Decizia civilă nr. 3213/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3213/R/2011

Ședința publică din data de 27 septembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul S. J. DE U. B. împotriva sentinței civile nr. 1. din 17 ianuarie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. C. G., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de sancționare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului - consilier juridic N. H. și reprezentanta intimatului - mandatar

B. A. R.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului, raportat la acuzațiile aduse prin recurs, depune la dosar copia unui certificat de membru al reclamantului care atestă că acesta este înscris în Colegiul medicilor din România.

Reprezentantul recurentului nu dorește comunicarea acestui act pe care îl apreciază irelevant soluționării cauzei.

Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, arătând în esență că sancțiunea aplicată intimatului este legală și temeinică, la momentul la care s-a dispus cercetarea administrativă fiind vorba de decesul unei persoane, aspect cu implicații deosebit de grave.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Instanța de fond s-a pronunțat asupra unor excepții de nulitate absolută observând în mod judicios că nu au fost precizate în decizia de sancționare normele încălcate de salariat și nici motivele pentru care i s-a aplicat sancțiunea.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A A supra recursului civil de față.

Prin contestația înregistrată sub nr. (...), contestatorul M. C. G. a solicitat instanței constatarea nulității dispoziției nr.408/6 septembrie 2010emisă de către intimatul S. J. DE U. B., prin care a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris.

În motivarea contestației, contestatorul a invocat faptul că dispoziția atacată, ce i-a fost comunicată în data de 9 septembrie 2010, a fost întocmită fără ca în prealabil să fie convocat pentru cercetarea prealabilă, deși art.75 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pentru anii 2007-2010 a instituit sub sancțiunea nulității absolute obligativitatea cercetării disciplinare prealabile pentru aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare, invocându-se în acest sens și art.236 alin. ultim, 241 alin.1 lit. d Codul muncii referitor la caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă.

S-a mai susținut că dispoziția contestată emisă de către angajator este lovită de nulitate și pentru că nu cuprinde toate condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității prin art.268 alin.2 Codul muncii, respectiv în ceea ce privește descrierea faptei, s-a arătat că la aplicarea sancțiunii disciplinare au fost avute în vedere mai multe fapte, dar nu sunt descrise în mod corespunzător, pentru a se aprecia dacă constituie fapte ilicite.

Contestatorul a mai susținut că nici cerința impusă de art.268 alin.2 lit. b din Codul muncii nu este îndeplinită întrucât dispoziția contestată nu precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate, singurul act indicat fiind O. M. nr.14/2010 despre a cărui existență nu a știut. De asemenea, contestatorul a susținut că în dispoziția atacată nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat, acesta nefiind convocat pentru cercetarea disciplinară prealabilă obligatorie. Nici temeiul de drept pentru care a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris nu este indicat cu precizie în opinia contestatorului.

În ceea ce privește temeinicia măsurii luate, contestatorul a arătat că nu a săvârșit faptele reținute prin decizia contestată.

În drept, s-au invocat prevederile Codului muncii, Contractului

Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 și L. nr.130/1996.

Contestatorul și-a precizat contestația, arătând în esență faptul căintimatul nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, iar referatul înregistrat sub nr.360/(...) întocmit de C. de cercetare numită prin dispoziția managerului în vederea cercetării este neavenit pentru că nu a fost întocmit de o comisie constituită pentru efectuarea cercetării prealabile obligatorii în temeiul art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național. A susținut că la data de 14 august 2010, contestatorul nu avea cunoștință de existența adresei nr. 520/(...) și nici de existența O. M. nr. 14/(...) privind raportarea evenimentelor deosebite care implică actul medical survenite unitățile sanitare cu paturi aflate în rețeaua M.ui Sănătății. Mai mult, a susținut faptul că nu i se poate imputa că nu a respectat un ordin sau o dispoziție a conducătorilor ierarhici despre a cărei existență nu avea cunoștință, dar și faptul că la data de 14 august 2010 intimatul era transferat din rețeaua M.ui Sănătății în subordinea Consiliului județean B.- N., potrivit O.U.G.162/2008, OUG 48/2010, HG 529/2010, situație în care O. M.14/2010 nu îi era opozabil, întrucât Consiliul județean B.-N. în data de

13 iulie 2010 a emis o dispoziție privind preluarea managementului asistenței medicale furnizate de intimat.

Intimatul S. J. De U. B. N. a formulat în cauză întâmpinare, prin care asolicitat respingerea contestației ca fiind nelegală și netemeinică.

Părțile au depus la dosarul de fond înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea contestatorul M. C. G., astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu intimatul S. J. de U. B. N. și în consecință și s-a constatat nulitatea dispoziției nr.408/6 septembrie 2010 prin care contestatorului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară „avertisment scris";.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin dispoziția contestată înregistrată sub nr.408/6 septembrie 2010 emisă de intimatul S. județean de urgență B. N., s-a dispus sancționarea contestatorului M. C. G., medic specialist chirurgie generală, cu

„avertisment scris"; potrivit prevederilor art.264 alin.1 lit.a Codul muncii, pentru abaterile disciplinare indicate în partea introductivă a dispoziției.

În partea introductivă a dispoziției s-a avut în vedere la aplicarea sancțiunii disciplinare faptul că în data de 14 august 2010 s-a produs decesul pacientului B. N. în baia secției de chirurgie generală unde era internat. S-a mai avut în vedere și referatul înregistrat sub nr.360/6 septembrie 2010 întocmit de C. de cercetare numită prin dispoziția managerului nr.360/16 august 2010 în vederea cercetării și evaluării împrejurărilor morții din data de 14 august 2010 a pacientului menționat, în care se arată că contestatorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile, dând dovadă de superficialitate în completarea foii de observație a pacientului decedat, nereieșind nici din foaia de observație și nici din procesul verbal de predarea schimbului de lucru, indicațiile medicului privind baia terapeutică a bolnavului, că a dat dovadă de ineficiență privind implicarea în activitatea de coordonare a personalului mediu sanitar, și că a încălcat prevederile O. M. 14/(...) privind raportarea evenimentelor deosebite, ordin adus la cunoștința secțiilor prin adresa nr.520/(...). În drept, s-au avut in vedere prev.art.263-268 Codul muncii.

Analizând dispoziția de sancționare disciplinară, raportat la motivele de nulitate absolută invocată de către contestator prin contestația introdusă, tribunalul a constatat că decizia de sancționare a contestatorului este lovită de nulitate absolută întrucât aceasta nu cuprinde toate elementele impuse în mod obligatoriu prin dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii, mai exact nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, fiind evident faptul că, raportat la faptele imputate contestatorului, trebuiau să fie indicate prevederile din regulamentul intern al intimatului au fost încălcate, din moment ce s-a reținut că acesta ar fi întocmit necorespunzător foaia de observație a pacientului și că nu s-ar fi implicat în activitatea de coordonare a personalului mediu sanitar, însă asemenea mențiuni obligatorii lipsesc cu desăvârșire din dispoziția contestată.

De asemenea, s-a mai reținut că aceeași dispoziție nu cuprinde un alt element obligatoriu, impus sub sancțiunea nulității absolute, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, și aceasta întrucât, potrivit prevederilor art.75 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pentru anii

2007-2010 se arată că nicio sancțiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, prevedere contractuală care este obligatorie în conformitate cu art.236 alin.4, 239 și

243 Codul muncii.

În ceea ce privește celelalte elemente obligatorii impuse de art.268 alin.2 Codul muncii, tribunalul a constatat că acestea au fost menționate încuprinsul dispoziției atacate, chiar dacă descrierea faptei nu este suficient de detaliat indicată sub aspectul modalității concrete de comitere a faptelor arătate în dispoziție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. J. DE U. B., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Evenimentul pentru care a fost sancționat contestatorul a fost deosebit de grav, constatându-se că medicul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile, dând dovadă de superficialitate în completarea foii de observație a pacientului decedat, nereieșind nici din foaia de observație și nici din procesul verbal de predarea schimbului de lucru, indicațiile medicului privind baia terapeutică a bolnavului, că a dat dovadă de ineficiență privind implicarea în activitatea de coordonare a personalului mediu sanitar, și că a încălcat prevederile O. M. 14/(...) privind raportarea evenimentelor deosebite.

Se mai susține că referatul nr.360/0(...) face referire la toate încălcările și abaterile constatate.

Comitetul Director al S.ui a aprobat și dispus sancționarea disciplinară a medicului.

Recurentul mai arată că sancțiunea avertismentului scris putea fi aplicată și fără cercetarea disciplinară prealabilă, însă, având în vedere gravitatea evenimentului, o asemenea cercetare a avut loc.

Se mai susține că faptele au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, iar decizia cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.268 alin.2

Codul muncii. Nefiind formulate apărări de către contestator, angajatorul a arătat că nu a avut nici ce anume să înlăture în motivarea deciziei.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. C. G. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Analizând recursul declarat de pârâtul S. J. U. B., prin prisma motivelorde recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține căacesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a reținut că decizia contestată în cauză este lovită de nulitate absolută pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 lit.b) și c) din Codul muncii, în forma de la data emiterii acesteia, art.252 alin.2 din Codul muncii republicat în anul 2011.

Prin decizia nr.408/0(...), reclamantul a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris, conform art. 264 al. 1 lit. a din Legea 53/2003, în forma în vigoare la acea dată.

Art. 268 alin.2 Codul Muncii (art.252 alin.2 din Codul muncii republicat în anul 2011), sancționează cu nulitatea absolută decizia de sancționare ce nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c)motivele pentru care au fost înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motive pentru care nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Se reține că în decizie nu au fost individualizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.

Prevederea acestor mențiuni în decizia de sancționare a fost apreciată de către legiuitor ca fiind de importanță deosebită pentru protecția salariaților, întrucât precizarea cu certitudine a acestora permite instanței să stabilească dacă într-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează în obligațiile de serviciu ale acestuia.

Curtea mai reține că potrivit disp.art. 267 din Codul muncii în forma de la data emiterii deciziei (art.251 alin.2 din Codul muncii republicat în anul 2011) sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a) ( în prezent art.248 alin.1 lit.a)), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

Chiar dacă Codul muncii nu prevede în mod imperativ necesitatea efectuării unei cercetări disciplinare prealabile în cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris, în speță în mod corect angajatorul a procedat la efectuarea unei asemenea cercetări, în temeiul art.75 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, dispoziție de favoare pentru salariat, admisibilă în condițiile în care prevederile Codului muncii, referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.

Având în vedere obligativitatea efectuării cerectării disciplinare prealabile, dar și faptul că această îndatorire chiar s-a respectat în cauză, angajatorul avea obligația de a menționa în decizie motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare.

Decizia contestată în cauză nu cuprinde aceste motive, pentru a se putea verifica în ce măsură apărările formulate de către salariat prin declarațiile date în cursul cerecetării disciplinare au fost analizate de către spital.

Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională prin deciziile nr.383/2005, nr.319/2007, condițiile de formă și conținut ale actului prin care angajatorul aplică o sancțiune disciplinară sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorului, față de care salariatul se află în raporturi de subordonare, pentru a-l informa concret și complet pe angajat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care se aplică sancțiunea, precum și pentru ca instanța să aibă suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse.

Nulitățile ce țin de conținutul deciziei de sancționare fac de prisos analizarea celorlalte motive ce privesc temeinicia sancțiunii aplicate.

Pentru aceste considerente, se reține că, în temeiul disp. art.312 alin.2 din Codul de procedură civilă, urmează să se respingă recursul formulat de către S. J. U. B. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. J. U. B. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...) pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. M. I. T. D. C. G.

N. N.

GREFIER

Red./Tehnored.: CM.;

2 ex./(...); Jud.fond: M.L.B..

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3213/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă