Decizia civilă nr. 889/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 889/R/2011
Ședința 08 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2954 din 22 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâtul intimat L. T. „. C. J., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 februarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. al Î. P. C. a depus la dosar întâmpinare.
La data de 14 februarie 2011, pârâtul intimat L. T. „. C. J., a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de (...), cu nr. 952/C/4043/III-5/2010, având în vedere că pronunțarea soluției în acest recurs în interesul legii are ca urmare interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 2. pentru aprobarea O.
G. nr. 15/2008.
Reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C. depune la dosar împuternicirea avocațială și învederează instanței că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Instanța pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de pârâtul intimat L. T. „. C. J..
Reprezentanta reclamantul intimat S. L. al Î. P. C. solicită respingerea cererii de amânare formulată, întrucât apreciază că art. 155 cod procedură civilă nu prevede că se impune amânarea cauzei pentru motivele invocate de pârâtul intimat.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de pârâtul intimat L. T. „. C. J., întrucât nu există dispoziții legale care să impună amânarea cauzei pentru motivele invocate prin cerere.
Instanța, după deliberare, nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată prezenta cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând pe scurt motivele expuse în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2954 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N., invocată de acesta.
A fost admisă cererea formulată de prin S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții L. T. „. C. J. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N.
A fost obligat pârâtul de rândul 1, în calitate de angajator, la calcularea
și la plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective, după cum urmează:
- pentru reclamanții B. F., B. M., V. M. I., D. M. D., L. K., F. J., J. M. A.
A., D. P. A., M. I., L. E., K. M., M. Z. C., N.-W. I., L. C. D., V. A. I. V. și K. L. A. pentru perioada (...) - (...);
- pentru reclamantele V. G. E. ȘI S. I. pentru perioada (...) - (...);
- pentru reclamanta F. J. pentru perioada (...) - (...).
A fost obligat pârâtul de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a reieșit din adeverințele depuse la dosar că reclamanții au fost angajați ai pârâtului L. T. „. C. J. în perioadele indicate prin dispozitiv.
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul
României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M. O. nr. 804/(...), partea I, pe considerentul că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă dispozițiile Constituției.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), publicată în M. O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.15/2008,prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.15/2008.
Prin D. nr. 842/(...), publicată în M. O. nr. 464/(...), P. I, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O. nr.
15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, pentru aceleași considerente în esență.
Prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr.
151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea
Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr. 4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul apreciază că în prezent O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Se mai consideră aplicabile prevederile art. 157 alin. 2 și 169 alin. 1 din
Codul muncii, fiind aplicabile în cauză principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuind să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, iar atunci când este vorba despre plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
S-a mai reținut aplicabilitatea disp. art. 145 din L. nr. 84/1995.
Procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la
C. E. a D. O., cu redarea practicii C.E.D.O. prin care s-a statuat că noțiunea de
„., cuprinde și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe, dacă titularul acestora demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său (în acest sens, cauza Draon c. Franței, par. 65).
De altfel, această „speranță legitimă"; își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G., care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens, cauza
Străin și alții c. R., par. 56, cauza Păduraru c. R., par. 98-99, cauza Porțeanu c.
R., par 34, cauza R. c. R., par. 34).
Nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrilor de sindicat de respectare a drepturilor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la C.
Pentru ca o ingerință să fie „legală"; aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu contra R.).
În cauză, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care reprezintă o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Cât privește prejudiciul suferit de reclamanți, practica C.E.D.O. a stabilit cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (cauza Tarik c. R., cauza Șerbănescu c. R.).
S-a reținut și aplicabilitatea art. 20 alin. 2 din Constituția R..
De aceea, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr. 3. și nr. 4. sunt lipsite de efect juridic, chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dată fiind abrogarea acestora, potrivit art. 48 pct. 16 din Capitolul VI al Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010).
În temeiul art. 3 din Decretul 92/1976, actualizat, pârâtul de rând 1 a fost obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrii de sindicat reprezentați în prezentul litigiu.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luate act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N.solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civileformulată de reclamant.
În motivarea recursului pârâtul invocă dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., subliniind că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit art.167 din L. nr.84/1995, în cazul unităților de învățământ preuniversitar, finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin acestea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ- teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I, prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică despecialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010, iar din bugetul de stat sumele să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 februarie 2011, S. L. al Î. P. C.a solicitat respingerea recursului.
În motivare, reclamantul a citat prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995, art. 1 din HGR nr. 538/2001, HG nr. 2192/2004, cu referire expresă la art. 28,
23 și 40 alin. 1.
Potrivit normelor legale menționate, consiliul local este ordonator de credite și centru de execuție bugetara la care este arondată pârâta de rândul 1.
Sunt dezvoltate și apărări de fond.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul vizează exclusiv considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, la care s-a făcut pe larg trimitere în considerentele sentinței atacate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmăresc reclamanții este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
Faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din L. nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată prin urmarea procedurii la care face referire recurentul, procedură ce implică guvernul și pe directorului direcției generale a finanțelor publice județene, nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesareacoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vor fi respinse recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2954 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.A.G.C.u și A.F.B.
GREFIER, A. B.
| ← Decizia civilă nr. 3187/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 323/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
