Decizia civilă nr. 1862/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1862/R/2011
Ședința publică din data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent P. M. M. împotriva sentinței civile nr. 5133 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată R. R. - D. S. B.-N., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. B. H. și reprezentanta pârâtei intimate cons. jur. U. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 mai 2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei, din partea reclamantului recurent prin reprezentant, împuternicirea domnului avocat C. K. A., conformându-se astfel dispoziției instanței de la termenul anterior.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei note de ședință și copia C.ui colectiv de muncă pe anii 2008-2009 și a actului adițional de prelungire a acestuia pe anul 2010, pe care le comunică și reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentantele părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând în esență că motivele concedierii nu au fost reale și întemeiate, locul de muncă ocupat de reclamant nu a fost desființat și nu a fost îndeplinită obligația de a-i fi comunicată și o listă cu posturile vacante, lista comunicată cuprinzând posturile care erau vacante cu o lună și jumătate anterior comunicării preavizului. Postul ocupat de recurent era liber la data comunicării posturilor vacante și acesta îndeplinea condițiile pentru ocuparea postului de șef de herghelie. Au fost prezentate două organigrame, respectiv din (...) și (...), precum și două state de funcții, din (...) și (...), nefiind posibilă emiterea deciziei de concediere la (...) cu susținerea că va avea loc o restructurare la (...). Concedierea s-a făcut fără ca schimbarea structurii organizatorice să aibă la bază motive serioase, efective și reale. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea recursului, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5133 din 17 noiembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul P. M. M. în contradictoriu cu intimata R. - R. - D. S.
B.-N., împotriva D.ziei de concediere nr. 21/(...). Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între litiganți s-au derulatraporturi de muncă în conformitate cu înscrisurile atașate la dosar (f.20-23), contestatorul P. M. M. desfășurând inițial activitatea la H. B. - sector herghelie în calitate de șef herghelie din data de l.06.2003 și până la l(...), conform contractului individual de muncă nr. 3.. Începând cu data de l(...) și până la data de (...), conform actului adițional la contractul individual de muncă menționat, contestatorul a ocupat postul de inginer la D. S. B., O. S. B., în cadrul compartimentului organizarea producției, salarizare, normare, resurse umane, securitate și sănătate a muncii, contracte de pază și administrare a pădurilor, investiții mijloace fixe (clădiri) mijloace fixe (clădiri) și management cabane silvice.
Raporturile de muncă au încetat la data de 25.01.20l0 prin concedierea angajatului pentru motive ce nu țin de persoana sa, conform art. 65 alin. l din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
În cuprinsul deciziei de concediere nr. 21 din (...) (f.6-7), act ce face obiectul contestației deduse judecății, se numesc considerentele avute în vedere de angajator, atât în drept (HG nr. 2. privind reorganizarea R. N. a P. R. și aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare, Hotărârea nr. 15/2009 a Consiliului de administrație al R. N. a P. R. de aprobare - S. organizatorice și funcționale a Direcției S.e B.-N., art. 65 și urm. din Legea nr. 53/2003, art. 63 și
75 din C. Colectiv de M. al R. N. a P. R. în vigoare, D. R.N.P. - R. nr. l284/(...)), cât și de fapt (reducerea postului este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a reorganizării Direcției S.e ca efect al restrângerii sau desființării unor activități nerentabile, desființarea locului de muncă, este efectivă și are o cauză reală și serioasă dintre cele prevăzute de art. 65 din Legea nr. 53/2003 ca urmare a reorganizării direcției silvice). Se menționează în actul de concediere că salariatul beneficiază de măsuri de protecție socială prevăzute de C. colectiv de muncă al R. N. a P. R. în vigoare și se enumeră criteriile privind ordinea de prioritate avută în vedere la aplicarea reducerii de personal, conform art. 75 din C. colectiv de muncă, literele a - f. Angajatorul i-a comunicat angajatului la (...) lista posturilor vacante, iar acesta nu a consimțit expres pentru ocuparea unui post vacant din lista pusă la dispoziție.
Motivele de nelegalitate ale deciziei de conducere invocate de contestator nu au putut fi reținute, fiind respectate întrutotul prevederile art. 65 coroborat cu art. 74 din Codul muncii.
D. de concediere contestată este fundamentată pe prevederile art. 65 din Codul muncii referitor la concedierea pentru motive obiective, text legal ce stipulează „concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia";.
Actul contestat îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor: este întrunită condiția ad validitatem a întocmirii în formă scrisă, enumeră considerentele de drept și de fapt ce determină concedierea salariatului,menționează durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de prioritate avută în vedere la concediere, inserează expres faptul că în termenul legal salariatul nu a consimțit expres pentru ocuparea vreunui pot vacant din lista pusă la dispoziție, indică termenul și instanța judecătorească la care decizia poate fi atacată.
De altfel probele exhibate pe parcursul derulării procesului (f.26-27) demonstrează că angajatorul a respectat condițiile de procedură (dreptul salariatului la preaviz, obligația de a-i oferi un loc de muncă vacant) astfel că în ipoteza neînsușiri acestor elemente în decizia de concediere, acest aspect nu ar fi putut antrena sancțiunea nulității absolute.
Eronat se impută intimatei lipsa înserării în cuprinsul deciziei a motivelor ce au determinat concedierea, cât timp actul examinat face referire expresă, înainte s-a citat, atât la considerentele de drept cât și la cele de fapt care au stat la baza concedierii.
Nu subzistă nici reclamata nerespectare a formalismului, cu privire la celelalte elemente de validitate a actului examinat. Deși cum mai înainte s-a arătat prin contestația dedusă judecății s-a invocat că nu s-ar fi comunicat lista/ofertă cu posturile vacante pentru care contestatorul ar fi putut opta, pe parcursul soluționării cauzei s-a demonstrat atât faptul comunicării preavizului f.26 (aspect necontestat), cât și al comunicării listei cu posturile vacante f.27. Prezent în instanță contestatorul a recunoscut că a aplicat semnătura la poziția
6, conformitatea copiei cu originalul înscrisului pe care s-a aplicat semnătură fiind constatat și de instanță. Astfel , obligația de diligență de a oferi un alt loc de muncă a fost îndeplinită .
Împrejurarea că salariatul nu a optat în termen legal pentru nici unul dintre locurile de muncă vacante oferite este certă. De altfel, constant pe parcursul cauzei contestatorul a afirmat că postul ce consideră că trebuia să-i fie oferit era acela de șef herghelie la H. B., pentru care deține pregătirea profesională necesară. Cât timp angajatorul a respectat procedura de înștiințare a salariatului în legătură cu concedierea (f.26), i-a adus la cunoștință lista posturilor vacante și termenul în care putea opta pentru ocuparea vreunuia, aspecte pe care le-a menționat în cuprinsul deciziei de concediere, în circumstanțele în care angajatul, luând cunoștință sub semnătură, nu și-a manifestat interesul pentru nici unul dintre locurile de muncă disponibile, în termenul legal edictat de legiuitor, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de concediere, probele administrate demonstrând contrariul. Împrejurările că în antetul listei posturile vacante figurau data de (...) nu i se poate acorda relevanța afirmată de contestator, întrucât acest moment este apreciat de instanță ca fiind contemporan celui în care s-a interpus formalitățile concedierii contestatorului (preaviz (...), decizie de concediere 25.0l.20l0) de către instituția angajatoare.
Cercetând fondul pretenției deduse judecății, tribunalul a reținut netemeinicia acesteia.
Caracterul efectiv, real și serios al restructurării este atestat de cuprinsul organigramelor, respectiv a statelor de funcții anterioare, respectiv ulterioare momentului restructurării. S-a constatat astfel că postul ocupat de contestator a fost suprimat din structura angajatorului, nemairegăsindu-se în organigrama ori în statul de funcții. M. concedierii, potrivit probelor furnizate, nu este inerent persoanei contestatorului și nu poate fi imputată nici angajatorului, fiind vorba de dificultăți economice ce au generat reorganizarea structurală și funcțională, măsură stabilită prin reglementările evocate în preambulul deciziei de concediere. F. dovedită reorganizarea și restrângerea reală, diminuarea mai multor posturi, impusă de nevoile unități, nu se poate însuși aserțiunea contestatorului potrivit căreia reducerea activității ar fi fost un pretext pentru îndepărtarea sa. Faptul cătimp de aproximativ 1 an ((...) - 1(...)) a ocupat postul de șef herghelie B., nu impunea angajatorului ca după 5 ani și jumătate, în care a ocupat postul de inginer la O. S. B. la C. organizarea producției, salarizare, normare, resurse umane, securitate și sănătate a muncii, contracte de pază și administrare a pădurilor, investiții mijloace fixe (clădiri) și management cabane silvice, post desființat, să-l reîncadreze în cel dintâi, care, de altfel, nici nu mai era la dispoziția angajatorului. Alegațiile referitoare la șicane ori considerente politice nu au fost în nici un fel probate, circumscriindu-se simplei afirmări, aspect ce nu este în măsură să atragă consecința nelegalității ori netemeinicei concedierii. De altfel, constant pe parcursul derulării procesului, contestatorul nu a exhibat nici o dovadă în menținerea afirmațiilor sale și nici nu a solicitat instanței administrarea vreunei probe, rămânerea în totală pasivitate, sub aspect probațional, nefiind justificată de regula potrivit căreia în materia conflictelor de muncă sarcina probei incumbă în principiu angajatorului. Furnizarea de dovezi nu este în atributul exclusiv al angajatorului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, contestația formulată a fost respinsă ca nefondată. Intimata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Asistenții judiciari au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. M. M. solicitândcasarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se admită contestația formulată și să se procedeze în consecință, potrivit petitelor indicate în contestație.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a dispus respingerea contestației.
Prin contestație, reclamantul a formulat mai multe critici atât de formă, cât și de fond în ce privește actul atacat de acesta.
O primă critică adusă actului atacat și care determină nulitatea deciziei de concediere privește împrejurarea că emiterea ei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art.74 alin.1 lit. a Codul muncii. Aceeași obligație este reglementată și la nivel de contract colectiv de muncă R. - R., la art.72 alin.1 lit.a.
Astfel, în textele amintite, se precizează că decizia de concediere trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu „motivele care determină concedierea";.
La art. 65 alin.1, teza ultimă, legiuitorul se referă la desființarea locului de muncă al persoanei…din unul sau mai multe motive…";.
Ca urmare, reclamantul a apreciat că decizia atacată nu cuprinde motivele care au dus la emiterea ei, element esențial prevăzut de textul sus indicat, urmarea fiind anularea acesteia și admiterea celorlalte petite formulate în prezenta contestație.
Raportat la acest prim motiv invocat în contestație în argumentarea ideii de nulitate a deciziei de concediere, instanța a apreciat că nu este întemeiat; însă motivarea instanței o apreciază ca nefiind bazată pe texte legale și pe argumente care să emită din probele existente la dosar.
În ce privește temeiul de drept, este indicat H.G. nr. 2. privind reorganizarea R. R.; este indicată Hotărârea nr.15/2009 a Consiliului de administrație a R. R., art.65 și urmat din Legea nr.53/2003, art.63 și 75 din C. colectiv de muncă al R. R. în vigoare, D. R. R. nr.1284/(...).
Dacă se observă însă conținutul H.G. indicat, care poartă într-adevăr titulatura de: „privind reorganizarea R. N. a P. - R. și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare";, se va constata că în conținutul ei reorganizarea privește cu totul altceva decât organigramele direcțiilor silvice. Reorganizarea acestora nu este menționată în H.G. decât în sensul că aceasta este de competența consiliilor de administrație. D. aceste consilii de administrație, încazul în care hotărăsc reorganizarea, vor trebui să-și fundamenteze hotărârea de desființare a unor posturi în sensul celor cerute de textul legal, adică să cuprinsă și să aibă la bază o documentație care să ofere argumente în sensul ideii ca măsură este efectivă și că are la bază o cauză reală și serioasă. Ori, astfel de probe nu există la dosar și nu au fost administrate de către instanță
Desființarea postului nu a avut un caracter efectiv, dovadă în acest sens fiind faptul că la data de (...) a fost organizat, de către D. S. B.-N. concurs pentru ocuparea posturilor de contabil șef și șef herghelie.
Se impune constatarea nulității deciziei atacate având în vedere că, fie anterior emiterii acesteia, o dată cu preavizul comunicat către petent, fie o dată cu decizia de concediere, se impunea a fi comunicată și lista/oferta cu posturi vacante pentru care acesta ar putea opta ca urmare a luării măsurii grave de concediere (cf. art.74 lit. d din Codul muncii). Aceasta este o condiție esențială și obligatorie pentru a putea fi emisă de concediere având la bază textul de lege invocat de angajator. Ori, în cauză această obligație legală nu a fost respectată, comunicându-i-se o listă cu posturi care se susține că erau vacante cu o lună și jumătate anterior comunicării preavizului.
O altă problemă este legată de documentele reprezentând statele de funcții și organigramele care se susțin că ar fi anterioare și ulterioare concedierii acestuia.
Există două organigrame: una din data de (...), iar alta din (...). Statele de funcții sunt tot două, unul din (...), iar al doilea din data de (...). Ori, în aceste condiții este evident că această concediere a reclamantului este una nelegală. Nu era posibil ca să fie emisă o decizie de concediere la data de (...) cu susținerea că va avea loc o restructurare la data de (...).
Având în vedere argumentele exprimate în scris în prezentul recurs, precum și cele expuse în cuprinsul contestației, reclamantul solicită instanței admiterea recursului.
Intimata R. R. - D. S. B.-N., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, asolicitat respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În motivarea poziției procesuale se arată de către intimată faptul că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de recurent, decizia contestată respectând prevederile art. 65 și 74 din C.Muncii iar desființarea postului ocupat de reclamant a fost una efectivă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 21 din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamantul a fost concediat în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Astfel cum reiese din conținutul deciziei de concediere, și cum de altfel s-a reținut și de prima instanță, ca urmare a probatoriului administrat în cauză, au fost respectate de către angajator prevederile art. 65 și urm., art. 76 C.muncii, privind îndeplinirea condițiilor de formă, fiind menționate în cuprinsul deciziei atât temeiul de drept cât și motivele care au stat la baza concedierii reclamantului recurent.
Concedierea a fost consecința aprobării prin HG nr. 2. a reorganizării R. N. a P. R. și a Hotărârii nr. 15/2009 a Consiliului de administrație al R. N. a P. R. de aprobare a structurii organizatorice și funcționale a Direcției S.e B.-N., și a fost motivată de desființarea locului de muncă ocupat de reclamant ca urmare a reorganizării Direcției S.e ca efect al restrângerii activității.
Au fost menționate în conținutul deciziei de concediere atât măsurile de protecție socială prevăzute de C. colectiv de muncă al R. N. a P. R. în vigoare cât și criteriile privind ordinea de prioritate avută în vedere la aplicarea reducerii de personal, conform art. 75 din C. colectiv de muncă, literele a - f. De asemenea reclamantului salariat i-a fost comunicată la data de (...) lista posturilor vacante existente la nivelul angajatorului, însă acesta nu a optat pentru nici unul dintre ele.
Referitor la acest aspect, Curtea apreciază că nu prezintă relevanță faptul că lista cu posturi vacante a fost comunicată recurentului cu o lună și jumătate anterior emiterii deciziei de concediere în condițiile în care potrivit dispozițiilor legale incidente, având în vedere temeiul de drept al concedierii - art. 65
C.muncii, angajatorul nici nu avea o astfel de obligație.
Astfel, textul de la litera d al art. 74 C.Muncii, a cărei nerespectare a fost invocată de recurent, are în vedere ipoteza concedierii pentru inaptitudine fizică/psihică, necorespundere profesională sau încetare de drept a contractului de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a unei persoane concediate nelegal.
Conform textului "lista locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant este obligatorie în decizie în condițiile art. 64 C.Muncii", care, la rândul său, trimite la art. 61 litera c și d și art. 56 lit. f C.Muncii, adică la cazurile de concediere menționate mai sus.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.
6/(...) dată în recurs în interesul legii.
Susținerile reclamantului recurent privind temeinicia deciziei de concediere, nu pot fi primite, având în vedere faptul că desființarea postului a fost a fost reală, serioasă și efectivă, aspect ce rezultă din organigrama intimatei și statele de funcții și personal iar nemulțumirea reclamantului referitoare la faptul că nu i s-a oferit un anumit post, acela de șef herghelie B., nu poate determina anularea deciziei de concediere.
Față de considerentele expuse, se constată că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor legii, cererea de anulare a acesteia, de repunere în situația anterioară precum și cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii pana la reîncadrarea efectivă, apar ca neîntemeiate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. M. M. împotriva Sentinței civile nr. 5133 din 17 noiembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă Semnează Prim Grefier M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. N., M. L. B.
| ← Decizia civilă nr. 5053/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
