Decizia civilă nr. 3262/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3262/R/2011
Ședința din data de 28 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T., împotriva sentinței civile nr. 595 din 22 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe S. L. R. V. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 septembrie 2011, pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. „. M. SA B. a transmis la dosar, prin fax, concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului formulat de S. C. M. SA și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
De asemenea, se constată că reprezentantul reclamantului intimat s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior și la data de 27 septembrie 2011, a depus la dosar note de ședință la care au fost anexate actele solicitate.
Totodată se constată că atât pârâtele recurente prin cererile de recurs, cât și reclamantul intimat prin întâmpinare, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 595 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA (excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al O. sindicale, excepția lipsei calității procesuale active a membrilor de sindicat F. G. și P. V., excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii).
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. R. V. R. C. C., în numele membrilor de sindicat: C. G., P. F., P. G. și P. V. împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, și S. C. M. SA - S. C..
Pârâtele au fost obligate să plătească membrilor de sindicat pentru 2007,
2008 și 2009 a primei ocazionate de Z. F. - 23 A. - la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective (pentru membrii de sindicat C. G., P. F. și P. G.), iar pentru membrul de sindicat P. V. prima de Z. F. se va acorda doar pentru anul 2009, actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
Pârâtele au fost obligate să acorde membrilor de sindicat ajutorul material de P. pentru anul 2009 la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizate cu rata inflației.
S-a respins ca nesusținută acțiunea reclamantului promovată în numele membrului de sindicat F. G.
P. a pronunța această sentință, s-a că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a O. sindicale este neîntemeiată, întrucât conform tabelelor anexate cererii de chemare în judecată membrii S. L. R. V. R. C. C. și-au dat acordul pentru acțiunea de chemare în judecată a pârâtelor, acțiunea a fost formulată de sindicat în numele și pentru membrii săi, fiind aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. V. și F. G., reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că la data introducerii acțiunii reclamantul F. G. nu mai avea calitatea de membru de sindicat, fiind pensionat, nu mai este reprezentat de sindicat, motiv pentru care acțiunea promovată în numele său urmează a fi respinsă ca nesusținută de sindicat, iar cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantului P. V., acesta având calitatea de salariat din (...) se solicită drepturi salariale doar pentru anul 2009 (Z. F.).
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la art. 283 al. 1 lit. c Codul muncii, s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata către reclamanți a unor drepturi salariale, care chiar dacă își au sorgintea în C. colectiv de muncă, regimul juridic al prescripției extinctive este reglementat de art. 166 coroborat cu art. 283 lit. c Codul muncii. Acțiunea a fost înregistrată la (...), iar drepturile salariale solicitate pe (...) sunt în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile s-a reținut că în condițiile în care atâta timp cât reclamanții pretind că au dreptul la anumite suplimentări salariale, aceștia au dreptul, în principiu, să se adreseze instanțelor de judecată, urmând ca aceasta să se pronunțe cu privire la temeinicia sau netemeinicia cererii de chemare în judecată (art. 6 CEDO).
Drepturile salariale au fost formulate în baza prevederilor C.ui colectiv de muncă 2007-2008, scadente la (...) și (...), și nu în baza C.ui colectiv de muncă
2009-2010 înregistrat la D. B. sub nr. 2584/(...), devenind aplicabil conform art. 25 (3) din Legea 130/96 de la data înregistrării sale la o dată ulterioară negociată de părți.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că din interpretarea art. 67 și 71 din C. colectiv de muncă pe anii (...) acordarea primei de Z. F. și ajutorul material de P. rezultă că acordarea acestor drepturi cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligație stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalitate.
Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim dacă nu s-a dispus de către C. de A. plata unei prime într-o sumă mai mare decât nivelul minim stabilit de părți.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup unități din transport feroviar pe anii 2006-2010, căruia nu i se poate opune C. colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei pe anii 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr. 2584 din (...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor solicitate au avut loc la data de 19 și respectiv 23 A. 2009, înaintea înregistrării contractului colectiv de muncă.
Conform art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce evidențiază principiul neretroactivității normei civile.
C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități de transport feroviar pe anii 2006-2008, are prelungită valabilitatea prin act adițional pentru 48 luni, produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituție și art. 236 al. 4 Codul muncii raportat la art. 11 al. 1 lit. b din Legea 130/96 și art. 241 al. 1 lit. b Codul muncii.
Fiind un drept care are o reglementare legală și contractuală nu poate fi îngrădit de dificultățile financiare ale societății, care și-a asumat negocierea și semnarea C.ui colectiv de muncă această obligație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. DE T. F. DE M.
„. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a arătat că drepturile salariale solicitate sunt drepturi izvorâte din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar părțile semnatare ale acestui Contract colectiv de muncă sunt reprezentanții salariaților prin sindicate și D. G. al S. N. de T. F. de M. "C. M." S., care, conform H.G.
582/1998 art.18 alin.2 este și Președintele C.ui de A. și nu reprezentanții
Sucursalei C. a S. N. de T. F. de M. "C. M." S.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, ori, așa cum se observă din cele de mai sus, S. N. de T.
F. de M. C. M. SA - S. C. nu a încheiat și nici nu a semnat nici un act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești către salariații membri de sindicat.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. a solicitat admiterea recursului șirespingerea acțiunii, invocând prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.proc.civ.
În motivarea recursului, s-a arătat că reclamanții și-au precizat cererea
și și-au restrâns pretențiile de la 407 lei la 307 lei, în sensul că pentru anul
2007 s-a achitat fiecărui membru de sindicat suma de 100 lei, iar instanța de fond a obligat pârâta la plata premierii ocazionate de Z. F. la nivelul clasei 1 de salarizare, obligând societatea la plata unor sume de bani mai mari fată de cele pe care reclamanții le-au precizat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. l lit. c din Codul Muncii, asimilând plata unor ajutoare bănești - premierea de Z. feroviarului și ajutorul material de P. - ca fiind de natură salarială, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.
Invederează că atât premierea de Z. F., cât și ajutorul material de P. nu sunt stipulate în contractual individual de muncă, nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajați (au caracterul unor drepturi suplimentare ce decurg dintr-un contract colectiv de muncă) și nu se plătesc cel puțin o dată pe lună, ci au caracter anual, astfel că nu pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 166 și nici cele ale art. 283 alin. (1) lit. c din Codul muncii, ce prevăd un termen de prescripție de 3 ani.
S-a invocat și incidența art. 304 pct. 9 C.proc.civ. susținându-se că instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentruneparcurgerea procedurii prealabile, fără a avea în vedere prevederile din CCM
2007 - 2009.
Astfel, la nivelul S. C. M. SA și al sucursalelor sale, sunt constituite în conformitate cu prevederile CCM aplicabile pe anii 2007-2009 cap. X,
«Comisiile mixte patronat-sindicate», comisii compuse din reprezentanți pentru fiecare parte. Comisiile astfel constituite au atribuții de a analiza sesizările sindicatelor în legătură cu executarea contractului colectiv de munca și a contractelor individuale de muncă.
Ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncă, ca urmare a încălcării prevederilor sau a neîndeplinirii obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă, va fi sesizată comisia mixtă patronat - sindicate, care va constata cele sesizate de salariați sau organizațiile sindicale și își va exercita atribuțiile pentru rezolvarea diferendelor ori a problemelor ridicate, la nivelul întregii societăți.
Reclamanții, prin reprezentantul lor, nu au uzat de procedura prealabilă stabilită de CCM, nu au sesizat comisia patronat-sindicate în niciunul din anii pentru care reclamă neîndeplinirea obligațiilor stabilite de CCM, situație față de care consideră că cererea de chemare în judecată a fost prematur introdusă și solicită să se constate inadmisibilitatea acesteia.
S-a mai arătat că prin sentința atacată s-a admis capătul de cerere privind acordarea retroactivă a premieri de Z. F. pe anul 2009, considerând în mod greșit că baza legală conform căreia se impune a se acorda acest drept este chiar art. 64 din CCM pe anii 2007 - 2008, prelungit prin act adițional nr.
2093/(...) până la (...).
Această susținere a instanței este în deplină contradicție cu art. 245 lit. a din Codul muncii, care stipulează în mod expres faptul că, orice contract colectiv de muncă încetează la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat. Or, în acest caz este evident că temeiul juridic aplicabil pentru capătul de cerere referitor la premierea aferentă Zilei F. pentru anul 2009, îl constituie art. 64 din CCM pe anii 2009-2010.
De asemenea, instanța de fond, având în vedere faptul că aceste drepturi sunt cuprinse și în CCM la nivel de grup de unități, a considerat că prevederile minimale ale acestuia sunt obligatorii și pentru CCM 2. al C. M..
Invederează că potrivit art. 31 din Legea nr. 130/1996: "Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru". Or, această renegociere, comparativ cu CCM la nivel de grup de unități pe anii 2007- 2010, constă în decizia părților de a nu acorda aceste drepturi pentru anul 2009 și este exprimată prin procesele verbale încheiate la (...) si (...), precum și prin art. 64 alin. 1 și 2 din C. Colectiv de M. pe anul 2..
Astfel, potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din C. Colectiv de M. pe anul 2009-
2010 drepturile pe care le solicită reclamanții, reprezentați de S. R. C., nu se acordă pentru anul 2009.
Aceste modificări nu au un caracter unilateral, ci reprezintă voința părților, așa cum reiese din procesele verbale încheiate la (...) și (...).
Referitor la respingerea excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale arată următoarele:
Acțiunea a fost promovată de către S. R. C. C. în numele și pentru membrii săi de sindicat. D. în conformitate cu prevederile art.28 din Legea nr.
54/2003, calitatea de reclamant o are numai salariatul membru de sindicat reprezentat și nu organizația sindicala care acționează în numele membrilor săi, instanța de fond i-a atribuit această calitate S. L. R. V. R. C. C.
Instanța de fond interpretând în mod greșit art. 28 din Legea nr.
54/2003, atribuie calitatea de reclamant organizației sindicale, termen pe care îl folosește atât în practicaua, în motivare, dar și în dispozitivul hotărârii.
Astfel, doar o identificare corectă, în temeiul legii, a reclamantului în prezenta cauză, poate dovedi, sau nu, calitatea de reprezentant al S. L. R. V. R. C. C.
Înainte de a introduce cererea de chemare în judecată, organizația sindicală are obligația de a consulta membrii de sindicat și de a obține acordul
(semnăturile) acestora. Tabelele în care se regăsesc reclamanții P. V., C. G., P. F. și P. G. anexate cererii de chemare în judecată, respectiv tabelele cu antetul S. L. al Reviziei de V. Dej T., nu sunt semnate de nici unul din membrii de sindicat enumerați, că tabelul depus de organizația sindicală, are antetul S. L. al Reviziei de V. Dej T., deși acțiunea este formulată de S. L. R. V. R. C. C. în calitate de reprezentant al acestora.
Astfel, având în vedere tabelele din care reiese clar că reclamanții sunt membri ai unui alt sindicat decât cel care a formulat acțiunea, instanța de fond a dispus obligarea societății la plata unor sume de bani, fără să verifice dacă aceștia îndeplinesc cumulativ, la momentul introducerii acțiunii, calitatea de salariat și cea de membru de sindicat al S. R. C.
Potrivit art. 222 din Legea 53/2003 cu modificările și completările ulterioare: la cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi. S. R. C. a formulat prezenta cerere fără a avea un mandat expres din care să rezulte actul de voință al reclamanților (salariați) de a declanșa un asemenea demers judiciar și de a fi reprezentați de sindicat.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a mai arătat că ajutoarele urmau să se acorde, doar în baza unei hotărâri a C.ui de A., în cazul în care situația financiara a societății permitea acest lucru.
Acordarea acestor ajutoare materiale nu sunt obligatorii, dovada fiind neincluderea lor ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă. Ele pot fi acordate numai în anumite condiții negociate de părți.
Prin acordul părților, în contractul colectiv de muncă s-a instituit un mecanism prin care să se poată acorda o sumă de bani cu ocazia Zilei F. și sărbătorilor de P. și C. P. ca aceste sume de bani să poată fi acordate trebuiau să fie parcurse o serie de etape. O. deciziei C.ui de A., decizie care se ia cu consultarea reprezentanților sindicatelor, vizează tocmai constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative pentru a se putea acorda o eventuală recompensă materială.
Cât privește anii 2008 și 2009, datorită situației financiare dificile pe care a traversat-o C. M. SA, înregistrând o scădere masivă și progresivă a prestațiilor de transport, pentru echilibrarea situației economice a societății și a încadrării în limitele stabilite de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern, subscrisa nu a hotărât acordarea premierei în C. de A., fiind interesată în susținerea salariilor angajaților săi și evitarea concedierilor colective.
Învederează că veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar pentru C. M. începând cu anul 2008 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anul fiscal a fost încheiat în pierdere. Astfel, în lipsa posibilităților financiare societatea nu poate să asigure un sprijin suplimentar al veniturilor salariaților în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.
S. L. R. V. R. C. C. , prin întâmpinare (f.29-33) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de pârâta S. T. a S. C. M. SA este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii, clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. SA B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este S. T. Chiar dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. SA B..
Prevederile HG nr. 582/1998 nu au semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Sucursalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. SA B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
P. considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin. 1
C.pr.civ. va respinge recursul acestei pârâte, statuând că în mod corect s-a reținut calitatea procesuală a pârâtei recurente în prezentul litigiu.
Recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. C. C. SA este nefondat.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6
C.proc.civ., Curtea reține că prin tabelul întocmit de către sindicat, ce a fost anexat cererii de chemare în judecată, s-au precizat sumele ce reprezintă pretenția fiecărui reclamant. U., deși a fost depus un nou tabel (fila 40 fond) prin care au fost diminuate sumele solicitate pentru anul 2007, acesta nu fost semnat de către reclamanți, astfel încât în lipsa unui mandat expres acordat sindicatului de a renunța la judecată, în mod corect prima instanță a pășit la judecată fără a lua în considerare înscrisul prin care au fost restrânse pretențiile.
În ceea ce privește criticile formulate de către recurentă privind modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. materiale"; și „premiere";, sens în care s-a susținut de către pârâtă că nu au natură salarială, însă din caracterul periodic al acordării acestora, reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată a fost obligat pârâta.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art. 166 alin. 1 și art. 283 lit. c Codul Muncii, motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni „în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea la plata unor sume de bani aferente anilor 2007 - 2009, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă și a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii.
În cea ce privește motivul de recurs vizând modul de soluționare a excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale, Curtea reține că critica recurentei este nefondată prin prisma dispozițiilor art. 28 alin.
2 din Legea nr.54/2003, conform cărora: „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celui în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată";.
Prin urmare, norma citată prezumă acordul membrilor de sindicat la formularea acțiunii, nefiind necesară exprimarea acordului expres decât pentru renunțarea sau opoziția la judecată.
De altfel, sub aspect faptic, critica este infirmată de depunerea la fond a tabelului nominal cu membrii reclamantului care sunt de acord cu reprezentarea, semnând în acest sens (f. 37), ceea ce lipsește și de temei motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, sesizarea comisiei patronat - sindicat anterior introducerii cererii de chemare in judecată nefiind o condiție obligatorie a cărei încălcare să atragă inadmisibilitatea sau prematuritatea cererii, ci o procedură facultativă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în mod corect acțiunea a fost soluționată de instanța de fond, criticile recurentei sub acest aspect fiind nefondate.
Astfel, prin art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 (f. 66 recurs) aplicabil și la nivelul unității pârâte (f.67 recurs) s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu pentru Z. F..
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...) (f. 64 recurs), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul
2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr. 2584 din 0(...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
Astfel, conform art. 25 alin. 3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut locanterior datei de 0(...), respectiv P. la (...), iar Z. F. la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesele verbale din (...) și din (...), invocate de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse atât datorită neînregistrării lor, contrar art. 25 din Legea nr. 130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii proceselor verbale.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate și de sindicatele la care este afiliat S. L. R. V. R. C. C. deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din C. colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă așadar caracterul pur și simplu al acestor drepturi.
Ceea ce poate stabili unilateral C. de A. este doar cuantumul premierii, la nivelul/cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ceea ce nu poate fi asimilat necesității acordului său la însăși nașterea dreptului.
Se reține că celelalte aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative invocate de recurentă.
P. considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1
C.pr.civ., va respinge ca nefondate recursurile pârâtelor, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 595 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: C. M.
A. B.
| ← Decizia civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4169/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
