Decizia civilă nr. 3196/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3196/R/2011
Ședința din 26 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ș. CU C. I-V. " ION P. DE C.", C. LOCAL AL C. C., P. C. C., M. F. P. - PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 307 din 08 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 septembrie
2011, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a răspuns la adresa solicitată de către instanță la termenul anterior de judecată.
De asemenea , se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, invocă ca motive de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al comunei C. și al P. comunei C. în raport de obiectul acțiunii, respectiv obligația de plată, și necontestarea deciziei de reîncadrare, constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., invocată de acesta;
S-a admis cererea formulată și precizată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. C. cu sediul în C., C. Local C., P. comunei C. și M. F. P. și, în consecință, au fost obligați pârâții să-i plătească membrului de sindicat reprezentat de reclamant: I. M., drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. NR. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la data de (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Hotărârea pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului M. F. P. a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, prin prisma dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că Numita I. M., cadru didactic la Ș. cu clasele I-V. C. a împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din L. nr. 54/2003, să promoveze acțiunea dedusă judecății. D. adeverința nr.
251/(...), eliberată de Ș. cu clasele I-V. C., aflată la fila 8 dosar, rezultă că la data emiterii acesteia d-na I. M. avea o vechime în învățământ de 32 ani și 8 luni. Aceste mențiuni se coroborează cu datele din carnetul de muncă al d-nei I. M.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar be- neficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe su- plimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învăță- mânt.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a Legii nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din
L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic a fost abrogat prin art. 39 din L. 284/2010 cu începere de la data de (...), reclamantul restrângându-și corespunzător petitul.
Cadrul didactic reprezentat îndeplinește condițiile legale de vechime care o îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă începând de la data de (...)
(fila 7) aceste tranșe nu i-au fost acordate, fapt care se deduce din înscrierile din carnetul de muncă, care nu cuprind vreo majorare determinată de aplicarea art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997, până la data de (...).
Pârâții, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclaman. privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din L. nr. 128/1997 cu modificările la zi este întemeiată și, în consecință, a admis cererea conform dispozitivului.
În termen legal, au declarat recurs pârâții C. Local al comunei C., P. comunei C ., Ș. cu clasele I-V. „Ion P. de C. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P.
M..
1. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuiepropuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
2. Prin recursul formulat, pârâții C. Local al comunei C., P. comunei C. și Ș. cuclasele I-V. „Ion P. de C. au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii.
Pârâții formulează critici cu privire la fondul cauzei, învederând, în esență, că anterior datei de (...), coeficientul reprezentând tranșa suplimentară de vechime a fost inclus în coeficientul de multiplicare. U. datei de (...), acesta se acordă doar profesorilor universitari și profesorilor I gradul didactic I din învățământul preuniversitar. Mai mult, art. 50 al. 2 din L. nr. 128/1997 a fost abrogat prin lega nr. 3..
Prin întâmpinarea depusă la data de (...), reclamantul s-a opus admiterii recursurilor(f. 19).
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea sentinței recurate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a documentației de la dosar, Curtea a reținut următoarele:
1. Recursurile pârâților C. Local al comunei C., P. comunei C. vor fi analizate din perspectiva motivului de ordine publică invocat din oficiu de către Curte, respectiv lipsa calității procesuale pasive.
În acest sens, reține că obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților C. Local al comunei C. și P. comunei C. la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant a drepturilor salariale reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L.
128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al.
1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, în măsura în care au fost soluționate prin hotărârea atacată, aspect care însă nu mai poate fi examinat în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al comunei C. și P. comunei C. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții C.
Local al comunei C. și P. comunei C. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații lor.
Conform art.167 alin. din L. nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal membrilor de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. comunei C. este ordonator principal de credite al bugetului comunei C. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv C., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâților din perspectiva obligației acestora de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294
Cod de procedură civilă.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
2.Recursul M.ui F. P.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din L. nr.
500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar.
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a MFP „la plata"; tranșelor suplimentare de vechime.
Solicitarea de plată a dreptului salarial menționat se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă acest aspect, formulat pentru prima dată în recurs, contravine dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Curtea concluzionează că în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul MFP este fondată.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtului, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și în consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, potrivit dispozitivului.
3. Recursul pârâtei Ș. cu clasele I-V. „Ion P. de C.
Potrivit art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste
40 de ani de activitate în învățământ, alin. 2 al aceluiași art. 50 prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin Ordonanța nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de (...), salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă, prin această ordonanță nu s-au adus nici un fel de modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, respectiv, aceste tranșe suplimentare de vechime nu au fost incluse în coeficienții de multiplicare, aspect care rezultă cu evidență din textul O.G. nr. 4/2006.
Prin O.G. nr. 11/2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare însă, așa cum rezultă din art. 2 și
3 din O.G. nr. 11/2007, în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și
2 din L. nr. 128/1997, ceea ce a fost inclus în coeficienții de multiplicare fiind sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din L. nr. 128/1997 (prin art. 2 din O.G. nr. 11/2007) și respectiv, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 50 alin. 13 din L. nr. 128/1997 (prin art. 3 din O.G. nr. 11/2007).
Prin O.G. nr. 15/2008 au fost prevăzute creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, această O.G. nr.
15/2008 urmând să-și găsească aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Prin art. 2 din O.G. nr. 15/2008 au fost menținute dispozițiile art. 2 din O.G. nr.
11/2007, iar prin art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 15/2008 s-a prevăzut că „în coeficienții de multiplicare cuprinși în Anexele nr. 2, 2 a și în Anexele 1.1 b și 1.2b, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prev. de art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată prin L. nr. 221 din 27 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 730 din 28 octombrie 2008.
Potrivit art. I din OUG nr. 151 din 10 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, art. 5 a fost din nou modificat, păstrându-se, însă, dispoziția de introducere a creșterilor de 1. în coeficientul de multiplicare.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 31 iulie 2009 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
În contextul legislativ expus, este evident că OUG nr. 151/10 noiembrie
2008 și L. nr. 221/27 octombrie 2008, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Astfel, singura normă care, în mod legal, poate sta la baza calculului tranșelor suplimentare de vechime rămâne art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr.
128/1997. Acordarea acestor drepturi apare însă justificată doar până la data de
(...), aceasta în condițiile în care prin intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 3.
- (...), legiuitorul a menținut beneficiul prevăzut la al. 1 din art. 50, abrogând însă în mod expres prin dispozițiile art. 48 pct. 40 din L. nr. 3., dispozițiile art. 50 al. 2 din L. nr. 128/1997.
Așadar, legiuitorul a menținut și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 3., beneficiul tranșelor suplimentare de vechime, însă criteriile avute în vedere de către acesta prin art. 50 al. 2 din L. nr. 128/1997 nu mai subzistă, stabilirea acestora în noua reglementare având la bază coeficienții de ierarhizare determinați și prin raportare la gradația corespunzătoare tranșelor de vechime indicată în Anexa II/1.2 din legea nr. 3..
În lipsa stabilirii de către legiuitor a unor criterii clare de acordare a acestor tranșe suplimentare de vechime, instanța nu se poate substitui acestuia, în caz contrar s-ar ajunge la o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte și acest recurs, astfel că va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge obligația pârâtei Ș. cu clasele I-V. "Ion P. de C." de a plăti tranșa suplimentară de vechime pentru perioada (...) - (...).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, P. C. C., C. LOCAL AL C. C. și admite în parte recursul declarat de pârâta Ș. CU C. I-V. "ION P. DE C." împotriva sentinței civile numărul 307 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei Ș. cu clasele I-V. "Ion P. de C." de a plăti tranșa suplimentară de vechime pentru perioada (...) - (...) și respinge în întregime acțiunea împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, P. comunei C. și C. Local al comunei C., ca formulată față de persoane lipsite de calitate procesuală.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI G.
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
3 ex./(...) Jud.fond: B.G.
| ← Decizia civilă nr. 2730/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4554/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
