Decizia civilă nr. 323/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 323/R/2011
Ședința n 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 2272 din 19 aprilie
2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. E. M., S. C., și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți C. de A. C., Ministerul Justiției, Ministerul
Finanțelor Publice - prin D. G. a F. P. a J. S. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
C. constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui N. Pentru C.a D., invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților P. E. M. și S. C. A., în contradictoriu cu pârâții C. de A. C., Tribunalul Sălaj, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, au fost obligați pârâții de rândul 1-3 să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând spor de confidențialitate în procent de 15%, începând cu (...) și până la data de (...), actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul de rândul 4 să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
S-a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fiindu-le impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Potrivit art. unic pct. 1 din L. nr. 444/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță beneficiază de un spor lunar de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate.
C. art. 15 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă atât categoriilor de funcționari publici prevăzute în L. nr. 444/2006 cât și funcționarilor publici din aparatul de lucru al G. în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației prezidențiale, C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității, M.ui Afacerilor Externe, M.ui Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul M.ui E. și Comerțului, C.ui Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din L. nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin L. nr. 4. s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15% membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului N. de P. și C. a S. banilor.
Aceste acte normative enumerate mai sus prevăd acordarea unui spor de confidențialitate către o serie de categorii de personal, excluzând fără nici un temei magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, care de asemenea au ca obligație profesională păstrarea confidențialității.
Astfel, conform art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea C.ui Superior al
Magistraturii nr. 328/(...) pentru aprobarea C.ui deontologic al judecătorilor
și procurorilor, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament.
Prin însăși natura sa, activitatea juridică desfășurată de reclamanți implică administrarea și contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări de convorbiri telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor sau colegilor de serviciu, sesizările adresate organelor statului, veniturile salariale, protecția minorilor, adopții, secretul bancar, secretul economic.
Pentru prezența unei fapte de discriminare trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fie diferit. Tratamentuldiferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Însă, în unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Astfel, conform art.13 din O.U.G. nr. 57/2000, art. 30 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, art.3 din O.G. nr. 38/2003, art.13 alin.1 din O.U.G. nr.
123/2003, art.3 din O.G. nr. 19/2006, art.15 alin.1 din O.G. nr. 6/2007, art. 13 din O.G. nr. 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de C. muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților, instanța a reținut că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată, o contraprestație salarială, această obligație fiind implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial. În caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată.
Este însă de remarcat faptul că reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși, pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar. Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același: efectul obligației de confidențialitate impuse în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesională din care face parte.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor și pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
De altfel, în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și
Justiție prin D. nr. 46/(...) potrivit căreia: „se admite recursul în interesul legii declarat de P. general și stabilește:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din L. nr. 303/2004, modificată și completată.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar";.
Referitor la solicitarea privind actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație, potrivit prevederilor art.1082 C.civ. și art.161 alin.4 C. muncii, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări.
Cu privire la cererea de chemare în judecată a pârâtului M. E. și F., instanța a găsit-o întemeiată, fiind admisă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.35 din L. nr.500/2004 M. E. și F., pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art.15 din H.G. nr. 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din L. nr.304/2004.
Față de cele ce preced, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar M. E. și F. fiind obligat să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. S. pentru M inisterul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acestuia, și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare recursului s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice întrucât între aceștia și Ministerul Justiției și L. C. nu există nici o obligație de plată pentru drepturi bănești pe care Ministerul Justiției și L. C. ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Referitor la fondul cauzei s-a învederat că dispozițiile referitoare la acordarea sporului de confidențialitate nu sunt discriminatorii, iar pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punct de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori cuantumului, astfel încât există dificultăți în a reține „situația comparabilă - categoriile profesionale în raport cu care reclamanțiiconsideră că se află într-o situație comparabilă, element inadmisibil pentru a putea vorbi de o discriminare";.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul J ustiției, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivare recursului pârâtul arată că, hotărârea este criticabilă pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și pct.9 C.pr.civ.
Relativ la primul motiv de recurs s-a arătat că în considerentele hotărârii recurate se critică o soluție legislativă pe care instanța o apreciază ca fiind discriminatorie, constatând că o categorie profesională este tratată în mod diferențiat față de categorii profesionale din sistemul bugetar fără justificare. Prin soluția pronunțată, instanța de fond completează dispozițiile legale, ceea ce reprezintă imixtiune în atribuțiile puterii legislative.
Atribuția de a analiza un eventual tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, fiind cunoscut că în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într- un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
În aceeași ordine de idei, învederează instanței că în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, s-a pronunțat prin mai multe decizii (nr.818/819/820/(...) a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, din (...)) asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. De asemenea, recurentul face trimitere și la decizia nr. 1325/(...) a C. C..
S-a mai învederat că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate.
Confidențialitatea apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. În nici un caz sistemul de salarizare nu este conceput după „principiul"; potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept, așa cum sugerează instanța de fond.
Categoriile de personal salarizat de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege, astfel încât nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora între personalul auxiliar de specialitate și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru ca așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizii, „. indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexistatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază… pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă…";. De asemenea, în continuarea argumentației, Curtea Constituțională statuează că „… în acord cu practica constantă a C. Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks împotriva Belgiei,
1979) principiul egalității în drepturi și ale nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit înbaza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări";.
Recurentul critică hotărârea atacată și din perspectiva dispozițiilor
Legii nr. 330/2009, susținând că în raport de acest act normativ drepturile solicitate de către reclamanți potrivit acțiunii introductive de instanță nu pot fi acordate decât până la data intrării în vigoare a acestei legi, iar nu și ulterior.
Cerere de recurs a formulat în cauză și pârâta C. de A. C., criticileacesteia vizând exclusiv data limită de acordare a sporului solicitat de către reclamanți.
În concret, recurenta apreciază că obligarea la plata sporului de confidențialitate în procent de 15%, trebuie să subziste doar până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial la data de (...), întrucât prin acest act normativ este instituit un nou sistem de salarizare.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursurile sunt parțial fondate.
Referitor la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. se reține că, art.118 din L. nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din L. nr.500/2002, privind finanțele publice,
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara M.ui F. P.
(dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007)
„elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Ministerul Justiției și L. C., în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Finanțelor Publice este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate , la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din L. nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, M. E. și F. are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la depășirea atribuțiilor de către instanța de fond (motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției și L. C. ), se reține că prima instanță în temeiul art.27 alin. (1) din O.G nr.137/2000 instanțele judecătorești nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 C. muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din C. civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, art. 1 paragraful 1, din Protocolul nr. 12 la C. europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării (obligație pozitivă): beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare pe nici un criteriu (cum ar fi statutul persoanei). Acest text a înlăturat dependența art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale acesteia care garantează numai anumite drepturi. Ca atare, toate persoanele, aflate sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător încălcarea principiului nediscriminării nu numai cu privire la drepturile prevăzute în Convenție, ci și cu privire la orice alt drept prevăzut în legislația internă a statului respectiv. C. art. 124 din Constituție, instanțele judecătorești sunt independente în stabilirea stării de fapt și aplicarea legii în cauzele deduse judecății, existența sau inexistența unui tratament discriminatoriu concret fiind o chestiune de fapt lăsată de lege la suverana apreciere a instanțelor de judecată. De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din C. muncii, ale art. 14 din C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile C. C. invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
În ceea ce privește criticile privind fondul cauzei, se reține că prin D. nr. X. din 2008 pronunțată în Dosarul nr. 27/2008 de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din L. nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin.
1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din L. nr.
567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II
Cod procedură civilă.
În ceea ce privește deciziile C. C. la care recurentul Ministerul Justiției face referire, C. constată că acestea nu sunt de natură să producă vreun efect în cauza dedusă judecății, în contextul forței obligatorii a deciziei nr.
46/2008 a Înaltei Curți de C. și J.
C. găsește fondate criticile privind incidența Legii nr. 330/2009.
Astfel, notează că intrarea în vigoare la data de (...) a Legii nr.
330/2009, care prevede un nou sistem de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, inclusiv pentru personalul instanțelor judecătorești, respectiv un spor de confidențialitate de 5 % pentru personalul auxiliar de specialitate, are ca efect limitarea acordării sporului solicitat de reclamanți la această dată.
Pentru considerentele deja expuse, în conformitate cu art. 312 al.1,3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul că va înlătura obligația pârâților C. de A. C., Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției de a calcula și plăti reclamanților sporul de confidențialitate de 15% ulterior datei de (...), precum și obligația pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE de a aloca fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale ulterioare datei de (...).
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL CLUJ și admite în parte recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2272 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâților C. de A. C., Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției de a calcula și plăti reclamanților sporul de confidențialitate de 15% ulterior datei de (...), precum și obligația pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE de a aloca fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale ulterioare datei de (...).
Menține celelalte dispoziții.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. L. D. S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: A.B./M.K.
| ← Decizia civilă nr. 889/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3777/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
