Decizia civilă nr. 3281/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 3281/R/2011
Ședința din data de 28 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul R. B. F. și pârâta S. SA B. - R. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 412 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent R. B. F., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente S. SA B. - R. De T. F. de C. C.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a repus cauza pe rol, ca urmare a cererii formulate de către reclamantul recurent și înregistrată la dosar, la data de 07 iulie 2011.
Reclamantul recurent arată că nu are cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursurilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, susținând motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar. În susținere, arată că nu i s-a luat în considerare ca vechime în muncă o perioadă de doi ani, respectiv din (...) și până la (...), perioadă în care deși era pensionar, și-a continuat activitatea în cadrul societății pârâte.
Cu privire la recursul declarat de pârâta recurentă, arată că solicită respingerea acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 412 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul R. B. F. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA - R. DE T. F. DE C. C..
Pârâta a fost obligată să acorde reclamantului pentru anul 2007, un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare, actualizat în raport cu rata inflației, proporțional cu perioada efectiv lucrată, respectiv 01.01 - (...).
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că potrivit art. 32 alin. l din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei și valabil inclusiv în anii
2007-2009, „. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Potrivit art. 33 alin.l din C., criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din anexa nr. 6, respectiv neaplicarea sancțiunii retrogradării în funcție, desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, trecerii în altă muncă, inexistența unor absente nemotivate mai mult de o zi, respectiv o tură, neaplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor, neaplicarea reducerii salariului de bază si sau a indemnizației de conducere, neaplicarea reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni (f.41-44).
Potrivit art. 69 lit. b din C., salariații pârâților primesc de Z. C. o premiere stabilită de C. de administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art. 243 alin. 2 din Codul Muncii, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Dreptul instituit de art. 69 lit. b din C. este un drept pur si simplu, astfel că acordarea sa nu este condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert. In lipsa unui calcul efectuat de C. de administrație cu consultarea reprezentanților sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa I de salarizare).
Prin urmare, pârâta avea obligația să plătească reclamantului drepturile salariale prevăzute de art. 32 și 69 lit.b din C.
Potrivit art. 283 alin. l lit.c din Codul Muncii, termenul de prescripție extinctivă al dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune deoarece salariul suplimentar constituie o indemnizație care potrivit art. 155 din Codul Muncii are caracter salarial.
Pârâta nu a făcut dovada, potrivit art. 287 din Codul Muncii, că reclamantul ar fi fost sancționat disciplinar si astfel nu ar fi întrunite în privința acestuia criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, prevăzute de A. nr.
6 la C.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, acesta a fost angajatul pârâtelor în perioada (...)-(...) (f.16-31). In consecință, nefiind angajatul pârâtelor în anii 2008 si 2009, reclamantul nu are dreptul la plata salariului suplimentar aferent acestor ani si nici la plata premiului aferent Zilei F.ului pe anii 2008-2009.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs ambele părți.
Reclamantul R. B. F. a solicitat solicitând admiterea recursului și obligareapârâtei la plata salariului suplimentar pentru anii (...) și plata premiului pentru Z. feroviarului aferent anilor 2008, 2009.
În motivare a arătat că, potrivit cărții sale de muncă, și-a continuat activitatea și după data de (...) până la data de (...), sens în care are dreptul să beneficieze de drepturile cerute.
Pârâta S. SA B. - R. DE T. F. DE C. C. a solicitat admiterea recursului șimodificarea în totalitate a sentinței atacate.
În motivare se arată că instanța a reținut greșit faptul că R. de T. F. de C. C. are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunilor izvorâte din contractele de muncă asupra unor drepturi salariale obținute ca urmare a negocierii între reprezentanții legali ai Societății Naționale de T. F. de C. B. și respectiv reprezentanții salariaților.
Directorul general al Societății Naționale de T. F. de C. - C. C. a delegat
Directorului Regionalei de T. F. de C. C. competența de a încheia contracte de muncă cu personalul care ocupa funcții de execuție în cadrul unității proprii și a subunităților din structura acesteia în temeiul art.19 alin.2 din Statutul Societății,iar în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Într-adevăr sub aspectul obligației plății drepturilor salariale este indirect și în subsidiar și obligația Regionalei de T. F. de C. C., dar potrivit doctrinei în materie contractuală, calitatea procesuală activă/pasivă poate avea doar părțile semnatare ale contractului nu și unitățile care fac parte din structura vreunei părți semnatare chiar și dacă aceasta are posibilitatea juridică proprie, personalitate în virtutea căreia poate încheia acte juridice.
În măsura în care R. de T. F. de C. C. prin reprezentant legal ar fi fost semnatar al Contractului colectiv de muncă cu reprezentanții salariaților, calitatea procesuală pasivă a acesteia ar fi fost indubitabilă, pe cale de consecință consideră că această calitate nu o are și hotărârea instanței de fond nu le este opozabilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererile de recurs, Curtea constată următoarele: Recursul declarat de către pârâtă este nefondat.
În ce privește motivul de recurs invocat de recurenta R. de T. F. de C. C. referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea constată că prima instanță a apreciat întemeiat că reclamantul a fost salariat al pârâtei recurente R. de T. F. de C. C., cu această pârâtă având încheiat contractul individual de muncă, astfel pârâta având calitatea de angajator direct.
Prin urmare, ceea ce interesează în cauza dedusă judecății este calitatea de angajator, și aceasta aparține recurentei R. de T. F. de C. C., raporturile de muncă în baza cărora se revendică drepturile de natură salarială fiind stabilite între aceasta și reclamant.
Din punct de vedere al raporturilor dintre angajator și salariat nu prezintă relevanță cine este semnatarul contractului colectiv de muncă, drepturile de natură salarială derivând din acesta, în beneficiul salariaților, își găsesc corespondența în obligația corelativă a angajatorului de a le plăti.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. SA B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este R. Sucursala de T. F. de C. C. C. dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă a fost invocat de reclamant, în considerarea calității lui de salariat în cadrul S. C. C. SA B..
Delegarea de competență dată directorului regionalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților regionalei, decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. C. C. SA B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Recursul declarat de către reclamant este fondat.
Curtea reține că în mod greșit a considerat instanța de fond ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului privind acordarea salariului suplimentar pentru perioada ulterioară datei de (...) și a premiului anual pentru Z. feroviarului aferent anilor 2008 - 2009.
Astfel, conform dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 „. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, potrivit art. 69 din același contract colectiv, „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia deurmătoarele: (…) b) pentru Z. ceferiștilor se va acorda o premiere stabilită de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare.";
Prevederi cu conținut similar se regăsesc și în cuprinsul art. 30 alin. 1 și 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2006 - 2008, depus la dosar de către reclamant.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Așadar, o interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Se mai reține că, deși sarcina probei le revine în acest litigiu, potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, pârâta nu a dovedit, conform prevederilor art. 163 alin. 1 din Codul muncii, plata sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2008 și a premiul anual pentru
„Z. feroviarului"; pentru anii 2008, 2009.
În ceea ce privește soluția adoptată de tribunal cu privire la acordarea doar a salariului suplimentar pentru perioada (...) - (...), se constată că criticile formulate în recurs de către reclamant sub acest aspect sunt fondate, în condițiile în care raporturile de muncă ale reclamantului nu au încetat la data de la data de 11 aprilie 2007, ci la data de (...) (potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosarul de fond (f. 36), impunându-se așadar modificarea sentinței pronunțate de către tribunal.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va obligă pârâta să plătească salariul suplimentar și pentru perioada (...) - (...) și premiul pentru Z. F.ului aferent anilor 2008 și 2009.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Pentru considerentele de mai sus, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul R. B. F. împotriva sentinței civile nr. 412 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA - R. DE T. F. DE C. C. să plătească reclamantului salariul suplimentar și pentru perioada (...) - (...) și premiul pentru Z. F.ului aferent anilor 2008 și 2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. C. C. SA - R. de T. F. de C. C. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.S.C.B. Dact.SzM/2 ex. (...)
Jud.fond.I. P.
GREFIER A. B.
| ← Decizia civilă nr. 3799/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4211/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
