Decizia civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A C URTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 676/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTORI: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G. M. și alții împotriva sentinței civile nr. 1459 din 28 septembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. OMV P. SA, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate - avocat C. R. din cadrul Baroului M., lipsind reclamanții.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 februarie 2011 pârâta intimată a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, pe care reprezentanta acesteia arată că înțelege să o susțină la acest termen de judecată, solicitând cuvântul pe fond.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A ,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 1459 din 28 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții: G. M., D. L., D. G., A. A., B. M., F. F., T. I. și N. Ș. privind plata diferențelor de plăți compensatorii acordate la disponibilizare, plata salariilor medii nete prevăzute de art. 50 din C. C. de M. din anul
2006, plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 50 alin. 1 din C. colectiv de muncă al S. P. S. „la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 0-3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3-10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii nete.";
Potrivit dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 98/1999 suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie se stabilește diferențiat, pentru fiecare persoană căreia i s-a desfăcut contractul individual de munca potrivit prezentei ordonanțe și este egală cu 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime în muncă mai mică de 5 ani, 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime în munca intre 5 si 15 ani.
În conformitate cu pct. 4 din P. S., așa cum a fost modificat prin A. din (...), în funcție de vechimea în P. angajații vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere: 0,5-5 ani - 8 salarii medii brute pe P. 5-15 ani - 12 salarii medii brute pe P. peste 15 ani -15 salarii medii brute pe P.
Din analiza comparativă a dispozițiilor art. 50 alin. 1 din C. colectiv de muncă cu cele ale art. 32 din O.U.G. nr. 98/1999 si ale pct. 4 din A. la P. S. încheiat la (...) prima instanță a reținut că F. P. a negociat condiții mult mai avantajoase de concediere prin P. social, fără a putea fi posibilă cumularea despăgubirilor prevăzute în cele două convenții, care au aceeași natură juridică, de indemnizație de concediere, nu de premiu în prima convenție și de indemnizație în cea de-a doua convenție, cum greșit s-a susținut.
Faptul că indemnizația de concediere a fost prevăzută în două convenții nu înseamnă cumularea sumelor, ci că prin negociere au fost majorate sumele cu acest titlu prevăzute în contractul colectiv de muncă.
De altfel, atât P. S. cat si A. din (...) sunt acte de modificare ale C.ui colectiv de muncă si nu acte individuale, distincte de acesta, de natură a naște un alt drept de creanță.
P. S. nu poate fi considerat prin el însuși un act de sine stătător, un izvor de drepturi distinct, fiind o anexa la C. C. de M., parte integrantă a acestuia.
Datorită faptului ca disp. art. 50 din C. colectiv de muncă au fost înlocuite cu cele prevăzute la pct. 4 din P. social ca urmare a negocierilor purtate intre F. si P., acestea din urma au devenit obligatorii, aplicându-se prioritar.
D. s-ar fi avut în vedere faptul ca intimata va plăti salariaților concediați cumulativ atât suma prevăzuta de art. 50 din C. C. de M. cât și suma stabilită prin P. S., această obligație ar fi fost prevăzută expres in P. S..
În vederea înlăturării oricăror nelămuriri ce s-ar fi putut ivi cu privire la punerea în aplicare a P.ui S., prin A. din (...)-anexa nr. 2, s-a stabilit explicit faptul că voința părților semnatare ale P.ui S. a fost aceea de a crea, în favoarea salariaților disponibilizați, o serie de condiții mai avantajoase decât cele prevăzute in art. 50 din C. colectiv de muncă si nu aceea de a cumula măsurile de protecție prevăzute in P. social cu cele stabilite prin art. 50 din C. C. de M..
În speță, se reține că P. social nu a fost încheiat în vederea acordării în mod cumulativ a doua sume de bani cu același titlu, respectiv indemnizație de concediere.
În ceea ce privește suma reprezentând diferență salarii compensatorii acordate la disponibilizare, instanța de fond a reținut că nu se neagă încasarea sumei menționată în decizia de concediere, ci se solicită o diferență pe motiv că societatea trebuia să ia în calcul la stabilirea pachetelor financiare pe 2005, salariul mediu brut pe P. în 2004, majorat înmod direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în C. C. de M..
Instanța a mai reținut însă că, prin amendamentul la planul social din (...), pct. 4 din planul social s-a modificat și s-a stabilit în mod expres că salariul mediu brut pe P. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de P. salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație.
Prin urmare, prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată susținerea potrivit căreia salariile compensatorii au fost în mod greșit calculate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții:G. M., D. L., D. G., A. A., B. M., F. F., T. I. și N. Ș., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, se arată că hotărârea recurată ignoră prevederile art. 7 din contractul colectiv de muncă care stipulează, la alin. (1), că drepturile salariaților, inclusiv cele salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior și, la alin. (2), că în situația în care, pe cale legală sau convențională, anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea.
Se mai susține că, potrivit dispozițiilor alin.3 al aceluiași articol, în situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract, fiind stipulate în protocoale semnate de ambele părți.
De asemenea, recurentul mai arată că art.9 din același contract colectiv de muncă prevede că interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. D. nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
În conformitate cu P. social P., anexă la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr.2643 din (...), pct.4, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă în cadrul S. P. S.A., de indemnizații de concediere calculate conform art.50 din C. colectiv de muncă.
Se mai arată că potrivit art.50 din C. colectiv de muncă pe anul 2006, salariul mediu brut pe P. era de 1850 lei (adresa nr.713/(...)), iar pentru anul 2007 era de 2000 lei (adresa nr.504/(...)), dispoziție nerespectată de către angajator care a dat salariile din anii anteriori mult mai mici, motiv pentru care salariații au fost nevoiți să promoveze prezentele acțiuni.
Recurentul susține astfel că, potrivit P.ui social anterior menționat, salariul mediu brut pe P. ce va fi luat în considerare la stabilirea fiecărei indemnizații de concediere se va calcula pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile în contractul colectiv de muncă (1850 lei pe anul 2006 și 2000 lei, pentru anul 2007), dispoziție nerespectată de P.
Se mai invocă dispozițiile art.7 și 8 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, aceste contracte neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Se mai arată faptul că P. social și amendamentele din 13 septembrie
2006 și din 9 ianuarie 2006 nu au natura juridică a unor convenții, care să constituie anexe la contractul colectiv de muncă, întrucât nu sunt depuse și înregistrate la D., conform art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996.
Astfel, se consideră că salariații concediați trebuiau să beneficieze de pachetul financiar prevăzut de art.50 din Contractele colective de muncă pe anii 2006, 2007.
Se mai invocă încălcarea de către angajator a disp.art.38 din Codul muncii.
În consecință, recurentul susține că era îndreptățit la plata ambelor indemnizații de concediere, prevăzute la art.50 din C. colectiv de muncă și în
P. social încheiat între părți.
Prin concluziile scrise formulate în cauză, S. P. S.A. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs, s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul declarat în cauză de către reclamanții: G. M., D. L., D. G., A. A., B. M., F. F., T. I. și N. Ș., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat , pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
C. individual de muncă al recurenților a încetat în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, aceștia primind, conform dispozițiilor art.50 din C. colectiv de muncă, completate cu prevederile P.ui S., o indemnizație de concediere în sumă netă de 22630 lei, pentru primii trei reclamanți și de
18.104 lei, pentru ceilalți.
Conform art. 50 alin. (1) din C. colectiv de muncă al S. pe anul 2006,la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îiplătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni-3 ani - 1 salariu medii nete; de la 3-10 ani
- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani - 3 salarii medii nete și peste 15 ani, patru salarii medii nete.
Potrivit alin. (2) din același articol, în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă,valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P.
Conform ultimului alineat, prevederile domeniului vizat în prezentularticol se completează cu prevederile P.ui social însușit de părți.
Analizând aceste prevederi contractuale, Curtea reține că acestea nu ridică probleme deosebite de interpretare, părțile stabilind cu claritate că salariații S. sunt îndreptățiți la acordarea unei indemnizații/compensații în caz de concediere pentru care doar limita minimă este prevăzută în acest articol, cuantumul ce va fi acordat efectiv urmând a fi stabilit prin negociere cu F. P.
În acest sens, la pct. 4 din P. S.-anexă a contractului colectiv de muncă cu valabilitate până la data de (...), punct intitulat „Pachete financiare";, partenerii sociali au stabilit că, în funcție de vechimea în P., angajații vor primi următoarele pachete: 0,5-5 ani - 8 salarii; 5-15 ani - 12 salarii; peste 15 ani -15 salarii.
S-a mai prevăzut la același articol că pentru anul 2005 salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (majoratîn anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
În ceea ce privește ultimul alineat al art.50 din C. colectiv de muncă,
Curtea reține că prevederile acestui articol au fost într-adevăr completate cu
cele ale P.ui social însușit de părți, chiar în sensul precizat de către recurentă prin cererea de recurs formulată, fiind adăugate dispozițiilor privind limita minimă a indemnizației de concediere, cele privind cuantumul e fectiv al compens ațiilor ce vor fi primite de către salariații ce vor fi concediați.
Se reține astfel că prevederile C.ui colectiv de muncă pe anul 2006,astfel cum au fost stabilite de către părți, exclud orice posibilitate de
in terpre tare în sen sul acord ăr ii cu mul ate a celor „dou ă inde mn iz aț ii de c onced iere"; pretinse de către reclamant prin acțiunea formulată.
De altfel, pe lângă faptul că o cumulare a compensației prevăzute la art.50 din C. colectiv de muncă al S. cu cea prevăzută la pct. 4 din P. S. excede oricărei logici de interpretare a prevederilor contractuale și cu siguranță nu corespunde voinței partenerilor sociali ce au stabilit aceste dispoziții, o asemenea solicitare ar aduce atingere și principiului consensualității și bunei-credințe ce trebuie să guverneze relațiile de muncă, conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Codul muncii. Aceasta pentru că nu se pot acorda două compensații, de aceeași natură, pentru aceeași concediere.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recurentul putea beneficia doar de indemnizația de concediere stabilită conform pct. 4 din P. S., ce a completat dispozițiile de protecție minimală ale art. 50 din C. colectiv de muncă.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației stabilite conform pct. 4 din P. S., ce constituie o anexă la contractul colectiv de muncă, fiind înregistrat la D., Curtea reține că acesta în mod corect a fost stabilit și plătit de către angajator.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că P. social și amendamentele din (...) și (...) nu au fost înregistrate la D. G. de M. și P. S. B. și astfel nu sunt în aplicabile în cauză conform art. 25 alin. (2) din Legea
130/1996 sunt întemeiate, intimata nefăcând dovada contrară. Soluția instanței de fond este însă corectă întrucât la pct. 4 din P. social-anexă la contractul colectiv de muncă (înregistrat sub nr. 2643/(...)) s-a prevăzut modul de stabilire a bazei de calcul în raport cu care se calculează indemnizația de concediere, în sensul că, pentru anul 2005, salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
Astfel, angajatorul în mod corect a calculat indemnizația recurentului, concediat în anul 2007, conform pct. 4 din P. S., luând în calcul salariul mediu brut din P. pe anul 2005, la care s-a aplicat procentul de creștere a salariilor pe anul 2006, de 13, 50%.
Potrivit adresei nr.313/(...) a S., salariul mediu brut pentru anul 2005 a fost de 14000000 R.
Acest mod de calcul a compensației rezultă și din proiectele de concediere colectivă înregistrate sub nr.1027/(...) și nr.913/(...) la societatea intimată, înregistrate la A. B., I. B. și sindicatului prin care angajatorul, respectând dispozițiile art.69 din Codul muncii, a prevăzut și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, ce vor consta în 8 până la
15 salarii medii brute la nivelul P. aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea, pentru fiecare dintre salariații concediați în funcție de vechimea acestora în P., după cum urmează: 0,5-5 ani vechime - 8 salarii medii brute; 5-15 ani vechime- 12 salarii medii brute; peste 15 ani vechime-
15 salarii medii brute pe P.
Nu a fost dovedit în cauză faptul că sindicatul, primind notificarea acestor proiecte de concediere colectivă ar fi făcut alte propuneri privind modul de baza de calcul al compensațiilor pentru protecția salariaților afectați de concediere.
Mai mult decât atât, prin hotărârea C. paritare a P. S.A.din data de
(...), s-au stabilit pentru anul 2007 valorile indemnizațiilor de concediere ce vor fi acordate salariaților, respectiv angajații care au o vechime între 5 și 15 ani sunt îndreptățiți la plata unei indemnizații de 18104 lei, iar cei care au o vechime mai mare de 15 ani, la o compensație de 22630 lei.
Curtea reține astfel, că nu au fost încălcate de către angajator dispozițiile art. 7 din C. colectiv de muncă, indemnizația acordată recurentei neputând fi considerată ca fiind cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, întrucât astfel cum s-a precizat anterior, salariații P. nu beneficiau de două drepturi distincte de compensație pentru concediere, ci de un singur drept, care a fost prevăzut inițial într-o limită minimă de protecție a salariaților și care, ulterior, a fost completat, în sensul stabilirii efective a modului de calcul a acesteia.
Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art.38 din Codul muncii, întrucât recurenta nu a fost pus în situația de a renunța la un drept care să-i fie recunoscut de lege, prin neacordarea unor compensații cumulate.
Intimata a respectat dispozițiilor art.7 și 8 din Legea nr.130/1996 și ale art.243 din Codul muncii, întrucât intimata a executat prevederile contractuale privind indemnizațiile cuvenite salariaților concediați, astfel cum acestea au fost negociate de către partenerii sociali.
Nu se poate reține în cauză nici incidența art.7 alin.3 din C. colectiv de muncă, care are în vedere situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract, întrucât recurenta nu a dovedit existența unor dispoziții legale care să prevadă acordarea unor compensații la concediere în cuantum mai avantajos.
Se mai reține și faptul că indemnizațiile compensatorii acordate în caz de concediere au doar rolul de protecție a salariatului, de compensare a lipsirii acestuia de drepturi salariale pe o anumită perioadă de timp, până la obținerea unui nou loc de muncă, nu de despăgubire a acestuia. Astfel, atât timp cât salariatul a fost de acord cu măsura concedierii, necontestând-o în termenele legale, fiind exclusă culpa ambelor părți în ceea ce privește desființarea locului de muncă, care să presupună repararea integrală a prejudiciului suferit, respectiv plata salariilor de care ar fi beneficiat angajatul în situația în care nu s-ar fi dispus încetarea contractului său de muncă, partenerii sociali nu pot fi obligați să ia ca bază de calcul a compensațiilor salariile pe care acesta le realiza la momentul concedierii.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții: G. M., D. L., D. G., A. A., B. M., F. F., T. I. și N. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1459 din 28 septembrie 2010, pronunțată de T. maramureș în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
G., N. N.
Red./Tehnored.: C.M.; (...)-2 ex.
Jud.fond.:-Tribunalul Maramureș:-H. D. M.;
-C. M..
| ← Decizia civilă nr. 1862/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3262/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
