Decizia civilă nr. 3229/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3229/R/2011
Ședința din 28 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul S. O. T. L., împotriva sentinței civile nr. 2222 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată I. G. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că în cursul acestei zile de 28 septembrie 2011, pârâtul recurent S. O. T. L. a transmis prin fax concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 26 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2222 din 28 decembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea I. G. C. împotriva intimatei S. O. T. L. și în consecință s-a anulat Decizia nr. 45/(...) emisă de intimata S. O. T. L. prin care s-a dispus concedierea contestatoarei și s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii - conform contractului individual de muncă nr.
53/(...);
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta în perioada cuprinsă între data de (...) și data reintegrării efective.
A fost obligată intimata să-i plătească contestatoarei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.45/(...) emisă de S. O. T. L. s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr.53/(...) al reclamantei având funcția de director financiar contabil, în temeiul art.61 lit.a, 267 și 268 din Codul muncii, pentru săvârșirea următoarelor abateri disciplinare:
1. nu a evidențiat în registrul de casă și în evidențele financiar contabile încasări în cuantum de 11.219,77 lei în perioada 2007-2009;
2. nu a aplicat viza de control financiar preventiv pe facturile emise de furnizorii și prestatorii de servicii.
3. la finele anului 2009 nu a efectuat inventarierea patrimoniului unității, nefiind evidențiate în contabilitatea unității bunurile materiale primite din donații și sponsorizări de la terțe persoane;
4. nu a prezentat spre aprobare managerului spitalului contractul de prestări servicii nr.90302/(...), pe care l-a încheiat cu societatea PLACEBO PROD S.R.L. Brăila, decât după 1 an de executare.
5. și-a însușit beneficiile contractului de servicii telefonie mobilă încheiat cu Orange S.A. România, în sensul utilizării în interes propriu a telefoanelor mobile oferite după expirarea contractului 7836268/(...) în baza bonusurilor - puncte Thank You.
S-a reținut că aceste fapte constituie încălcări ale Regulamentului de O. și F. a S. O. T. L., ale O.G. nr.119/1999, O.M.F. nr.522/2003, Legii nr.500/2002, art.7 al.1 și 2 din Legea nr.82/1991, O.M.F.P. nr.2861/2009.
Din examinarea acestor abateri astfel cum au fost evidențiate în decizia de concediere rezultă că primele două s-au săvârșit în perioada 2007-2009, a treia la finele anului 2009; a patra în luna martie 2009, iar a cincia în luna decembrie 2009.
Conform înscrisurilor de la dosar reclamanta a fost angajată la S. O. T. L. cu începere de la data de (...), în funcția de director financiar contabil, în baza contractului individual de muncă nr.53/(...) (fila 23 dosar).
La data de (...) reclamanta a fost numită director financiar contabil în cadrul comitetului director al S. O. T. L. prin D. nr.60/(...) (fila 9), iar la data de (...) între părți a intervenit contractul de administrație nr.1871 (fila 10) pe o durată de 3 ani.
La data de (...), prin decizia nr.30 emisă de managerul unității pârâte, s-a dispus încetarea contractului de administrare nr.1871/(...).
Potrivit certificatului de concediu medical de la filele 97-103, în perioada
(...)-(...) reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Conform art.183 al.6 din Legea nr.95/2006 „contractul individual de muncă al persoanelor angajate în unitățile sanitar publice care ocupă funcții de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului";.
Așadar, în perioada (...)-(...) reclamanta a prestat activități în temeiul contractului individual de muncă nr.53/2006; de la (...) până la (...) contractul individual de muncă nu a fost suspendat de drept în temeiul art.183 al.6 din
Legea nr.95/2006, iar de la data de (...)-(...) contractul individual de muncă a fost suspendat în baza art.50 al.1 lit.b din Codul muncii.
La (...) contractul individual de muncă a fost desfăcut.
Practic, începând din (...) reclamanta nu a mai prestat activitate în temeiul contractului individual de muncă desfăcut prin decizia contestată.
În aceste condiții sunt fondate criticile reclamantei referitoare la netemeinicia concedierii, căci abaterile reținute în sarcina sa datează din perioada în care contractul individual de muncă era suspendat, iar potrivit art.49 al.2 din Codul muncii „suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat";.
Or, în condițiile în care reclamanta nu presta munca în temeiul contractului individual de muncă, nu putea săvârși abateri disciplinare în legătură cu aceasta, astfel cum sunt definite de art.263 din Codul muncii, în consecință nu putea fi sancționată disciplinar.
Referitor la abaterea disciplinară menționată generic la punctul I, constatată prin raportul de audit și care s-a săvârșit în perioada 2007-2009, tribunalul apreciază că, în ipoteza în care parte din faptele ilicite reținute în sarcina reclamantei s-ar fi săvârșit în perioada (...)-(...), deși nu s-a dovedit acest lucru, aplicarea sancțiunii disciplinare în cursul anului 2010 este nelegală, fiind prescrisă în raport cu termenul de 6 luni de la săvârșirea faptei instituit de art.268 al.1 din Codul muncii.
De altminteri, nici procesul verbal de constatare din (...) și nici raportul de audit încheiat la S. O. T. L. (filele 106-204) care a stat la baza emiterii Deciziei nr.45/(...) nu se referă la fapte ilicite săvârșite în perioada (...)-(...).
Nici nu era posibil acest lucru, câtă vreme potrivit raportului de audit s-a realizat auditarea activității desfășurată la S. O. T. L. doar pe perioada (...)-(...) (fila 106).
Față de aceste considerente, în baza art.78 din Codul muncii, tribunalul a admis contestația reclamantei, a anulat decizia nr. 45/(...) emisă de intimata S. O. T. L. prin care s-a dispus concedierea contestatoarei, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii - conform contractului individual de muncă nr. 53/(...).
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. O. T. L. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii reclamantei așa cum a fost ea susținută la termenul din (...).
În motivare, pârâta a arătat că sentința fondului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la următoarele aspecte:
Instanța a apreciat în mod greșit perioada în care contestatoarea a desfășurat activitate în baza contractului individual de muncă: contractul de administrare a fost încheiat la data de (...) și nu la data de (...) cum greșit a interpretat instanța fondului. Ca atare, în perioada (...)-(...) contestatoarea a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa - și necontestate la dezbaterea cauzei în fond - sub imperiul contractului individual de muncă.
Instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate de intimată, de caracterul grav și repetabil al faptelor, abateri săvârșite într-o funcție publică de conducere unde gestiona bani publici, abateri descrise pe larg în actele de control și în procesul-verbal de cercetare disciplinară depus la dosarul cauzei.
Referitor la aprecierea că aceste fapte ar fi prescrise, având în vedere raporturile false care le înainta conducerii instituției, raporturile false fiind recunoscute de contestatoare în nota explicativă dată organelor de audit, apreciază că termenul de prescripție de 6 luni începe să curgă de la data constatării de către organele abilitate în drept să facă acest lucru, conducerea unității - din care făcea parte și contestatoarea - neavând pârghiile și pregătirea de specialitate necesare pentru a constata aceste fapte în termen de
6 luni de la săvârșirea lor.
Intimata prin întâmpinare a invocat în principal excepția nulității recursului întrucât nu s-au adus critici de nelegalitate hotărârii, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul prin concluzii scrise a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, reiterând motivele de recurs.
Excepția nulității recursului este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucâtconform art. 3041 Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel (cum este cazul în speță) nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, deci inclusiv cu privire la temeinicia hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 183 al. 6 din Legea nr.95/2006 „contractul individual de muncă al persoanelor angajate în unitățile sanitar publice care ocupă funcții de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului";.
Întrucât prin D. nr. 60 din (...) emisă de recurent (fila 9) intimata a fost numită începând cu data de (...) în funcția de director financiar-contabil în cadrul comitetului director al S. O. T. L., în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, în mod corect a constatat instanța de fond suspendarea de drept a contractului individual de muncă al intimatei.
De altfel, față de dispozițiile exprese ale art. 252 alin. 1 din Codul muncii (art. 268 alin. 1 anterior republicării Codului muncii), care prevede, contrar celor invocate de recurentă, că termenul de 6 luni pentru emiterea deciziei de sancționare curge de la data săvârșirii faptei, în mod evident chiar dacă s-ar reține că în perioada (...)-(...) intimata nu ar fi avut suspendat contractul individual de muncă, aplicarea unei sancțiuni pentru fapte din această perioadă în (...) s-a realizat cu mult după împlinirea termenului menționat anterior.
Întrucât așa cum s-a învederat anterior termenul de 6 luni curge de la un moment obiectiv, respectiv data săvârșirii faptei, faptul că recurentul nu a avut mijloacele necesare constatării abaterilor la timp nu are nicio relevanță cu privire la curgerea termenului.
De asemenea, în condițiile în care instanța de fond a reținut corect că intimata-reclamantă avea contractul de muncă suspendat în perioada în care se susține de către recurentul-pârât că a săvârșit a parte din faptele pentru care a fost sancționată, iar pentru celelalte fapte decizia de sancționare a fost emisă cu nerespectarea termenului menționat anterior, în mod corect tribunalul nu a analizat susținerile recurentului-intimat legate de temeinicia emiterii deciziei de sancționare.
Pentru aceste considerente, constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei I. G. C. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata I. G. C. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. O. T. L. împotriva sentinței civile numărul 2222 din 28 decembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei I. G. C. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
G., C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: G. Brîndușa
| ← Decizia civilă nr. 2929/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 310/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
