Decizia civilă nr. 730/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 730/R/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1469 din 30 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. A. și pe pârâții intimați MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. Î. CURTE DE C. ȘI JUSTIȚIE, P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 februarie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, reprezentanta pârâtului intimat P. de pe lângă C. de A. C., a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1584 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C. A., procuror la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva pârâților: MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B., P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B. și în consecință:
Au fost obligați pârâții de rândul 1-3 la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu (...) și până la (...).
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății.
Prin decizia nr. 1650 din (...) pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr. (...) s- a admis în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEîmpotriva sentinței civile nr. 1584 din (...) a T.ui M., pe care o casează în parte în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a trimis cauza spre soluționare primei instanțe sub acest aspect.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-au respins ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul
Finanțelor Publice și P. de pe lângă C. de A. C. împotriva aceleiași sentințe.
În considerentele deciziei s-a reținut, că deși la fondul cauzei recurentul a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, astfel încât cu privire la acest aspect nu se poate realiza un control judiciar eficient.
Prin sentința civilă nr. 1469 din (...) pronunțată în urma rejudecării de T ribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-a admis cererea de chemare îngaranție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva M.ui Economiei și F. prin D. G. a F. P. M. și în consecință chemata în garanție a fost obligată să aloce sumele necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 1. din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție contra sentinței civile nr. 1584 din (...) a T.ui M. care a fost casată în parte, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și trimite cauza spre soluționare primei instanțe, sub acest aspect. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Problemele de drept fiind dezlegate de instanța de control judiciar, în speță fiind vorba doar de o casare parțială cu privire la nepronunțarea primei instanțe cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul
Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție contra M.ui
Economiei și F., în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că această cerere este întemeiată întrucât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poată să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamantei.
De altfel, M. Economiei și F. a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plății.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă, s- a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii obligării chematul în garanție la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamanta.
În motivare, s-a arătat că acțiunea reclamantei nu poate fi privită a fi întemeiată prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării prevăzute de OG nr. 1.. În conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin OUG nr.75/2008 sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a C. N. pentru Combaterea Discriminării. Această instituție nu mai poate fi investită a se pronunța, în calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială la altă categorie de salariați bugetari.
De asemenea, jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat că nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamanții nu sunt în situațiile de mai sus, diferențierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având un statut propriu și sisteme de funcție diferite de stabilire a drepturilor salariale.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, fiind abrogat cu mult înainte de intrarea în vigoare a O.U.G nr.177/2002. Nici în cazul în care abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea O.U.G nr.177/2002, nu se poate spune că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunere a în vigoare a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996. Astfel, voința legiuitorului a fost expres prevăzută în O.G nr.83/2000, în sensul abrogării textului de lege pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune concluzia ca dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica prevăzut în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, prin art.47 din Legea nr.50/1996, si-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când, urmare abrogării exprese prin O. G. nr.83/2000, acest drept a încetat să mai existe, nemaiputând să fie pretins și nici acordat.
În jurisprudența constanta a Curții Constituționale s-a stabilit ca sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusiva a legiuitorului.
Împrejurarea ca persista condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihica nu poate conduce la aplicabilitatea unui text legal abrogat, atâta timp cât, în actuala reglementare nu mai exista o dispoziție legală care să prevadă acordarea în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate a unui spor pentru munca desfășurată în aceste condiții.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieprin întâmpinare (f.8-10) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, C. constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Criticile formulate de către recurentul Ministerul Finanțelor Publice vizează doar greșita acordare în favoarea reclamantei a sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, considerând că fața de legislația națională și practica CEDO nu poate fi constatată o stare de discriminare.
Însă problema acordării acestor drepturi salariale a fost soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1584 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât C. constată motivele de nelegalitate invocate în motivarea recursului nu au legătură cu litigiul dedus judecății, considerent pentru care vor fi înlăturate.
Constatând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de angajator a fost obligat să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, instanța de fond, față de competențele specifice ale Ministerul Finanțelor Publice, de a asigura resursele financiare necesare plății datoriilor către reclamant de angajator, în temeiul temei Legea 500/2002, corect a admis cererea de chemare în garanție a recurentului.
Ținând seama de aceste considerente, C. apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr.
1469 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . R. M. G. L. T. S.-C. B.
G. G. C.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:H. DM; C. M.
| ← Decizia civilă nr. 3079/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2700/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
