de contestatoare.
Astfel din structura angajatorului a fost suprimat postul de operator- programator în stații, precum și posturile de șef stație adjunct, post de casier c.f., 3 posturi de manevrant vagoane și 2 posturi de magaziner tranzit, posturile de conducere fiind reduse de la 2 la 1, iar cele de execuție de la 19 la 13. Deși, s-a afirmat de către contestatoare ipoteza reangajării unor disponibilizați, ea nu a fost reținută de către prima instanță întrucât statele de funcții valabile la un moment ulterior celui imediat după reorganizare o infirmă. Nu se poate conchide astfel că la scurt timp după desființarea locului de muncă al contestatoarei, angajatorul ar fi încadrat vreun salariat pentru a ocupa un post similar celui desființat.
De asemenea, instanța de fond a reținut că nici celelalte aserțiuni ale contestatoarei nu pot fi însușite. Eronat se invocă neaducerea la cunoștință a tuturor locurilor de muncă disponibile și a termenului la care se poate opta pentru ocuparea lor. Cât timp statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării atestă reducerea schemei de personal, desființarea efectivă a postului de operator manevră în stații, nu se poate conchide în sensul dorit de contestatoare, acela că i s-ar fi putut oferi un alt loc de muncă, cerința legii fiind aceea ca locurile de muncă oferite să fie disponibile, vacante. Ori angajatorul, potrivit probelor furnizate, nu deținea asemenea locuri de muncă.
Pe parcursul soluționării cauzei contestatoarea a reclamat oferirea, respectiv ocuparea postului de operator manevră, apoi de casier marfă. Instanța de fond a reținut însă că dovezile exhibate (fișele posturilor f. 63-
69 și înscrisuri referitoare la pregătirea profesională a contestatorului f. 53-
57) demonstrează că, pe de o parte, aceasta nu deține calificarea profesională pentru a ocupa postul de operator manevră, astfel că în ipoteza existenței unui asemenea post, disponibil, el nu putea fi oferit contestatoarei, pentru neîndeplinirea condiției esențiale a pregătirii profesionale, ci doar unui alt disponibilizat, în persoana căruia era satisfăcută această cerință, iar pe de altă parte posturile de casier c.f., pentru care contestatoarea este calificată profesional, nu-i puteau fi oferite întrucât nu erau disponibile. Este lipsită de orice suport probator susținerea referitoare la transformarea tendențioasă a postului ocupat de contestatoare, de operator programator în stații, în cel de operator manevră, în scopul de a fi oferit altei persoane. O., situația restructurării companiei permite angajatorului gruparea mai multor posturi în unul singur, care să fie oferit, potrivit criteriilor de disponibilizare și ordinii de prioritate, persoanelor care satisfac cerința calificării profesionale.
S-a mai reținut că probele administrate demonstrează că în realitate locul de muncă ocupat de contestatoare, înțeles drept funcție sau post, a dispărut ca necesitate funcțională, nesubzistând critica contestatoarei referitoare la desființarea nu a unui număr de posturi, ci a unui număr de salariați.
De asemenea, s-a constatat că, în ipoteza dată, a desființării efective a postului, este exclusă discriminarea invocată de contestatoare, aceea referitoare la criteriul sexului ori cel al vârstei, concedierea nefiind dispusă în considerarea persoanei salariatului. Nu există nicio dovadă în acest sens, aserțiunile contestatoarei fiind pur speculative.
Instanța de fond a mai reținut că nici evocata nerespectare a criteriilor de disponibilizare nu subzistă. În cauză,unicul post de operator programator în stații a fost desființat, iar alte posturi disponibile care să poată fi oferite contestatoarei, potrivit pregătirii sale profesionale nu există. Astfel, impedimentele la concediere invocate, legate de vârstă în raport de momentul pensionării ori acela referitor la calificarea profesională ori sex, nu pot fi reținute ca motive de desființare a măsurii luate de angajator. S. atașat la dosar fila nr. 92 dosar de fond arată că momentul pensionării contestatoarei pentru limită de vârstă este foarte îndepărtat, 22 decembrie
2016, potrivit Legii nr. 19/2000 în forma sa în vigoare la data de 7 mai
2010, existând posibilitatea pensiei anticipate parțial cu 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare la 22 decembrie 2011. Din alt punct de vedere, s-a mai reținut că, deși anterior contestatoarea a fost apreciată din punct de vedere profesional foarte bine, acest aspect nu impietează concedierea sa din motive ce nu ține de persoana sa, cum este cazul concedierii în cauză, cât timp angajatorul nu deține posturi disponibile vacante, corespunzătoare calificării sale profesionale pe care să i le poată oferi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. V.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Având în vedere faptul că încetarea contractului său de muncă a intervenit în cadrul unei concedieri colective, recurenta a arătat că prin înscrisul depus la fila nr.9 dosar de fond, intimata a transmis numărul de persoane ce trebuie disponibilizate în urma reorganizării și nu funcțiile/posturile ce trebuie desființate, astfel încât se arată că în speță nu au fost respectate criteriile de disponibilizare.
Se mai invocă faptul că nu a fost desființată gestiunea casă mărfuri
12, ci s-au suplimentat atribuțiile sale, prin trecerea sa pe postul de operator programator, drept dovadă că a îndeplinit și atribuțiile de casier în paralel cu cea de operator programator până la disponibilizare.
Recurenta mai arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în mod tendențios au fost desființate unele posturi și au fost înființate altele, cum este cel de operator manevră.
Se mai susține că, datorită muncii prestate în grupa I-a și a II-a de muncă, beneficia de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de (...), astfel încât nu au fost respectate în cauză criteriile de disponibilizare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs, intimata depune la dosar înscrisuri.
Analizând recursul formulat de reclamanta S. V., prin prisma motivelorde recurs invocate și a prevederilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a constatat că decizia de concediere contestată în cauză îndeplinește toate condițiile de formă și de conținut prevăzute de lege.
Astfel, disp.art.74 alin.1 lit.c) din Codul muncii, prevede că decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu: „criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.69 alin.2 lit. d), numai în cazul concedierilor colective;";.
În speță, prin decizia nr.4 A(...) din (...) emisă de S. N. de T. F. de M. „.
M. SA - S. C.-N., începând cu data de (...), s-a dispus încetarea contractuluiindividual de muncă al recurentei S. V., „pentru motive ce nu țin de persoanasalariatului, ca urmare a concedierii colective";.
La art.4 din decizie s-a prevăzut că: „La luarea măsurii de concediere colectivă, respectiv stabilirea ordinii de prioritate, s-au respectat art.69 alin.2 lit.d și art.74 alin.1 lit.c din Codul muncii, coroborat cu art.61(5) din
CCM în vigoare al CFR M., aplicându-se următoarele criterii:
I.Criterii prioritare: a) salariații care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b)salariații care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare, și nu s-a cerut pensionarea în condițiile legii; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor; II. Criterii minimale: a)dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului ce are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; b)măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere; c) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
III.Criterii de ierarhizare specifice art.61 (5) din CCM CFR M.-aplicabil numai în cazul în care după aplicarea criteriilor I Și II, mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare: a)Salariații care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice; b)Salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației; c)Salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății; d)Salariații care au fost sancționați pentru absențe nemotivate; e)Salariații care au absențe nemotivate; f)Salariații care au fost sancționați pentru alte sancțiuni disciplinare; g)Salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică";
Art.5 din decizie prevede că: „ A fost desființat postul de natura celui ocupat de dumneavoastră în cadrul subunității din care faceți parte.";
Analizând conținutul articolelor 4 și 5 din decizia ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea nu poate decât sărețină că acestea nu respectă exigențele art.74 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Se reține în acest sens că leg iu itor ul nu a prev ăzu t obl ig ativ itate a
me nț ion ăr ii în decizia de concediere a criteriilor de prioritateavute în vedere d e c ătre ang ajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individualde muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal, pentru a fi suficientă pentru legalitatea unui asemenea act unilateral, o simplă copiere a tuturorprevederilor legale și contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil deaplicat de la caz la caz.
Ceea ce a urmărit legiuitorul prin această reglementare este tocmaiprecizarea în decizie a criteriului de prioritate avut în vedere în cazul persoaneiconcediate, având în vedere că măsura a fost luată în cadrul unei concedieri colective, în care s-a decis încetarea contractului de muncă unui număr mare de salariați, iar d in conț inu tul ac tulu i unilateral al angajatorului t rebu ie s ă rezul te în mod expres, astfel încât aceasta să fie cunoscută de cătrepersona afectată și să poată fi verificată de către instanța de judecată, care a
f ost ord ine a de pr ior itate ce a f ost lu ată î n considerare pentru a fi concediatacest salariat ș i nu u n al t ang a jat.
Practic, în cazul concedierilor colective, această menț iun e treb u ie pr iv ită î n s tr âns ă leg ătur ă cu mo tivele c are au de ter m inat concedierea, respectiv cuart.74 alin.1 lit.a) din Codul muncii, iar conform art.77 Codul muncii, în caz deconflict de muncă an gajatorul nu poate invoca în faț a ins tanțe i al te mo tive d e f apt ș i de drep t dec ât cele prec iz ate în de c iz ia de conced iere.
Av ând în vedere ac es te preveder i imp er ativ prev ăzu te de le ge, Cur te a r eț ine c ă dec iz ia de conced iere con tes tată în c auz ă es te lov ită de nul itate a bsolu tă, conf or m d isp. ar t.7 4 ș i 76 d in C odul muncii, astfel încât analizareacelorlalte motive de recurs invocate apare ca fiind de prisos, recurenta fiind î ndrep tăț ită, conf orm ar t.78 d in Codu l munc ii, l a repun ere a în s itu aț ia a n ter io ar ă concedierii.
Pentru aceste considerente, în temeiul duisp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta S. V., se va modifica în tot sentința primei instanțe, se va dispune anularea deciziei nr. 4A(...) din (...) emisă de S. N. DE T. F. M. „. M. S., reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, cu obligarea pârâtei S. N. DE T. F. M. „. M. S. să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceasta beneficia, începând cu data concedierii, (...) și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul disp.art.274 Cod. proc. civilă, intimata S. N. DE T. F. M. „.
M. S., aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească recurentei S. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S. V. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot.
Dispune anularea deciziei nr. 4A(...) din (...) emisă de S. N. DE T. F. M.
„. M. S.
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă pârâta S. N. DE T. F. M. „. M. S. să plătească reclamantei S. V. o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceasta beneficia, începând cu data concedierii,
(...) și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pe intimata S. N. DE T. F. M. „. M. S. să plătească recurentei S. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.-(...);
Jud.fond: T. B.-Năsud: C.N./M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 3560/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2520/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
