Decizia civilă nr. 3280/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 3280/R/2011
Ședința din data de 28 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S. C. B.
I.-R. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC E. SA, împotriva sentinței civile nr. 1789 din 07 aprilie 2011, a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată V. A. M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat C. I. T., din Baroul Cluj, în substituirea apărătorului ales, avocat M. R. I., lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială a apărătorului ales, delegația de substituire și în probațiune, copia sentinței civile nr. 2548 din
19 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...). Arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și în principal, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza, a se dispune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând pe larg motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată, conform facturii pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamanta S. E.
S. a chemat în judecată pârâta V. A. M., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei și a dobânzilor legale aferente acestei sume, începând cu data de (...) si până la data achitării efective a sumei datorate.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta a devenit angajata sa în baza contractului individual de muncă nr. 5610/(...), înregistrat la ITM sub nr. 50.199/(...) ocupând funcția de contabil.
Începând cu data de (...) pârâtei i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii întrucât nu s-a prezentat la locul de muncă începând cu data de (...), fără nici un preaviz. A arătat că funcția de contabil este foarte importantă în cadrul unei societăți comerciale si mai ales a uneia care are ca obiect de activitate vânzările si operațiunile de import- export si distribuție. A arătat că neefectuarea culegerii datelor si nepredarea situației contabile de către pârâtă a condus la dezorganizarea societății, ceea ce a cauzat prejudicii. In condițiile în care pârâta a plecat de la locul de muncă fără preaviz, iar activitatea contabilă a societății a fost blocată, reclamanta a fost nevoită să apeleze la o societate specializată de culegere a informațiilor si datelor contabile, S. S. C. S. S. A încheiat cu aceasta contractul nr. 921/(...), având ca obiect servicii informatice si asistență know-how pentru implementarea si întreținerea sistemelor informatice de evidență economică. Anexa II a contractului a avut ca obiect culegerea datelor în sistemul informatic, element esențial în completarea corectă a declarațiilor fiscale. A arătat că a achitat societății de consultanță suma de
1000 lei conform facturii nr. 1012092/(...) si chitanței nr.1077/(...), menționând că potrivit art. 270 alin. l Codul Muncii, pârâta este vinovată de sancționarea reclamantei si de prejudiciul cauzat.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că apreciază că reclamanta nu si-a respectat obligația de a asigura la locul de muncă un mediu propice și astfel la (...) si-a prezentat demisia la sediul pârâtei în temeiul art. 79 alin.8 C. muncii. Ulterior, reclamanta a demarat procedura disciplinară împotriva sa emițând decizia nr. 2887/(...), iar pârâta a contestat această modalitate ilegală de desfacere a contractului de muncă în dosarul nr. (...) al T. C.. A arătat că nu se poate reține existența faptei ilicite, a prejudiciului suferit si a culpei pârâtei. „. culegerii datelor si nepredarea situației contabile"; nu este o obligație prevăzută în contractul de muncă sau în fisa postului în sarcina pârâtei. S-a arătat că implementarea unui nou serviciu informatic de evidență economică si cheltuielile aferente reprezintă de fapt o altă modalitate de organizare a departamentului de contabilitate al reclamantei și întrucât reclamanta desfășoară numeroase tranzacții comerciale, este evident că după încetarea raportului de muncă al pârâtei, urma să angajeze un alt contabil.
Prin sentința civilă nr. 1789/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta S. E. S., încontradictoriu cu pârâta V. A. M., având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr. 240/(...), pârâta a fost angajată de către reclamantă pe postul de contabil pentru perioada (...)-(...), durata contractului fiind modificată si devenind nedeterminată, la data de (...).
Pârâta ocupa postul de contabil cu normă întreagă având un program de lucru de la ora 8 la ora 16, iar conform fișei postului, aceasta avea obligația să țină evidența contabilă a societății, să gestioneze programele si documentele aferente acesteia, să semneze balanțele si bilanțurile. La data de (...), reclamanta a emis decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al pârâtei în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii.
Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a angajatului, este necesar a se dovedi de către angajator existența următoarelor elemente: fapta ilicită, culpa angajatului, prejudiciul si legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită si culpabilă și prejudiciu. Lipsa oricăruia din aceste elemente face imposibilă activarea răspunderii angajatului.
In speță, reclamanta nu a dovedit că pârâta a comis o faptă ilicită si culpabilă, iar prin aceasta s-ar fi produs în mod direct reclamantei un prejudiciu material. Împrejurarea că după încetarea raportului de muncă al pârâtei, reclamanta a apelat la serviciile unei societăți de consultanță în domeniul contabil, încheind cu aceasta un contract de serviciu pentru implementarea si întreținerea sistemelor de evidență economică, pentru care a plătit un tarif de 1000 lei, nu constituie o faptă culpabilă si ilicită a pârâtei, nu constă în producerea unui prejudiciu ca urmare a unei astfel de fapte si nu atrage răspunderea patrimonială a pârâtei.
Principiul libertății si flexibilității forței de muncă și principiul libertății contractuale implică atât dreptul angajatorului de a desface contractul de muncă al angajatului atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cât si dreptul angajatorului de a angaja alți salariați sau de a încheia alte contracte pentru satisfacerea nevoilor agentului economic.
Salariații cărora le-a încetat raportul de muncă, indiferent de motivul care a stat la baza acestei măsuri, nu au obligația de a acoperi din patrimoniul propriu eventualele diferențe de tarif sau salariu plătite de către fostul angajator noilor angajați sau prestatorilor de servicii. In speță se constată că suma de 1000 de lei plătită pentru serviciile prestate anterior de către pârâtă este mai mică decât salariul de bază lunar brut al pârâtei (2200 lei).
Prin urmare, neconstatându-se comiterea unei fapte ilicite si culpabile de către pârâtă si nici producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, în baza art. 269, 270 codul Muncii, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. E. S. C.-N.,solicitând, în principal, modificarea în tot a sentinței recurate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței fondului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit dispozițiilor cap. M lit. a) din contractul individual de munca, una din obligațiile esențiale ale paratei era aceea de a îndeplini atribuțiile ce ii reveneau potrivit fisei postului. O data cu încheierea contractului individual de munca, pârâta a luat la cunoștința de obligațiile si îndatoririle punctuale care ii revin, acestea fiind cuprinse in fisa postului.
Potrivit art. 5 lit. a) din fisa postului, printre sarcinile si responsabilitățile reclamantei se numărau evidența contabila a societății cu toate situațiile prevăzute de legea contabilității in vigoare. Potrivit art.5 lit. b) din aceeași fisa postului, avea ca sarcini: răspunderea asupra tuturor documentelor gestionate, atât in cadrul intern al societății, cat si asupra documentelor expediate sau primate: predarea sau depunerea către instituțiile statului a tuturor situațiilor, declarațiilor, sau oricăror evidente care privesc contabilitatea societăților, in termenele prevăzute, conform legislației in vigoare; răspunderea conform legilor in vigoare pentru corectitudinea declarațiilor si evidentelor întocmite care privesc contabilitatea societății; răspunderea pentru neexecutarea îndatoririlor; răspunderea pentru greșelile comise de si din vina angajatei in evidenta contabila sub toate aspectele contabilității; răspunderea penala si civila conform legilor in vigoare pentru executarea sarcinilor.
Începând cu data de (...), paratei i s-a desfăcut contractul de munca in temeiul art. 61 lit. a), întrucât, pe lângă alte motive, nu s-a mai prezentat la locul de munca începând cu data de (...), fara niciun preaviz.
Este de notorietate faptul ca funcția de contabil e extrem de importanta in cadrul unei societăți comerciale, in general, si cu atât mai mult in cadrul unei companii ca societatea reclamantă, care are ca activități principale vânzările si operațiunile de import-export, respectiv de distribuție.
Aceasta întrucât trebuiesc culese in mod constant numeroase date, in vederea completării declarațiilor care sa fie depuse la organele administrației financiare.
Neefectuarea culegerii datelor si nepredarea situației contabile de către pârâta, a condus la dezorganizarea societății din punct de vedere contabil, ceea ce a cauzat acesteia prejudicii semnificative. Menționează recurenta că la acest moment nu au fost evaluate toate daunele cauzate societății urmare a nerespectării de către pârâtă a contractului individual de munca (in mod cert acestea depășesc cu mult suma de 1.000 lei solicitata in cadrul acțiunii) și că urmează sa formuleze o noua acțiune împotriva paratei.
In condițiile in care reclamanta pur si simplu a plecat de la locul de munca, fara preaviz, activitatea contabila a societății a fost blocata, sens in care a fost nevoită sa apeleze la o societate specializata in culegerea informațiilor si datelor contabile, S. S. C. S. S.R.L., sens in care a încheiat la data de (...) contractul de servicii nr. 9.. Obiect al contractului menționat l-a constituit serviciile informatice si asistenta know-how economic pentru implementarea si întreținerea sistemelor informatice de evidenta economica, precum si serviciile conexe acestora. In acest sens, anexa 2 a contractului a avut ca obiect culegerea datelor gestionar-contabile in sistemul informatic, element esențial in completarea corecta a declarațiilor fiscale. Reclamanta a achitat in acest sens societății de consultanță suma de 1.000 lei, potrivit facturii nr. 10 12092/(...), si chitanței ordinului de plata nr.l077 din data de
(...).
Susține recurenta că vinovată de sancționarea societății reclamante si de prejudiciul cauzat se face exclusiv pârâta, raportat la obligațiile asumate prin contractul individual de munca si fisa postului. Nu in ultimul rând, potrivit art. 270 alin.(l) C. muncii, salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor.
Instanța fondului in mod corect a subliniat ca pentru a fi atrasă răspunderea patrimoniala a angajatului, este necesar a se dovedi de către angajator existenta faptei ilicite, a culpei angajatului, prejudiciul si legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita culpabila si prejudiciu. Insa, in mod cu totul eronat a apreciat ca elementele anterior menționate nu sunt îndeplinite in cazul prezentei spete.
Consideră că sunt întrunite toate elementele mai sus menționate, in vederea atragerii răspunderii patrimoniale a paratei:
- Sub aspectul faptei ilicite si a culpei angajatului arată că, in condițiile in care contractul de munca al paratei a fost desfăcut in baza art. 61 lit. a), se prezumă ca angajata pârâta a săvârșit abateri de la regulile de disciplina a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca ... s.a. A., atâta timp cat contractul de munca al paratei a încetat in modalitatea arătata, este evident ca fapta ilicita si culpa angajatului există, sau cel puțin există o prezumție relativă că aceste elemente ale răspunderii patrimoniale există. Or, pârâta nu a demonstrat in nici un fel contrariul, respectiv nu a răsturnat această prezumție.
Faptele culpabile si ilicite ale paratei sunt abaterile disciplinare
(părăsirea locului de munca si absentele nemotivate), acestea fiind si motivele care au impus desfacerea contractului sau de munca.
Referitor la dovedirea comiterii abaterilor disciplinare (lăsând de o parte prezumția la care a făcut referire), arată că a dorit sa probeze acest aspect prin administrarea probelor cu interogatoriul si a probei cu martori, însa instanța a respins administrarea probelor respective. P., instanța "constata" ca nu a făcut dovada existentei unor abateri disciplinare, dar pe de alta parte i-a refuzat dreptul de a administra probele care demonstrează cele susținute de reclamantă.
- In ceea ce privește prejudiciul cauzat reclamantei, existenta acestuia a fost dovedita si consta in suma de 1.000 lei, achitata de reclamantă firmei de contabilitate pentru a realiza o parte din operațiunile pe care reclamanta era obligata sa le realizeze.
- Între fapta culpabila - abaterile disciplinare ale paratei si prejudiciu - suma de 1000 lei achitata firmei de contabilitate - exista o legătura cât se poate de directa. A., in condițiile in care pârâta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, reclamanta a fost nevoita sa apeleze la serviciile firmei de contabilitate, căreia i-a plătit redevența mai sus menționata, cu scopul de a efectua si finaliza operațiunile care ii reveneau paratei.
În ce privește motivarea instanței de fond în sensul că salariații cărora le-a încetat raportul de munca nu au obligația de a acoperi din patrimoniul propriu redevențele plătite de fostul angajator noilor angajați sau prestatorilor de servicii, recurenta apreciază că nu se poate accepta că această regulă ar fi aplicabilă indiferent de motivul care a stat la baza desfacerii contractului de munca, considerând că aceasta ar însemna ca indiferent de prejudiciul cauzat, un angajat nu poate sa fie tras la răspundere după momentul desfacerii contractului de munca, respectiv pentru prejudicii născute ulterior desfacerii contractului de munca, ceea ce este inadmisibil.
Consideră recurenta că este irelevant faptul că suma de 1000 lei plătită pentru serviciile firmei de contabilitate este mai mica decât salariul de baza lunar al paratei (2200 lei), subliniind că suma de 1000 lei reprezintă doar o mica parte a prejudiciului cauzat societății de către pârâta, insa faptul ca prejudiciul cauzat e mai mic sau mai mare decât salariul brut sau net al fostului angajat nu poate influenta cu nimic exonerarea paratei de răspunderea patrimoniala. Daca s-ar urma aceasta logica, ar însemna ca pana la concurenta sumei de 2200 lei, nu se poate vorbi de prejudiciu in speța de fata, respectiv nu se poate discuta in general de existenta prejudiciului atâta timp cat acesta nu depășește salariul brut lunar al angajatului vinovat de fapte prejudiciabile.
Pârâta intimată nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a-șisusține poziția procesuală.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Atât din cererea introductivă de instanță, cât și din motivele de recurs formulate, Curtea reține că fapta imputată de societatea reclamantă pârâtei este aceea că aceasta din urmă și-a prezentat demisia la data de (...) și nu s- a mai prezentat la locul de muncă, fără respectarea termenului de preaviz, situație care a condus la „. activității contabile a societății";.
A argumentat reclamanta că din acest motiv a fost nevoită să apeleze la serviciile societății specializate în culegerea informațiilor și datelor contabile SC S. C. S. SRL, cu care a încheiat contractul de servicii nr. 9., iar pentru serviciile prestate a achitat acesteia suma de 1000 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a arătat că la data de (...) a prezentat angajatorului său demisia, susținând incidența prevederilor art. 79 alin. 8 din codul muncii, care prevede posibilitatea salariatului de a demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Din înscrisurile depuse la dosar Curtea reține că prin decizia nr.
5349/(...) emisă de SC E. SA s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al salariatei V. A. în temeiul art. 65 lit. a din codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 2548/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a dispus anularea deciziei de concediere a pârâtei, reținându- se incidența nulității absolute a acestei decizii ca urmare a nerespectării art. 268 alin. 2 din Codul muncii, respectiv lipsa descrierii abaterii disciplinare imputate salariatei.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că salariata V. A. nu a făcut dovada că SC E. SA ar fi încălcat vreo obligație asumată în calitate de angajator, conduită care să permită demisia salariatei fără respectarea termenului de preaviz. În acest context instanța a reținut că angajata V. A., contrar obligației de a se prezenta la locul de muncă în perioada de preaviz, a apreciat în mod eronat că nu este necesar să presteze munca în perioada de 15 zile care a urmat înregistrării demisiei.
Chiar așa fiind, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu se poate reține producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, imputabil pârâtei, constând în contravaloarea serviciilor prestate reclamantei de SC S. C. S. S.
Aceasta întrucât chiar în ipoteza în care printre serviciile prestate de societatea SC S. C. S. SRL se regăsește și efectuarea activităților pe care pârâta trebuia să le presteze conform contractului său de muncă, în perioada termenului de preaviz pe care trebuia să îl acorde angajatorului, Curtea reține că, pentru munca pe care salariata sa ar fi prestat-o, reclamanta ar fi trebuit să-i plătească acesteia salariul negociat conform contractului individual de muncă încheiat între părți.
Ori, așa cum a reținut și instanța de fond, salariul de bază brut lunar al pârâtei era de 2200 lei, iar suma achitată de reclamantă către SC S. C. S. SRL pentru prestarea serviciului de „. de date";, conform facturii fiscale nr.
1012092/(...) a fost în sumă de 1000 lei.
Pentru aceste considerente Curtea reține că acțiunea formulată de reclamanta S. E. S. împotriva pârâtei intimate este neîntemeiată, și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței T. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. E. S. împotriva sentinței civile numărul 1789 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S. C. B. I.-R. M.
GREFIER A . B.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: I.P.
| ← Decizia civilă nr. 226/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4197/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
